Timizi' da ne tratam!

TIPĂREȘTE

Hai la "bai"! Bai da chiar nu suntem in stare sa ne mai ingrijim si de noi!! E nu! Sigur ca putem, dar asta presupune sa fi mai multi dependenti de mirificele efecte ale imbaierilor, si leacurilor adecvate! Asa ca primul pas a fost mai greu, adica familia S. a gasit oferta, iar noi, inca doua famili, ne-am simtit onorati sa-i acompaniem, si sa purcedem la drum spre minunatele meleaguri de la varsarea Cernei in Dunare!

Plecarea din Bucuresti sa facut pe o vreme rea, asta ca sa nu jicnim cel mai bun prieten al omului, dar sufletul omului schimba, nu-i asa, si clima, iar descinderea la Herculane a avut partea de o vreme super! Cazarea sa facut ultra rapid, deja la ora 14 eram in camere!

Acum hotelul, ca acolo am stat, foarte bun!! "Ferdinand" se numeste, destul de linistit, servicii bune, personalul amabil, curatenie, masa decenta, baza foarte buna de tratament! Zona excelenta ca amplasare, in centrul vechi al statiunii, buna pentru plimbare, relaxare, sau mici drumetii, prin padurile si poienile aferente! Paranteza necesara: pentru noi a fost o placere si baia efectiva, apa termala avand peste 50 de grade, metehnele medicale ale gastii fiind in faza incipienta, iar masajele si celelalte proceduri au venit "la fix". Gata cu medicina, sa revenim la scopul rewievului!

Localitatea, sau statiunea (spre rusinea noastra, fiind prima descindere aici), e bine in ambele sensuri, ne-a surprins! Si, si.

De ce placut: Imediat am asociat peisajul de la Herculane cu cel al unor statiuni vazute doar pe "net", gen Karlovy Vary, Baden-Baden (respectand proportiile, bineinteles), sau mai stiu de pe unde din Europa, clima extraordinar de blanda, linistea (o fi varsta!?) asisderea!

De ce neplacut: hai sa nu omaoram tastarura, dar sentimentul e unul singur, vorba reclamei, chiar nimanui nu-i pasa de problemele - mai ales cladirile, patrimoniu!? - acestui extraordinar loc!!! Gata cu barfa, sa mai spunem si ce putem face in afara de bai, plaja sau drumetii!

Fiind foarte aproape de Dunare, am inchiriat un microbuz, si ne-am repezit (mai bine zis ne-a repezit un localnic foarte activ, Milan pe numele lui, foarte amabil, chiar cu inclinatii bunicele de ghid) pana la Orsova, unde am facut o mica, dar placuta croaziera la "Cazanele Mici", am vazut chipul lui Decebal, sculptat in stanca, de altfel o mare realizare a catorva artisti-alpinisti, am vizitat si manastirea Mraconia, asezata in vecinatate, pe niste piloni ce stau infipti direct in apa fluviului. O vizita scurta - dar nu-i asa placuta - plina de acumulari, si fizice, si mentale, continuata spre drumul de intoarcere cu un popas la manastirea "Sfanta Ana", de la Orsova.

Vremea buna, drumetiile prin imprejurari, atmosfera (am fost trei familii, dar am fost una!!), au facut ca cele sase (ce putin!) zile sa treaca repede, si sa fim nevoiti sa ne luam la revedere de la ospitalierele noastre gazde, unde chiar am vrea sa mai revenim!

Stati putin, am plecat din Herculane, dar daca tot am condus 400 km, nu era normal, logic, corect, sau cum vreti, deci nu trebuia sa ajungem si la cascada "Bigar"!! Sigur, in o ora jumate, am ajuns!

Foarte frumos loc, foarte frumoasa si cascada!!! Am inteles de alti turisti ca a fost si mai frumoasa, insa viiturile au mai schimbat-o putin, dar si asa este extraordinara! Un paradox: fotografiile si filmuletele de aici, sunt mult mai frumoase cand este innorat, sau dupa ce apune soarele! Chiar si asa noi am bagat la greu!

Mai departe: Resita, benzina aferenta, Hateg, si bineinteles un pelerinaj la manastirea Prislop. Lume multa, totusi curatenie, liniste, si decenta! Am plecat de la Prislop spre Hateg, si apoi spre Petrosani, un drum cu peisaje extraordinare, de altfel tot drumul a fost asa (exceptia logica, autostrada Bucuresti-Pitesti). Da! Exista si un minus la cum arata drumurile de aici. Cum se zice: unul da bun!! Petrosani - Targu Jiu! Nu stim de cand este asa, cat va mai arata asa, dar e jale!!! noroc ca l-am strabatut in coloana! Singur, rupi ceva la masina! De peisajul din defileu se bucura copilotul! soferul atentie la gropi si semafoare!

Dar gata, am ajuns la Brancusi acasa (nu la Hobita!), am mancat si ne-am culcat! Ce bine! Nu facem party-priuri, dar chiar am mancat bine, si ne-am odihnit bine!

Sa spunem si unde, ca merita! Hotel" Anna" si restaurantul aferent (au si unul cu terasa vis-a-vis). Bravo! Se poate si la noi, se poate si la Targu jiu! Aici trupa sa suptiat, unii mai si muncesc nu-i asa! , dar trebuia sa fie cineva si la "Poarta Sarutului", sau "Masa Tacerii"! Un oras pe care l-am revazut dupa mult ani, dar care, cel putin noua, ne-a placut: curat si linistit!

Este totusi duminica, cu regretele aferente, si cu o escala scurta de tot, la Horezu, plecam spre casa, incarcati pozitiv, chiar satisfacuti de saptamana de turism balnear, si cu multumirile aferente vechilor prieten ce ne-au insotit in acest minunat miniconcediu, si nu in ultimul rand invitandu-va sa calatoriti pe meleagurile noastre, oricare vor fi acestea! Avem si poze!

---

VIZUALIZĂRI: 2430 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI