GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Moieciu de Sus
Nu mai fusesem de ceva vreme în zona Moieciu de Sus (Moieciu de Jos îl mai tranzitasem cu diverse ocazii), mai exact de pe la începutul anilor 2000, când obişnuiam să merg periodic, împreună cu familia, la Complexul Cheile Grădiştei, complex deţinut de familia Gârbăcea (Dorina şi Ovidiu), un loc unde ne-am simţit minunat de fiecare dată; am încercat să revenim în a doua jumătate a anilor 2000 dar din păcate d-na Dorina, cea cu care luam legătura de fiecare dată pt cazare, nu mai era... Am avut un şoc atunci şi am renunţat din acel moment să mai vizitez zona, mai ales că aceasta începuse să se aglomereze şi îşi pierdea din farmec.
Ocazia să revăd această zonă s-a ivit la începutul anului acesta, cu prilejul întâlnirii anuale AFA, de la hotel Mistral, întâlnire despre care au curs ,,râuri de cerneală’’, înainte şi după! Am fost foarte curios cum s-a transformat zona!
Ce-am găsit acum – în primul rând un drum foarte prost, deşi asfaltat (îl preferam pe cel forestier din anii ’90!), între cele două localităţi, cauzat de lucrările de introducere a utilităţilor în zonă, din câte am înţeles; sincer, m-aş fi aşteptat ca asta să se fi întâmplat deja în această zonă atât de promovată şi mediatizată. În al doilea rând, aşa cum mă aşteptam, multitudinea de case de vacanţă, vile, pensiuni, hoteluri construite de-a lungul şoselei principale, au transformat un pitoresc sătuc de munte într-o localitate comercială înghesuită unde am avut senzaţia că figurile blajine ale localnicilor s-au rărit, făcându-şi loc o masă pestriţă de turişti de toate neamurile care circulau alene pe drumurile înguste ale localităţii, drumuri aglomerate şi de multitudinea de maşini care circulau în zonă. Totuşi, această senzaţie de înghesuială o ai doar la strada principală care a devenit prea îngustă parcă pentru traficul existent, stradă unde sunt majoritatea clădirilor, în spatele acestora, pe versanţii învecinaţi au rămas anexele gospodăreşti necesare creşterii animalelor, principala ocupaţie a acestui sat tradiţional de munte aflat la o altitudine de cca 1100 m altitudine.
Farmecul zonei este totuşi salvat de peisajele superbe ce înconjoară localitatea întinsă de-a lungul pârâului Turcu, zonă străjuită de două masive despărţite de culoarul Rucăr-Bran, m-ţii Bucegi şi m-ţii Piatra Craiului, două masive apropiate geografic dar atât de diferite dpdv al accesibilităţii şi conformaţiei – primul, Bucegii, este grupa de munţi cea mai vizitată din ţara noastră, accesibilă inclusiv cu mijloace auto până pe cel mai înalt platou al ei (Piatra Arsă-Babele); cea de-a doua, Piatra Craiului, dimpotrivă, este mult mai puţin vizitată, mai sălbatică şi este, datorită crestelor abrupte şi semeţe, apanajul alpiniştilor şi al montaniarzilor adevăraţi, iubitori de natură nealterată de motoare, grătare şi manele!
Hotel Mistral
Dezagrementul suferit datorită drumului prost şi construcţiilor înghesuite (nu toate sunt aşa!) a pălit în momentul în care am păşit (cu maşina!) peste pârâu, în incinta hotelului Mistral, o locaţie aerisită, amplasată excepţional, la limita superioară a localităţii, limită de unde începe Parcul Natural Bucegi şi unde accesul auto este interzis (teoretic!) pe drumul forestier prin pădure – cam pe aici mă instalam odinioară, împreună cu numeroasa mea familie, la iarbă verde, picnic şi diverse jocuri! Din ceea ce am văzut în Moieciu de Sus (din exterior ce-i drept!) pot să spun cu mâna pe inimă că este cea mai tare locaţie din zonă, cu un personal de serviciu de excepţie care a făcut faţă cu brio la majoritatea solicitărilor membrilor AFA, solicitări care n-au fost nici simple, nici puţine!
Despre întâlnirea în sine am povestit deja, atât eu, cât şi câţiva colegi de-ai noştri! A fost superb!
Cheile Grădiştei – Fundata
Încă din momentul în care m-am hotărât să merg la întâlnirea AFA mi-am zis că nu am cum să ajung în zonă fără să vizitez această ,,ministaţiune’’ despre care auzisem numai cuvinte frumoase în ultimul timp: prin mai 2012, componenţii echipei Steaua 1986, însoţiţi de Valentin Ceauşescu, au fost invitaţi de Ovidiu Gârbăcea, proprietarul acestui mare complex, să sărbătorească 26 de ani de la câştigarea Cupei Campionilor Europeni, iar dacă nu mă-nşel a fost prezentă şi naţionala ,,artiştilor’’ cu Adrian Enache, Aurelian Temişan, Andrei şi Camara de la ,,Alb şi Negru’’ etc. O ,,şuşanea’’, mi-am zis în limbajul chibiţilor mai hâtri din fenomenul numit fotbal!
La începutul anului 2013 însă, cu ocazia organizării de către România al Festivalului Olimpic al Tineretului European (FOTE), am aflat că acolo se vor desfăşura probele de schi fond şi biatlon ale competiţiei iar pista pe care se desfăşoară aceste concursuri, construită la standarde europene, este singura de acest fel din lume aflată în proprietate privată! Şi a fost pusă la dispoziţie gratis! Bine-bine, mi-am zis, e o strategie de marketing, e o modalitate de a-şi umple locaţiile de cazare, dar n-a fost aşa în totalitate – sportivii n-au fost cazaţi acolo (foarte rău în opinia mea!) dar a atras atenţia opiniei publice! Mie, unul, mi-a captat atenţia! A mai urmat apoi, în mai acelaşi an, o altă acţiune cu Steaua ’86, ceva mai mediatizată (ori poate am fost eu mai atent!), aşa că mi-am dat seama că e o treabă serioasă şi trebuie constatat ,,la faţa locului’’!
Prilejul s-a ivit, aşa cum vă spuneam, la începutul acestei primăveri, mai exact în dimineaţa zilei de 1 martie când am plecat după micul dejun de la hotelul Mistral spre Fundata, traversând Moieciul de Sus pe şoseaua îngustă şi proastă până la Cheile Grădiştei, iar de aici am virat la stânga pe lângă vechiul complex şi am urcat pe o şosea îngustă şi şerpuită, dar asfaltată impecabil până la locul cu pricina.
Am ajuns după vreo cinci kilometri pe un platou superb, presărat cu construcţii noi, moderne, aerisite, terenuri de sport (tenis, handbal, minifotbbal, fotbal pe iarbă etc), pistă de biatlon, de schi fond, platou care oferă o privelişte senzaţională spre munţii Bucegi şi munţii Piatra Craiului – nu văzusem niciodată aceste masive din această zonă şi de la o astfel de altitudine (cca 1400 metri) astfel că, dacă (prin absurd!) eram teleportat aici fără să fiu avizat, juram că nu mă aflu în România, ci undeva în Austria sau Elveţia!
Am dat un tur al ministaţiunii (al cărei impact asupra mea aş putea să-l compar cu cel pe care l-am avut acum peste patru decenii, atunci când am vizitat Poiana Braşov prima dată!) şi ne-am oprit la recepţie unde o domnişoară foarte drăguţă ne-a pus la dispoziţie în câteva minute un set de informaţii sumare despre întregul complex- astfel am aflat că acesta reprezintă în totalitate investiţia privată a domnului Ovidiu Gârbăcea (inclusiv cei cinci kilometri de şosea!), că sunt trei hoteluri (Bucegi, Piatra Craiului şi Sport) şi zece vile (cu nume de pomi şi flori) cu o capacitate totală de cazare de cca 480 de locuri, că au două săli de antrenament şi un centru SPA, că aici se antrenează, pe lângă loturile de schi fond şi biatlon şi loturile de canotaj, handbal, volei, rugby, fotbal etc.
Nu am avut timpul necesar să vizităm şi interioarele clădirilor (deoarece ne aştepta Ovidiu împreună cu o parte din membrii AFA la Cetatea Râşnov!) dar ceea ce am văzut din exterior şi povestea acestui adevărat ,,colţ de rai’’ m-a impresionat în mod deosebit şi în mod sigur ne vom caza aici pe viitor.
Nu l-am cunoscut personal pe dl Gârbăcea (când mă cazam la vechiul complex Cheile Grădiştei era mai tot timpul plecat pe munte, după cum spunea salariaţii, astfel că am crezut că este unul dintre acei oameni puşi pe căpătuială din exploatări forestiere!) dar cu această ocazie am aflat că este instructor de ski, antrenor de biatlon, fiu de ţărani cu o copilărie greu încercată (rămas fără tată la cinci ani) şi care s-a orientat rapid după Revoluţie, anticipând potenţialul turistic al zonei – folosind o expresie a unui bun prieten aş putea spune că ,,omu’ a cumpărat un munte’’, dar l-a valorificat în scopuri turistice, nu ca alţii...
În faţa acestor realităţi şi aflând de actele de caritate pe care le face nu-mi rămâne decât să spun ,,jos cu pălăria în faţa unui român adevărat’’!
Trimis de marocanu21 in 11.06.14 22:33:34
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MOIECIU.
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (marocanu21); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Extraordinara povestea domnului Garbacea! Multe lucruri interesante am aflat din reviewul dumneavoastra! Fundata este in complex minunat, la care revin cu drag de fiecare data dar, povestea complexului si à omului care il conduce nu o cunosteam! Felicitari pentru articol!
Un review cu unele amănunte deosebit de interesante. Felicitări!
Deşi am fost cazat la complexul Cheile Grădiştei prin '98 cu ocazia unui team building, nu am cunoscut povestea adevărată a domnului Gărbăcea. Se spunea atunci prin zonă cu totul altceva. Am stat aici 5 zile şi am nişte amintiri cu totul speciale.
Nu mai știu sigur dacă Gîrbacea nu o fi început și el, după 89, cu un joagăr, ca mai toți locuitorii din Moieciu (drumul de pe vale era plin de rumeguș căci mai toți se apucaseră de cherestea și de exploatat pădurea), cert e că destul de repede localnicii s-au reorientat și au investit în pensiuni, construind astfel probabil prima zonă turistică apărută „natural” după 89.
Unii au rămas la stadiul unei singure pensiuni, Gîrbacea în schimb a reușit să ajungă unul din marii investitori în turism, care ar merita o medalie, pentru că nu știu dacă mai există un caz similar în România, un investitor care să fi ridicat de la zero 2 mini-stațiuni, cu baze sportive, inclusiv pîrtie de schi și de biatlon.
În anii 90 nici măcar nu știam cum se numește complexul, toată lumea știa cîrciuma (că atît avea, o crîșmă și o unitate de cazare) drept „la Gîrbacea” sau „restaurantul cu pîrîu prin mijloc”.
În fiecare an, trecînd pe acolo, observam că apăruse încă o construcție, și încă una, și tot așa, încet-încet punîndu-se bazele a ceea ce se vede azi.
În zonă, singura investiție oarecum comparabilă e Vila Bran, care tot așa, a crescut de la an la an, „năpădind” un întreg deal, de la poale în vîrf.
Ai senzația că unii, odată porniți, nu se mai opresc. Hotărîți pe treabă, construiesc mereu cîte ceva.
@all: Multumesc pt felicitari, scuze pt intarziere!
Nu stiu cat de adevarata este povestea d-lui Garbacea sau cat este folclor (probabil ca ea depinde de cel care o povesteste!) dar nici nu ma mai intereseaza acum! Pt mine conteaza faptul ca, an de an face lucruri de caritate, aduna foste glorii ale sportului romanesc, multe dintre ele marginalizate pe nedrept, pune la dispozitie cu titlu gratuit baza sa de pregatire federatiilor mai sarace care nu gaseau asemenea conditii decat afara, dar pe bani multi!
Aceste lucruri de caritate imi aduc aminte de un alt bun roman, care an de an aduna artistii mai batrani si cu posibilitati financiare reduse la restaurantul lui din centru Bucurestiului, le punea la dispozitie in urma cu cativa ani un autocar si le asigura cazarea in circuite prin tara, ii ducea in pelerinaj in Israel pe fiecare an etc.
Numele lui este Ion Antonescul si este patronul agentiei de turism Marshal, a doua hoteluri in Bucuresti cu acelasi nume (unul in spatele Teatrului National si altul la Piata Romana) si pe care l-am cunoscut personal cu ocazia unui sejur in Cipru, in 2007, sejur in care el se afla impreuna cu alte 17 rubedenii, unchi, matusi, veri, nepoti etc toate pe cheltuiala lui, unii dintre ei pt prima data in strainatate! Iar pretul nu a fost deloc mic, fiind un hotel de 5 stele- hotel Amathus Beach din Limassol - si avand pensiune completa!
Ma bucur ca mai exista asemenea persoane pe timp de criza, iar gesturile lor trebuiesc apreciate, fie ca isi doresc sau nu publicitatea!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2024 Alegere traseu nemarcat - Moieciu de Sus — scris în 11.09.24 de kemi27 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 Cu Ochiul la Panoramă, cu Inima la Tradiție: Amfiteatrul Transilvania — scris în 01.12.23 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2023 O plimbare la Cascada Chișătoarea și Moieciu de Sus — scris în 25.06.23 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Oct.2021 Drumeții de toamnă — scris în 07.10.21 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- May.2021 Paşte la Moieciu — scris în 06.05.21 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Amfiteatrul Transilvania — scris în 28.10.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Plimbare prin Poiana Andolia - Moieciu și Fundata — scris în 16.07.20 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ