Relaxare intr-o zona superba

TIPĂREȘTE

A venit concediul din septembrie si cum ne frigeau talpile, ne-am intrebat unul pe altul, încotro o luăm. Cum bugetul era cam secătuit de minunatul periplu scandinav din iulie, am hotărât să mergem aici, mai pe lângă casă.

Băile Herculane ne făcea cu ochiul, aşa că primele 3 nopţi le-am rezervat la pensiunea Sandra din acestă bătrână staţiune.

Am zis că e musai să revedem mânăstirea Tismana, prin urmare de la Tîrgu Jiu am luat-o spre Baia de Fier şi mai departe către Herculane pe un drum superb.

Mânăstirea Tismana este aşezată pe o stâncă, a fost construită prin grija Cuviosului Nicodim dar cu sprijinul material al domnitorilor Radu I, Dan I şi Mircea cel Bătrîn.

Se află într-o zonă superbă, înconjurată de culmi împădurite şi stâncoase şi a rămas celebră datorită faptului că aici a fost ascuns tezaurul Băncii Naţionale a României spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Pe lângă aurul românesc care a fost depozitat mai întâi într-una din sălile de la subsol şi apoi în peşteră a fost ascuns aici şi o parte din aurul polonez lăsat nouă în păstrare după invadarea Poloniei.

Revenim cu plăcere aici, parcă e o zonă care te încarcă pozitiv (să fiu sincer, sperăm să mai găsim şi vreo monedă de aur căzută printre copaci).

Intrăm apoi în Parcul naţional Domogled-Valea Cernei, pe un drum destul de bun şi foarte spectaculos. Însoţim Cerna pe drumul ei către Băile Herculane, prin sate parcă uitate de lume, prin pădurea deasă şi verde.

Şi iată că undeva jos în vale au aparut turlele vechilor clădiri ale staţiunii unde a venit la odihna chiar şi împăratul austro-ungar Franz Josef împreună cu celebra sa soţie Sissy.

Băile Herculane a fost menţionată în trecut cu numele de „Ad aqua Herculi sacras ad Mediam” încă din anul 102, bazele staţiunii find puse de împăratul Traian. Romanii au descoperit valoarea apelor termale de aici, hotărând ca staţiunea să fie pusă sub semnul tutelar al lui Hercule.

În 1852 împăratul Franz Josef a caracterizat-o ca fiind ,,cea mai frumoasă staţiune de pe continent”. Din păcate anii au trecut, efectul vindecător al apelor termale a rămas acelaşi dar clădirile vechi au ajuns într-o stare de degradare accentuată şi probabil că ar trebui ca ruşii bogaţi să vină şi să investească aici, la fel cum au făcut-o la Karlovy Vary unde au făcut astăzi perla Europei centrale.

Potenţialul este imens, am observat acum că există totuşi mici speranţe. Multe clădiri vechi au intrat în reparaţii, sunt încă destule care îşi aşteaptă rândul, dar există un licăr de speranţă. Poate că în 10-15 ani, Băile Herculane îşi va recăpăta faima pe care o avea acum 2 secole.

Am rămas uimiţi şi de aglomeraţia din staţiune, toate terasele erau pline la mijloc de septembrie, de-abia găseam un loc de parcare în centru.

Pe lăngă vechile hoteluri s-au construit multe pensiuni noi cu tot confortul necesar aşa că staţiunea oferă cazare pentru toate buzunarele. Erau 2 terase unde se dansa de mama focului, toată lumea se prindea la dans pe muzică bănăţeană. Faptul că era o atmosferă de bună dispoziţie, aglomeraţia din staţiune făceau parcă ca să numai apară aşa dezolante clădirile obosite.

În fiecare seară, în cele 2 zile şi jumătate cât am fost cazaţi aici, seara ne-am plimbat cu plăcere, bucurîndu-ne de aerul curat şi de munţii care înconjoară staţiunea.

Într-una din zile obiectivul nostru principal a fost cascada Bigăr. Am vrut să vedem cum arată această cascadă celebră în lume. Cascada se află cam la 50 de km depărtare, drumul până acolo este foarte frumos, ultimii km facându-i prin pădure.

La cascadă pot parca 4 maşini, dar la 200 m mai departe, se află o parcare încăpătoare şi un mic restaurant. Drumul de la parcare pănă la cascadă se face în condiţii de siguranţă.

Cascada Bigăr este spectaculoasă, dar depinde de cantitatea de apă care ajunge la ea. Se lucrează acum pentru punerea în valoare, am înţeles că se doreşte creşterea artificială a debitului şi amenajarea celor mai bune locuri de vizionare şi fotografiere.

Erau aici un grup de spanioli şi 2 cupluri de nemţi veniţi să vadă şi ei cascada atât de mult lăudată. Nouă ne-a plăcut, am urcat până la izvorul de unde apa îşi croia drum. Dar e musai să ne întoarcem atunci când ea va fi pusă cu adevarat în evidenţă.

În ziua a-doua, am vrut să facem şi noi baie în aer liber, admirând munţii, prin urmare ne-am îndreptat către zona 7 izvoare, unde am găsit o piscină cu apă încălzită în care am înotat făcînd şi un pic de plajă pe marginea acesteia.

După bălăceala de dimineaţă am pornit către Cazane unde doream să vedem chipul lui Decebal şi mânăstirea Mraconia. Am admirat de departe, de pe malul opus, aceste obiective în excursia noastră în Croaţia, dar doream să le vedem şi de pe malul românesc.

Orşova nouă este un oraş frumos, îmi dau seama câtă supărare a adus locuitorilor scufundarea vechii Orşove atunci când a fost construită hidrocentrala de la Porţile de Fier. Am căutat cu privirea locul unde ar fi fost insula Ada Khale, dar nevăzând nimic la suprafaţa apei, am intrat în Cazanele mici, bucurându-ne de peisaj.

Poziţionarea mânăstirii Mraconia, dar şi biserica micuţă fac ca aceasta să fie un obiectiv interesant. Este locuită de măicuţe, dar din în ce mai puţine şi datorită viperelor cu corn care trăiesc aici. Am văzut la televizor un reportaj unde maica stareţă sublinia acest lucru.

Cu un ochi la chipul lui Decebal şi cu altul pe jos, în căutarea viperelor, ne-am plimbat şi noi pe malul Dunării, acolo unde se organizau excursii cu bărcile.

Cum ajunsesem în zonă am zis că n-ar strica să vizităm un pic şi oraşul Drobeta Turnu Severin. Am parcat maşina lângă frumosul teatru din oraş şi am pornit la întâmplare, la explorarea oraşului.

Zona centrală ne-a plăcut, ne-am plimbat printr-un cartier de case ajungînd la o piaţă mare şi spaţioasă unde am băut o bragă delicioasă. M-aş întoarce acolo numai pentru braga aia. Credeţi-mă sunt un cunoscător al acestei băuturi, la Constanţa încă de când eram mic, braga fiind băutura răcoritoare prezentă peste tot.

Am admirat Turnul de apă al oraşului şi ne-am mai plimbat puţin pe faleza Dunării.

Venind dinspre Orşova am văzut pe malul Dunării Taverna Sîrbului şi cum ni se făcuse foame, acolo ne-am oprit.

Restaurantul este situat chiar pe malul Dunării, este foarte elegant la interior, unde se aude muzică sîrbească, atât de dragă nouă. Au fost şi melodii cântate de Lepa Brena, această artistă bosniacă prin naştere dar sîrboaică prin căsătorie, la care aş merge la un concert şi mâine.

Mîncare excelentă, multe feluri de măncare sîrbească, am plecat de acolo satisfăcuţi şi sătui.

Ne-am întors la Herculane şi la plimbarea noastră de seară.

Cu siguranţă peste cîţiva ani vom reveni la Băile Herculane, am văzut semne de revigorare, probabil vom veni şi pentru tratament...

O propunere muzicala: https://www.youtube.com/watch?v=_vnglcmLugI

Lepa Brena - Luda za tobom

---

VIZUALIZĂRI: 4165 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI