Drumeție pe cărările din Munții Cernei

TIPĂREȘTE

Așa cum s-a tot scris pe site, anul acesta intalnirea anuala AFA a vut loc la Băile Herculane. Ca in fiecare an, au fost organizate și excursii in zonă, anunțate incă de când a fost publicat anunțul referitor la intâlnire.

Astfel, iubitorii de călătorii și, in același timp, scriitori mai vechi sau mai noi pe site-ul AFA, au putut opta pentru una din cele trei excursii organizate sau pentru o drumeție pe munții din jurul Băilor Herculane.

Pentru că activitatea desfășurată la locul de muncă presupune multe ore de stat pe scaun, și pentru că ador drumețiile, am ales varianta a patra, cea cu drumeția pe munte.

Erau anunțate pe site mai multe variante posibile și imediat s-a format un grup de doritori de drumeții. Ni s-a spus că va fi și un ghid, care ne va recomanda cel mai bun traseu și ne va insoți pe tot parcursul lui.

A venit și ziua mult aștepatată de 15 martie, ziua când membrii AFA inscriși la intâlnirea anuală, au pornit din toate colțurile țării spre Băile Herculane.

Prima zi: sosire, primire, cazare, câteva ore de petrecere a timpului liber la alegere iar la sfârșitul zilei mult așteptata ”seara gastronomică”. Despre toate acestea s-a tot scris pe site și probabil că se va mai scrie.

Eu mă voi opri la ora când doritorii de drumeție au avut prima intîlnire cu ghidul pentru stabilirea traseului de urmat și a programului pentru a doua zi.

Inițial mai mulți din grupul de drumeți (printre care mă număram și eu), doreau să meargă la una din cascadele din zonă (Vânturătoarea sau Cociu) dar această idee nu a fost imbrățișată și de ghidul nostru, care a spus că probabil cascadele nu au apă in această perioadă a anului, că nu prea a plouat și, in plus, nu este nici un drum foarte accesbil, cu porțiuni mai grele.

A propus un traseu mai ușor, pe la foișioarele de pe Munții Cernei până la Grota cu Aburi culminând cu o plimbare prin Băile Herculane.

Toată lumea a fost de acord cu această variantă și s-a stabilit ca plecarea să aibă loc a doua zi, la ora 9.30, din fața hotelului Minerva.

A doua zi, la ora stabilită, ne-am adunat in holul hotelului Minerva la ora stabilită, și, insoțiți de Sebastian Pop, ghidul nostru, am pornit la drum.

De la hotel am coborât pănă in șosea, am traversat Podul Roșu și am ajuns in Cartierul Zăvoi.

Urcarea spre platoul Coronini incepe d dreptul Izvorului Diana și este marcat cu indicatoare cu marcajul și timpul necesar pentru parcurgerea drumului. De aici am inceput să urcăm ușor, mai intâi pe câteva trepte pietruite, apoi pe o cărare care șerpuia prin pădure. Drumul nu este greu, este accesibil oricui. Am ajuns pe platou relativ repede, cred că in maxim 30 minute.

Platoul Coronini este un loc foarte căutat de cei care vara vin cu rulotele sau cortul, accesul fiind posibil și cu mașina. Chiar și acum, la inceput de martie, era un iubitor al zonei care campase rulota aici, și, din cele spuse de ghidul nostru, nu era prima dată aici și de obicei staționa două sau trei luni.

Tot aici, pe platou, participanții la intâlnirea anuală a yoghinilor formează celebra spirală. Aflăm de la ghidul nostru că taberele anuale ale yoghinilor sunt așteptate de localnicii din Băile Herculane, ele fiind o importantă sursă de venit pentru multe pensiuni și hoteluri din zonă.

După un scurt popas și câteva fotografii, am pornit mai departe pe o cărare care cobora ușor, urmând marcajul punct albastru, până la Foișorul Verde. Denumirile mai vechi al foișorului aflat pe vârful unei stânci, deasupra stațiunii, sunt ”Refugiul Schneller”, ”Foișorul Dragalina” sau ”Chioșcul de Jos”. Aici am făcut din nou un popas pentru câteva explicații ale ghidului și pentru a fotografia stațiunea Herculane, și Masivul Domogled, aflat chiar in fața Foișorului. Pe crestele Masivului Domogled, străjuiau, aliniați, celebrii pini negri de banat.

Incepuse să picure mărunt, dar fără insă a ne ingreuna drumul nostru pe cărările din Munții Cernei. De la Foișorul Verde cărarea urcă foarte ușor prin pădure până la Izvorul Munk. Aici am făcut din nou un popas, pentru o gură din apa rece a izvorului și puțină odihnă sub stânca de sub care apa izvorului iese la suprafață. Ghidul a profitat de popas pentru a ne povesti câte ceva despre Izvorul Munk. Numele izvorului vine de la numele doctorului care a publicat in 1871 o carte despre tratamentul balnear la Herculane. In trecut, apa se colecta intr-un bazin și se folosea la acționarea hidraulică a ascensorului de la Pavilionul 6, la alimentarea instalației de ventilație a Băilor Imperiale Austriece și a Cazinoului și la fântâna arteziană din parcul Central.

De la Izvorul Munk am mers spre Foișorul Galben, trecând de o răscruce de drumuri. O cărare mergea spre Cracul Arendașului, alta spre Foișorul Verde iar cea de a treia spre Foișorul Galben, spre care ne indreptam și noi. Ploaia s-a intețit, așa că am profitat de adăpostul oferit de foișor și am zăbovit câteva minute. Foișorul Galben este situat pe Piscul Jubiliar, numit astfel cu ocazia inaugurării, de către impăratul Franz Joseph, a Canalului Navigabil Porțile de Fier. La ceremonia inaugurării, care a avut loc la Orșova, au participat regele Carol I al României și Alexandru I al Serbiei, iar la Herculane momentul a fost marcat prin focuri de artificii aprinse pe Platoul Coronini și Piscul Jubiliar. Toate aceste informații erau scrise in română și in engleză, pe un panou informativ amplasat lângă foișor.

De la Foișorul Galben, afla la o altitudine de 304 m, urcăm ceva mai mult, până la Foișorul Ciorici și Stânca lui Sisi. Numele Impărătesei Elisabeta a Austriei este strâns legat de istoria stațiunii Herculane și a cărărilor de pe munții Cernei. La Herculane Impărăteasa Sisi a fost de șase ori, stațiunea fiindu-i recomandată de către medici in tratamentul afecțiunilor reumatice de care suferea. Impărătesei ii plăcea să cutreiere pe cărările din munții care inconjoară Băile Herculane, dar, pentru că cei din suita ei nu erau așa sportivi, și de multe ori renunțau să o mai insoțească in drumețiile ei, Sisi mergea insoțită de un pădurar român, Petre Zarva. Cu el a cutreierat Impărăteasa Munții Cernei, ajungând și la o stâncă inaltă care străjuia o parte a stațiunii (Stânca Sisi), a urcat pe un traseu abrupt și a ajuns sus, pe Vârful Elisabeta, unde, fiind uimită de frumoasa priveliște care se deschidea de jur imprejurul muntelui, ar fi exclamat: ” Ce frumos e, ce mi-ar plăcea să mânânc aici, cu priveliștea asta in fața mea! ”. A doua zi a fost ridicat un foișor pentru a i se indeplini dorința impărătesei de a lua masa in vârf de munte. Foișorul a fost numit ”Foișorul Roșu” dar, din păcate, noi nu am mai ajuns acolo, ci am coborât spre Grota cu Aburi, dar numai după ce am fotografiat, de pe Stânca lui Sisi, munții Domogled și Valea Cernei.

La Grota cu Aburi am ajuns in aproximativ 10 minute, coborând de la Foișorul Ciorici, in prima parte mai abupt, apoi in câteva serpentine ușoare.

Ca să intri in grotă, trebuie să urci cam doi metri pe stânca alunecoasă. La intrare, o perdea de abur cu miros de sulf te invăluie. Câna am fost noi, aburul nu era foarte dens și nici nu era foarte cald in grotă, dar sunt perioade când aburii care ies din munte fac aproape imposibilă intrarea și staționarea in grotă, inregistrându-se mai multe cazuri de decese ale unor turiști intoxicați de sulful din aburii calzi.

De la Grota cu Aburi ne-am intors la Stâca lui Sisi și de aici am coborât continuu, până la Biserica Romano-Catolică din Băile Herculane.

Dar, până la biserică, există o bifurcație a drumului care duce spre Grota Haiducilor sau Peștera Hoților. Trei persoane din grup au mers pe acel drum, eu am văzut Grota Haiducilor a doua zi, urcând pe drumul care pornește din dreptul Hotelului Roman. Grota are mai multe săli, pe pereții cărora cei care au poposit in grotă de-a lungul timpului, au lăsat diferite inscrisuri (nume, dată, etc.). Am găsit și fotografiat o semnătură din 1831 și alta din 1836, una din 1917 și multe altele mai recente.

Dacă mergeți in Herculane, neapărat să faceți o drumeție pe munții din zonă. Veți vedea peisaje de poveste. Traseul descris de mine este unul din cele mai ușoare, fiind accesibil aproape oricui. Și, vă asigur, merită orice efort.

---

VIZUALIZĂRI: 1019 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI