Băile Herculane - o perlă pierdută definitiv?

TIPĂREȘTE

Stabilisem că ultima cazare să o alegem in statiunea Baile Herculane și apoi să pornim către casă. Ultima dată am fost acolo acum vreo 15 ani și din câte îmi amintesc se montau schele pentru recondiționarea unora dintre clădiri. Auzisem că au atras și fonduri europene și nu știu de ce aveam impresia că voi găsi ceva să îmi bucure privirea. Poate sunt puțin (mai mult) nostalgică.

Da, am mai auzit tangențial de ceva probleme cu privatizarea și ițele încurcate ale acesteia.

Ceea ce am gasit însă la fata locului pur și simplu m-a șocat. O asociez cu un muribund pe care, până la ultima suflare, fiecare încearcă să îl jecmănească.

M-am trezit într-o alta lume și nu îmi doream decât să ajung într-o zonă civilizată. Totul mi se parea de-a îndoaselea începând cu șoferii din zona care mergeau haotic și cu viteză prin stațiune (care in mod ironic, chiar nu era goală) și până la turistii care afișau un aer vesel cărând dupa ei colacii de înnot și alte accesorii de plajă.

Am observat cu stupoare soluția găsită pentru că o parte din aleea pietonală de pe drumul județean se surpase: transformăm o bandă din șosea în zonă pentru pietoni iar pe banda rămasă din șosea se va circula alternativ. Pe principiul trece cine e mai tupeist (totuși un șoc și pentru mine, o persoană ce are de-a face zilnic cu traficul bucureștean). Nu înțeleg lipsa totală de prudență pe care am remarcat-o în stațiune. Deh, lumea era in concediu, fară griji...

Fiind încă în Timișoara mă gândeam ca opțiune la o cazare la hotel Minerva. Pe booking aparea sold out, totuși am incercat și i-am contactat telefonic. Tariful perceput era de 670 lei pe camera dublă cu demipensiune. Nu se poate renunța la opțiunea de masă așa că am zis "pas". Oricum tariful mi se parea prea mare.

La fața locului am mai avut doua încercări pentru cazare: la hotel Artemis și Golden Spirit. Nu mai aveau însă camere disponibile.

Am pornit către hotelul Ferdinand. Ultima dată, când fusesem în vizita la o prietena a mamei cazată acolo, ramăsesem plăcut impresionată de mica grădină interioară. Dar nici nu stiu dacă mai era sau nu amenajată deoarece nu am apucat să întreb nimic pe nimeni. De la intrare m-a izbit un miros puternic de mucegai iar în combinație cu semi-obscuritea de acolo m-au facut să fac instant cale întoarsă. Oricum nici la recepție nu era nimeni. În acea zona stațiunea era goală iar în combinație cu cladirile care stăteau să cadă, totul in preajmă părea desprins dintr-o scenă post-apocalisptică.

Clar, renunțăm la cazare in Băile Herculane și mergem la Orșova.

Am remarcat la toți hotelierii că aveau niște tarife măricele (cam 320 lei) iar mie personal mi s-au părut cam mari pentru ceea ce ofereau. Ironia că nu și altora, de aceea nu duceau lipsă de clienți. Pe pricipiul: nu e fraier cine cere...

Ultima oprire am zis totuși să o facem la izvorul Domogled. Oare mai există? Google zice că este închis dar să facem totuși o încercare. Nu, nu e închis și chiar era aceeași coadă cum îmi aminteam. Am umplut și noi câteva sticle goale pe care le păstrasem de la apa consumată pe drum și am plecat către Orsova. Din a doua încercare, am reusit să ne cazam la Chalet Orsova.

Poze nici nu am mai făcut... voi atașa două poze nevotabile cu capturi google comparative pentru a exemplifica situația cu soseaua plus un link cu o filmare recentă realizată de Dan Negru (pe care am descoperit-o ulterior vizitei noastre): youtube

"Cea mai frumoasă stațiune de pe continent" (Franz Iosef)

"Perla rară a turismului balneo climateric european"

"Un colț de lume binecuvântat de Dumnezeu"

Toate aceste apelative erau atribuite Băilor Herculane. Acum, o întreagă istorie este în paragină.

Trist, foarte trist!

---

VIZUALIZĂRI: 2826 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI