Muzeul de Etnografie din Botoșani – file de cultură populară

TIPĂREȘTE

Deși am fost de nenumărate ori la Botoșani și îmi place tot cea ce e legat de etnografie, iată că la muzeul tematic din municipiul nordic nu am ajuns niciodată. Aaaaa, ba am trecut o dată pe la vechiul sediu pentru a cumpăra câteva vederi, doar atât. La sfârșitul lunii august, în timpul escapadei în Moldova am hotărât ca într-una din dimineți să merg la Muzeul de Etnografie, situat nu foarte departe de locul cazării: Hotelul Maria (vezi impresii).

Scurt istoric. Colecția de obiecte etnografice a început a fi încropită la Botoșani în anii '50, ulterior  dezvoltându-se continuu, mai ales prin donații, până la crearea unei secții în cadrul Muzeului Județean Botoșani. În 1989 se deschide expoziția permanentă de etnografie în casa Manolache Iorga, străbunicul după tată al marelui istoric Nicolae Iorga.

Construită la sfârșitul veacului al XVIII-lea, casa negustorului Manolache Iorga (păstrător al documentelor și sigiliilor orașului Botoșani) este una din cele două case cu etaj construite în județ în acele vremuri (alături de o farmacia lui Gorgias Johann, un brașovean venit în 1792 în Moldova, proprietar pentru 50 de ani a singurei farmacii din Botoșani). Casa este solidă și încăpătoare: are 4 camere și hol la parter, 5 camere și holuri de legătură la etaj, o pivniță pentru mărfuri. La începutul anilor 1900 casa ajunge în proprietatea lui Alexandru Saint-Georges, inginer șef al orașului Botoșani.

Abandonată în anii '50 casa e preluată de Stat și restaurată în anii '80, apoi devine muzeu de etnografie între 1989-2007. Este retrocedată moștenitorilor familiei Saint Georges care o țin închisă și la ora actuală. Muzeul este închis, exponatele împachetate și mutate, găsindu-și un spațiu propriu abia în 2012.  

Azi Muzeul de Etnografie împarte Casa Ventura cu Școala Populară de Arte Botoșani. Clădirea monument istoric e ridicată la mijlocul anilor 1800, în stil neoclasic la exterior, de către scriitorul și compozitorul Grigore Ventura   (tatăl artistei Maria Ventura: rador.ro/2023/07/13/maria ... -internationale). Muzeul etnografic ocupă 5 săli de expunere, doar vreo 165 mp, în care reușește să concentreze esența culturii rurale botoșănene.

Vizita în muzeu. Pătrundem în holul principal, pe sub o arcadă dedicată staționării trăsurilor, și achiziționăm bilete. Programul de funcționare este de marți până duminică între orele 09.00-16.30, iar taxa de acces este de 6 lei/adult. Ni se spun câteva cuvinte despre muzeu și ce putem vedea, apoi suntem îndrumați în direcția de unde începe traseul de vizitare, oarecum circular. După ce admirăm scara de marmură cu balustrade din fier forjat ce urcă spre etaj pornim în explorarea universului țăranului botoșănean.

Prima sală, cea mai mare, găzduiește o expoziție intitulată Povestea cânepii care ne prezintă pas cu pas, prin exponate și imagini, obținerea firului textil din cânepă și crearea produselor finite (piese de port, ștergare ș. a.). Vedem furci de tors, piepteni și alte „instalații” de prelucrat cânepa, vârtelnițe, războiul de țesut, precum și costume populare țesute cu fir de cânepă. În copilăria petrecută pe plaiuri moldave am avut privilegiul de a participa la etape din prelucrarea plantei de cânepă: cules, uscare și curățare, topit snopii (păstrarea în apă) etc. Și ce turte cu julfă (un fel de cremă obținută din semințe de cânepă) făcea bunica iarna!!!

Urmează sala dedicată interiorului țărănesc unde privim cu nesaț la țesăturile colorate, admirăm lada de zestre din 1878, ne pozăm lângă măsuța rotundă și scăunelele joase, ne uităm la remarcabilele costume țărănești.

Ne continuăm vizita în spațiul de prezentare a obiceiurilor calendaristice, un loc prea strâmt pentru a cuprinde multitudinea de obiceiuri și tradiții locale. Nu lipsesc măștile dedicate obiceiurilor de iarnă: moșii și babele, căiuții, ursul, capra, dar și a altor tradiții specifice cum ar fi Steaua. Pentru a înfățișa obiceiurile de Paște sunt expuse ouă încondeiate.

Pășim în camera consacrată meșteșugurilor practicate în satele botoșănene, și anume prelucrarea lemnului, olărit (azi, foarte rar), fierărit. Toate etichetele explicative sunt bilingve (limba română și limba engleză).

Ultima încăpere ne arată elemente din industria casnică de prelucrare a firelor și materialelor textile. Vedem obiecte ce au legătură cu crearea și prelucrarea firelor textile, războiul de țesut (orizontal și vertical) și produse finite: ștergare, păretare, carpete de tot felul, creații fine din borangic sau scoarțe din lână.

Concluzii.  A fost o vizită destul de scurtă, dar concentrată dacă pot spune așa. Cunosc cea mai mare parte din obiectele expuse, am participat demult la obiceiurile și tradițiile pe care le ilustrează, am utilizat unelte etalate în expoziție. Din păcate spațiile sunt prea mici pentru expunerea valoroasei colecții etnografice de la Botoșani, poate vor veni și vremuri mai bune. Recomand o vizită în acest muzeu tematic, ne ajută să pătrundem măcar puțin în lumea satului botoșănean.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 130 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI