Cea mai romantică gară din lume ????

TIPĂREȘTE

Urc treptele de piatră, obosite, părăsind viermuiala de pe drumul național. Mă detașez de claxoane, Ghițăăăăă! , mirosul de fum a lui Vasi (xxl), a gazelor de eșapament și de rumoarea creată de aderența cauciucurilor pe asfalt.

Pășesc în altă lume.

Clădirea circulară, în stil baroc vienez (se spune că ar fi fost inițial un pavilion de vânătoare), placată în cărămidă roșie este spectaculoasă cu deschiderile ei în arc de cerc. Ceasul de pe fațadă este un Paul Garnier, adus de la Paris, iar termometrul, încă funcțional, poartă sigla Kecskemeti Timișoara, întărind senzația de vechi.

Sala circulară, luminoasă datorită ferestrelor mari, îți taie răsuflarea prin solemnitatea coloanelor de marmură. Pe pereți, mozaicuri vechi cu scene de vânătoare, încă un ceas franțuzesc, pare-se în legătură cu cel exterior. Pe jos, mozaic. Cupola, o minunăție, de care, central, atârnat, un la fel de frumos candelabru!

Peronul, umbrit de pergola bogată cocoțată pe coloanele în stil roman, arată la fel ca și în pozele de acum câțiva zeci de ani.

Peticesc cu pași mărunți pavajul lucios al peronului trist.

Doi tineri stau îmbrățișați.

Mai încolo, pe o banca șubredă, o băbuță își freacă agitată mâinile. Își îndreaptă cutele inexistente ale poalei bogate, își dezleagă și leagă în mod repetat năframa neagră. Își domolește răsuflarea cu o palmă deschisă lipită pe piept. În depărtare, șuieră locomotiva. Se ridică, apropiindu-se de marginea peronului. Privește în direcția trenului. Revine la bancă. Se întoarce cercetând din nou de-a lungul liniilor. Iacătă-l. Se vede silueta întunecată. Răsuflă adânc.

Cei doi tineri se sărută înfrigurați, nedezlipindu-se din îmbrățișare.

Roțile trenului păcăne sacadat, locomotiva pufăie. Frânează scrâșnind.

Coboară câteva persoane. Un tânăr înalt și deșirat, cu un rucsac atârnat neglijent pe un umăr, se oprește în cadrul ușii, cercetând peronul. Coboară agale, apoi grăbește pasul. O ia în brațe pe bătrâna mărunțică, ridicând-o și sărutând-o zgomotos pe obraz. O pune ușor jos, îi șterge o lacrimă de pe fața ridată, o ia de după umeri și-i șoptește: haidem acasă.

Locomotiva slobozește un șuier ascuțit, anunțându-și iminenta plecare. În fața scărilor, cei doi nu-și pot da drumul din îmbrățișare. Trenul se pune în mișcare, băiatul sare, ținându-se de bara scărilor. Ii face cu mana fetei până nu o mai vede în zare.

Emoționată, zâmbesc. Câte bucurii și drame pot ascunde un peron? Câte s-or fi consumat aici? Câte tristeți? Câte lacrimi? Câte îmbrățișări cuprinse de bucuria revederii?

Iar cea din Herculane e cea mai romantică și frumoasă gară din țară!

Locul unde să-ți aștepți copiii, părinții, iubitul, fericirea...

Locul unde să-ți aștepți orice bucurie, mai mică, mai mare, deplină sau orice alt fel de sentiment care te împlinește!

**

#garaHerculane

Romantic ????

loc de răgaz, inspirație și visare ????

---

VIZUALIZĂRI: 1829 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI