Paşte la Moieciu

TIPĂREȘTE

În lunga mea existenţă, 2021 ar fi urmat să fie al doilea an în care să sărbătoresc Paştele fără familie. Anul trecut era stare de urgenţă, aşa că cei mari mi-au adus un cozonac în pragul uşii iar cei mici au stat la mine vreo două ore, distanţaţi, cu măşti pe faţă. Li s-a spus să stea departe de mine aşa că nici nu ne-am îmbrăţişat. Acum, că gheaţa fusese spartă a fost şi mai şi. Cei mici, au plecat în ultimele zile de vacanţă ale copiilor în deltă unde-şi reţinuseră din timp bilete iar cei mari urmau să vină la mine la masa pascală. Numai că omul este supus vremurilor şi ginerele care-şi făcea test covid în fiecare vineri la spital şi era vaccinat din ianuarie, la testul din vinerea Floriilor a ieşit pozitiv. A avut o formă uşoară spre medie cu ceva temperatură, tuse, fără internare- noroc cu vaccinul- dar nu se mai punea problema de masă pascală în familie. Resemnată am băgat în congelator ce pregătisem pentru Paste şi mă gândeam să chem o fostă colegă, singură şi ea cu copiii plecaţi, să ciocnim un ou roşu.

N-aduce anul ce aduce ceasul sau mai pe englezeşte spus ˝never say never˝

La varsta si comorbidităţile mele, - zi-le dom'le boli! -, adicătelea un bloc pulmonar obstructiv care mă face să gâfâi la cel mai mic efort, natural cu ceva răsunet la inimă şi trei proteze fixe la articulaţiile picioarelor, nu se mai punea problema să merg în vreo excursie, aşa că în compensaţie le-aşi fi făcut virtual uitându-mă la poze între cei patru pereţi sau aşi fi văzut emisiuni turistice la televizor. Numai că, cu vreo câteva zile înainte de Paşte, o familie de prieteni m-a întrebat dacă vreau să merg cu ei la Moieciu, la o pensiune all-inclusive. Vrei calule ovăz? Bineînţeles că am spus da, pentru ca mai apoi să mă întreb cum voi rezista la altitudine, cum va fi vremea şi ˝lasă-mă domle să fierb în suc propriu˝. A intervenit ceva deosebit, care m-a determinat să merg şi vă spun imediat despre ce e vorba.

Premoniţiunea

Pe 11 aprilie, deci cu trei săptămâni înainte de Paşte, respectiv două faţă de invitaţie, făcând curat în calculator, am găsit două filmuleţe de la Întâlnirea AFA de la Mistral din 2014 la Moieciu de Sus. Le-am postat pe grupul Amintiri din excursii şi au fost apreciate cu bucurie şi nostalgie de mulţi participanţi la acea întâlnire. Cum să nu merg să mai văd odată locurile acelea?

Despre Moieciu

Moieciu este o comună cu 5000 de locuitori formată din şase sate: Cheia, Drumul Carului, Măgura, Peştera, Moieciu de Jos care e şi reşedinţă şi Moieciu de Sus. Este străbătută de râul Turcu care se formează la confluenţa dintre Moieciul Cald şi Moieciul Rece şi se varsă în Bârsa lângă Zărneşti. Cu o lungime de 30 km străbate Moieciul, Branul şi Zărneştiul.

Ca aşezare, Moieciul se situează pe culoarul Rucăr Bran străbătut de cea mai veche şosea de trecere a munţilor, cunoscută încă din anul 106 din vremea romanilor. Acest drum comercial şi militar lega localităţile Cumidava (Râsnov) de Jidava (Poenarii de Muscel) iar mai târziu în Evul Mediu, Transilvania de aşezările din Muntenia. Importanţa acestui areal este atestată şi de descoperiri de locuinţe din paleoliticul superior iar în satul în care ne-am cazat, Drumul Carului, recent s-a descoperit urmele unui castru care întregea sistemul de fortificaţii roman.

Zona Moieciului oferă o privelişte nemaiîntâlnită fiind flancat la sud-est de munţii Bucegi şi Leaota iar la vest de Piatra Craiului, satele lui desfăşurandu-se liniar cu case răsfirate la altitudini cuprinse între 800 şi 1200m. Chiar înainte de 1989 Moieciu avea gospodării înstărite, spun asta ca una care am trecut prin el de mai multe ori încă de prin anii 50-60, coborând din munţii Bucegi. Terenul nefiind prielnic nu s-a putut face colectivizare. Oamenii trăiau din creşterea animalelor.

După 1989, turismul şi agroturismul s-au dezvoltat enorm şi printre vilele şi pensiunile cu un etaj sau două, cu greu mai găseşti o casă ˝tradiţională˝. Proprietarii acestora, bătrâni neadaptaţi ar zice unii, vor să moară în casa în care s-au născut şi indiferent ce sumă li s-ar oferi nu renunţă la pământul moştenit din strămoşi.

Plimbări prin zonă

Fiind cazaţi în Drumul Carului, cel mai mic sat din comună, în cele patru dimineţe pe care le-am avut la dispoziţie am făcut incursiuni de 2-3 ore cu maşina prin împrejurimi.

-la Moieciu de Sus am vizitat biserica şi am văzut indicatorul care arăta că la 4 km era pensiunea Mistral;

-la Cheile Grădiştei ne-am oprit să facem poze

-tot la Moieciu de Sus mi-am adus aminte de coborârea prin Şaua Strunga din Bucegi. Studentă fiind am dormit cu tot grupul la priciuri la Padina. Nu aveam bani de Touring Club (cabana Peştera). Ajunşi în Saua Strunga după un urcuş pieptiş ne-am oprit într-un loc în care toată oboseala s-a risipit. Am citit după anii 90 că acolo ar fi un nod magnetic numit Gura de rai dar nu reţin sursa şi nu ştiu dacă a fost un fake news. Cu înţelepciunea de acum spun că poate că ne-am simţit bine că nu mai aveam de urcat şi începea coborâşul.

- din Bran am cumpărat din piaţă brânză de burduf, caş şi caşcaval afumat în coajă. Deşi castelul era deschis, aglomeraţia mare era în piaţă.

- din Cheia am luat un borcănel cu miere de albine

- Fundata (cea mai înaltă comună din ţară 1350m) nu face parte din satele Moieciului dar este limitrof cu acesta, la o distanţă de câţiva km de pensiunea în care am fost cazaţi. Fusesem acolo prin anii 70 cu prima noastră maşină Dacia 1100 şi am înnoptat la o casă de gospodari. Erau oameni în vârstă, vorbăreţi şi primitori cum sunt românii de la ţară. La un moment dat, bătrâna îi spune soţului privind spre mine ˝Ce seamană cu Silvia, am crezut că a intrat ea pe uşă˝. Silvia, nepoata lor era marea actriţă Silvia Popovici care a avut un debut fulminant în filmul Darclee. S-a căsătorit cu ministrul Maxim Bergheanu. Să vedeţi cum uneori un handicap îţi schimbă destinul. Silvia era bună la şcoală dar nu de muncă în gospodărie. Părinţii, având şi alte fete au dat-o spre adopţie unei rude Popovici din Bucureşti. Silvia a urmat liceul la Scoala Centrală unde a fost remarcat talentul ei de a spune poezii. A intrat la Academia de Artă Teatrală şi s-a lansat ca o mare actriţă de teatru şi film in generaţia de aur de actori. În 1988, la 55 de ani s-a retras din activitatea artistică în plină glorie. A murit destul de tânără la 60 de ani în 1993. După ce am ascultat povestea mi-am explicat de ce prin anii 60-65, lume necunoscută mă saluta pe stradă, bărbaţii întorceau capul şi femeile şuşoteau şi doar nu eram o frumuseţe şi nici foarte tânără (ne-am născut în ani apropiaţi, ea în 1933, eu în 1934). Dovada asemănării am avut-o la magazinul Eva unde m-am dus să cumpăr nişte pantofi Guban ˝Am pentru dv. ceva special, tovarăşa Silvia˝. N-am înţeles atunci dar când am vrut să-i dau 5 lei bacşiş cum se obişnuia, vânzătorul s-a ferit şi nu a vrut să-i ia. Întreaga poveste am înţeles-o când am dormit la Fundata.

Casa pe care am căutat-o nu mai era. Nici Silvia. Eu, da.

Urmează să vă povestesc cum am petrecut Paştele la Guliver Resort din Drumul Carului- Moeciu

WEB, dacă se poate: youtube

Regiunea este superbă cuprinsă între munţii Bucegi, Leaota şi Piatra Craiului, înzăpeziţi în mai

În acest review am descris pe unde ne-am plimbat. Distracţia mare a fost la Guliver Resort din Drumul Carului Moieciu de Jos.

---

VIZUALIZĂRI: 1035 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI