Hai, hui prin Covasna – O comoara ce merita descoperita.

TIPĂREȘTE

Dar ce ar fi o vizita in Sfantu Gheorghe, resedinta judetului Covasna, fara a scormoni putin si prin ceea ce ofera acest judet, dar putin si din vecinul lui, judetul Harghita. In momentul in care am decis destinatia noastra de minivacanta am inceput sa cotrobai internetul si informatiile au inceput sa curga rau incat am considerat ca acele trei zile le putem considera doar demo. Puteti sa va planuiti o vacanta in zona daca o planificati dupa tema: gastronomie si traditii, si de ce o mentionez prima? Poate ca sunt subiectiva, pana la urma sunt si eu un om (sau cum ar spune unele dintre cunostintele mele, o oama), si cei ce ma cunosc stiu, apreciez orice fel de bucatarie, ... :), iar bucataria din aceasta zona cred ca este una speciala, dar nu am sa mentionez decat:

- colaci secuiesti (stiti voi cu cate si mai cate puse pe ei, mie insa imi plac cei clasici cu nuca) – se pare ca un centru recunoscut este in Ojdula (intre Lepsa si Targu Secuiesc, am sa merg odata acolo in mod special), dar la fel de buni cred ca sunt in toata zona, cei mari, pe care deja ii stiti (i-am gustat in Sfantu Gheorghe, am vazuit si in zona lacului Sfanta Ana) si care sunt in toate zonele turistice, dar cel mai bun pe care l-am mancat a fost la, Balvanyos, un format mai mic ca dimensiuni insa ceva mai crocant, mi-a ramas gandul la el.

- turta dulce, aici scapati usor de mine, cititi articolul scris de vezi impresii

- langosi (gogosi) cu branza (cred ca era cascaval), grozavi de buni, la chioscurile din parcarea de la Lacul Sfanta Ana (nu e de ratat)

Daca vreti o zona in care sa vedeti cum sunt mentinute traditiile local, Covasna este un bun exemplu, veti gasi mestesugari si mestesuguri cred ca in fiecare sat.

Daca vorbim ca subiect despre conace, atunci iar trebuie sa tinem cont de faptul ca in acest judet se gasesc asa cum am citit mai mult de 100 de conace.

Daca planificam vacanta gandindu-ne la peisaje, atunci este clar ca zona ofera o adevarata bogatie, si cred ca multi dintre voi ati vazut deja frumusetea peisajelor, si mai ales daca alegeti drumuri mai putin umblate chiar puteti gasi peisaje mai salbatice. Dealurile din zona, atat de verzi si mult mai putin poluate, agricultura, acum reprezentata de porumb care era atat de semet, parca se lauda cu frumusetea lui, sau fanul, cu cositele blonde asteptand sa fie adunat si din pacate de multe ori trimis la export. Despre fan am vazut un documentar in care concluzia era ca valoarea lui depinde de lungimea firului si ca este cautat in afara tarii.

Daca insa vacanta este conditionata de eficacitatea apelor minerale, trebuie sa stiti ca datorita rocilor vulcanice si sedimentare din sol, emanatiilor post-vulcanice, emanatiile de bioxid de carbon si de hidrogen sulfurat, toate acestea au dus la aparitia mai multor izvoare de apa minerala (feruginoase, bicarbonatate, clorurate, calcice, sodice, carbogazoase, hipotone), folosite in tratarea afectiunilor stomacale si intestinale, a afectiunilor de cord si ale sistemului vascular, asa incat se poate spune ca aceasta este o zona cu tot atatea statiuni de tratament cate tipuri de izvoare sunt (in fine, mai mult sau mai putin). Si ne amintim foarte bine de apele imbuteliate cu nume precum Bodoc, Biborteni, si altele.

Asa ca avand in vedere toate acestea, ne-am hotarat ca ultima zi sa o petrecem cutreierand hai, hui, atat cat vom avea chef avand in vedere caldura, insa ca destinatie “must see” trebuia sa fie si lacul “Sfanta Ana” si ce se poate in drum. Am vrut mai intai sa ne oprim in Malnas Bai dar am trecut pe langa indicatoare asa ca am zis ca o sa o facem la intoarcere, si ne-am continuat drumul spre Balvanyos (drumul este comun cu drumul spre Lacul Sfanta Ana pana la o bifurcatie unde am luat-o la dreapta. Drumul (cu mici scapari) este minunat, sa mergi pe sosea printre pomi este un vis. Inainte sa ajungem insa in statiunea propriu zisa se afla resortul Balvanyos, pe care l-am studiat mai degraba din masina, dar care ar merita sa fie luat in seama deoarece este un adevarat centru de relaxare, si nu trebuie vazut doar prin prisma apelor terapeutice din zona, aici exista si un parc aventura, dar se pot face si drumetii in zona, Pestera Puturosu, al carei nume provine de la emanatiile de sulf, poate reprezenta o destinatie si aici sunt bancute, putin tratament si gata, iar la drum.

In Balvanyos am oprit in centrul statiunii, unde de altfel se gaseste si biroul de cazare, situat intr-o cladire interesanta, ca un turn cu vreo 2-3 etaje, cu balcoane de lemn infrumusetate cu muscate foarte viu colorate. Cred ca ultimul etaj este o terasa insa nu sunt sigura. Ma asteptam sa vad o statiune mai mare, insa zona este destul de limitata. Aici insa este si un mic chiosc de unde poti lua suveniruri si m-a amuzat o doamna care a pus intrebarea unde este centrul statiunii, la care raspunsul a venit foarte senin: Acesta este centrul! :), asa ca va imaginati ca statiunea Balvanyos este mica. Ce m-a surprins insa, a fost sa vad perechi de tineri aici si nu doar persoanele care sunt la varsta a doua sau a treia, avand in vedere proprietatile apelor din zona, poate ca este de inteles.

Aici am mancat insa cel mai bun colac secuiesc din vacanta noastra (atat din Targu Mures, cat si din zona Sfantu Gheorghe. O varianta mai mica decat cea clasica, insa crocant si buuuun... as mai merge o data acolo doar pentru asa ceva :).

De aici drumul poate fi continuat spre Targu Secuiesc, ori spre Baile Tusnad, sau spre lacul Sfanta Ana asa cum ne-am continuat noi drumul, si care se gaseste la circa 10 km de Balvanyos. Insa chiar daca va grabiti, va rog sa faceti un scurt popas (cam un km inainte) unde este o zona de picnic, insa ceea ce va va atrage (ce ne-a atras si pe noi), locul se numeste: Panorama Sfanta Ana, Aici exista cateva mese si banci, se poate face si gratarul (am gasit niste urme de gratar), am vazut si vreo doua casute, nu stiu insa daca erau populate sau nu, si vreo 2-3 masini in zona de campare. Aici daca vrei sa faci un picnic te poti bucura de liniste, cred ca nici 0,0001% din cei ce merg spre Sfanta Ana nu opresc aici desi privelistea de care ai parte face toti banii si o sa vadeti asta cel mai bine in poze. Am stat si noi cateva minute si ne-am continuat drumul.

Si iata-ne ajunsi in sfarsit si la Sfanta Ana, despre care au curs rauri de texte. Era un loc pe care nu voiam sa il ratez, ajunsesem la o “venerabila varsta” si inca nu il vazusem. Ca sa fac doar o scurta prezentare, ca din texte stiam despre el, insa doar atat, este singurul lac de natura vulcanica din Romania (undeva cu mai mult de 40000 de ani in urma), unde apele lacului provin din precipitatii si nu din alte izvoare aflate in zona, dar pe langa aceste date stiintifice, folclorul are si el partea lui de contributie, si despre formarea acestui lac exista doua povesti: una conforma careia Ana urma sa fie maritata impotriva dorintei ei iar in noaptea nuntii s-a aruncat in lac (deci lacul exista deja), lacul primind numele ei, iar cea de-a doua povesteste despre 2 frati capcauni intre care era o permanenta cearta pe maretia fiecaruia si in urma unui pariu, unul dintre frati a inhamat la o caleasca opt fete frumoase pe care le mai si biciuia, atunci Ana l-a blestemat si dorinta ei s-a indeplinit, a pornit o furtuna ce a distrus caleasca si castelul capcaunului, in locul acestora formandu-se lacul de care astazi ne bucuram cu totii. Dar cum toate acestea fac parte din folclor, ramaneam la realitatea pe care ne-o ofera astazi acest lac. Lacul are o suprafata de aproape 20 de hectare (620 m lungime si 460 m latime, si o adancime maxima de 7 m) si ce il face special este si puritatea apei apropiata de cea a apei distilate (ceea ce arata ca nu provine din izvoarele minerale din zona).

Ce m-a amuzat insa cautand date despre acest lac a fost prognoza meteo, asa ca va redau textul asa cum l-am citit si eu:

” Turiștii veniți la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele vulcanic: cele două fisuri formate în munte care prevestesc vremea. Localnicii știu că "Dacă emanațiile din fisuri pișcă la nas, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeții". Fenomenul are o explicație științifică. În munte se desfășoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon și sulful, urcă spre suprafață și inundă fisurile cu un miros înțepător, semn că vine ploaia.” Deci folclorul este una, stiinta este alta.

Din zona se pot face diverse drumetii, exista carari spre Baile Tusnad (pe aceste carari sunt cam 6 km, pe sosea ceva mai mult, cred ca vreo 15-20 km).

Una dintre drumetiile interesante insa (noi nu am facut-o) si care de obicei se face in grup, cu ghid, este spre Tinovul Mohos, o zona mlastinoasa, ocrotita prin lege datorita florei si faunei specifice. Suprafata este de aproximativ 80 de hectare si in unele zone turba are o grosime chiar si de 10 m.

Noi am ales sa mergem spre lac, mama ramanand in zona din cauza mersului ce ar fi obosit-o, chit ca o placuta spunea ca faci 10 minute la coborare si 15 la urcare. Acum cred ca a fost bine ca nu a venit cu noi, poate ca daca cobori prin padure (cu riscul de a ajunge si sa iei contactul cu solul), noi insa am mers pe sosea, solicitant pentru mine, asa ca mie mi-au trebuit circa 25 de minute. Intre timp pe langa noi trecea in sus si in jos un microbuz pe care era pus un indicator de persoane cu handicap, am aflat ulterior insa ca poti face coborarea/urcarea folosind acest microbuz (soliciti la chiosc sa vina), pentru perroanele mai in varsta (nu era definit asta) nu costa. Spre ghinionul nostru, deplasarea aceasta s-a facut in weekend, astfel incat lume puhoi, cam ca pe Valea Prahovei sau pe bulevard tot in weekend, si asta pot spune ca nu mi-a creat o senzatie foarte placuta. Insa lacul este minunat si daca as fi fost doar eu cu sotul, as fi vrut sa fac turul lacului, asa ne-am bucurat de cateva minute de relaxare (liniste nu este cazul), am vazut ca se pot face plimbari pe lac cu barca, insa trebuie mentionat ca din 2017 inotul in lac este interzis. Langa lac exista si o capela micuta, Capela Sfanta Ana.

O terasa si alte chioscuri va pot asigura ceva de racorit sau ostoit foamea. De asemenea daca vreti si un strop mic de adrenalina, puteti face poze cu un soim. Nu am facut, insa m-am amuzat de o fatuca ce isi facea curaj sa faca poze. Ne-am relaxat si ne-am facut curaj sa facem drumul inapoi, si asa am aflat de acel microbuz, asa incat am fost fericiti ca putem scapa astfel de drum. Asteptand insa microbuzul, am numarat ca ne stransesem deja 9 persoane, in situatia in care microbuzul era de 8 locuri, ce sa mai spui de distantare sociala, asa ca am ales sa facem drumul tot pe jos. Si cum va spuneam, pentru mine este mai usoara urcarea decat coborarea, astfel incat am facut doar 20 de minute, iar microbuzul ne-a depasit cu vreo 5 minute inainte sa ajungem in parcare, si in masina erau mai multe persoane decat capacitatea lui.

Mama se plimbase prin zona, isi cumparase cate ceva pentru bucatarie de la chioscurile din zona, dar ne cumparase si gogosi cu branza (eu zic ca era cascaval sau un cas foarte gustos).

Si am pornit mai departe, spre Baile Tusnad, unde voiam sa luam masa la unul dintre restaurantele mult laudate, Hanul Secuiesc, au raspuns cu mare greutate la telefon, insa surpriza, nu se faceau rezervari, deci la noroc daca gaseai liber sau nu, am zis atunci ca nu am sa opresc sa vad daca sunt locuri libere si am sa vad mai departe. Am trecut insa prin statiune, am vrut chiar sa oprim in centru insa nu am gasit loc liber, asa ca am “scanat” doar din mers statiunea, mi s-a parut destul de aglomerata si cu toate astea unele locuri sunt inca inchise, dar dupa lumea prezenta in zona, cred ca merita petrecute ceva zile in zona. La plecare am mers insa cu viteza melc, asta deoarece in fata noastra era un trenulet turistic pe care nu aveam cum sa il depasim, asa incat deja ne faceam bezele cu cei de erau pe bancuta din spate cu fata spre noi. Spre norocul nostru insa nu a durat foarte mult, la un moment dat trenuletul cotind stanga spre lacul Sfanta Ana si cum zilele trecute in Baile Tusnad s-a desfasurat un festival, am aflat ca acel trenulet chiar merge pana la lac.

Daca la venire ratasem drumul spre Malnas Bai, am zis ca acum sa intram prin celalalt capat, asa ca la primul indicator dreapta spre Malnas am cotit si noi pentru ca totusi dupa circa 1 km sa realizam ca drumul este prea prost asa ca mai bine ne retragem. Chiar daca in general drumurile in aceasta minivacanta au fost bune, au mai fost si scapari, asa ca in aceasta vacanta aveam sa dam piept cu prima noastra pana de cand avem masina (parca asa am inteles de la sot).

Dezamagirile din ultima parte a drumului (am incercat sa fac rezervare pentru masa de pranz la inca doua restaurante din Sfantu Gheorghe insa erau ocupate cu evenimente), ne-au facut sa renuntam si la a mai face o mica oprire la Arcus (aflat la 4-5 km de Sfantu Gheorghe) deoarece aceeasi surpriza puteam sa o avem si aici (asta este dezavantajul de a te deplasa in weekend), asa ca am decis sa mergem “acasa” si sa cautam ceva local, dar despre asta in articolul urmator, asa ca pana atunci sa ne auzim de bine.

---

VIZUALIZĂRI: 1287 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI