Altfel de înviere - Nadăș

TIPĂREȘTE

Aș putea spune o altfel de înviere - Hristos a înviat!

*

Declarat oficial sat depopulat în anul 1992, Nadăș nu mai exista oficial în acte și pe hărți, doar fizic.

Satul, vechi de circa 750 de ani este localizat în zona de nord-est a județului Timiș, la circa 16 km nord de orașul Recaș și circa 40 km nord-est de municipiul Timișoara, între dealurile Lipovei.

Inițial, aici locuiau împreună români și sârbi. Pe la 1804 au apărut coloniști maghiari din zona Seghedinului. Așa se explică cele două biserici, cea ortodoxă si cea catolică. Nadășul apare astfel ca un sat româno-sârbo-maghiar. Cu timpul, însă, sârbii au plecat iar românii au devenit majoritari. După cel de-al doilea război mondial populația a început să scadă constant, fenomenul destul de întâlnit prin satele dimprejur, tinerii mutându-se în orașe, datorită oportunităților avute.

Peste tot unde se vede câte o movilă, se spune că pe vremuri a fost o casă. Cu istoria ei, cu oamenii, cu tristeți și bucurii, lacrimi și veselie.

L-am văzut pustiu, trist, nici măcar o vietate rătăcită care să îți dea binețe. Sentimentul de părăsire, mâhnire te împresoară, lăsând un gust amar. Ce ți-e și lumea aceasta! Stereotip: azi ești, mâine nu mai ești! Uite că se potrivește și la locuri, timpul și răstimpul nu mai iartă pe nimeni și nimic.

Majoritatea locurilor de casă rămânând ale oamenilor, satul, cică, începe să se repopuleze, încet. Drumul este, încă, aproape impracticabil.

Ruina bisericii ortodoxe (1901) impresionează prin postura mândră cu care își poartă istoria.

Cât fior și imaginație iti trebuie pentru a inchide ochii, a visa și reclădi istorii?

Și ce-mi mai plac. Povești...

Astăzi, biserica ortodoxă are mândră pălărie nouă, dar capelă catolică - 1804 (biserica ungurească, cum am văzut-o localizată pe o hartă veche) își pierde anii cu fiece piatră căzută.

Pe dâmburile triste au răsărit case de vacanță, iar grădinile din spatele lor le-am aflat în plin proces de munci de primăvară. Din toate satele prin care am trecut, cred că părea cel mai populat sat.

Înțelesesem că proprietarii își doresc repopularea (pare că le-a reușit) și "punerea" lui înapoi pe hartă și în acte, demonstrând că destinul localității Nadăș, cât ar fi de trist, în ciuda tuturor coborâșurilor și frecușurilor realității, va învia, la fel ca și pasărea Phoenix, din propria-i cenușă.

**

Dincolo de domeniul Herneacova, am cotit-o pe un drum la dreapta... mult spus drum, chiar ezitasem prima oară când m-a mânat curiozitatea intr-acolo. O cărare mai lată, asta e! Drumeag de pământ, desfundat, cu făgașe de auto, de-astea, de teren, care șerpuiește pe vreo doi kilometri. Astăzi e puțin îndreptat drumul, in ceea ce privește planitudinea, că șerpuirea m-a ținut cu sufletul la gură cu fiecare cot, făcându-mă să-mi șoptesc: acum, acum...

Aceasta este despre înviere, despre speranță, curaj, muncă, ambiție. Aceasta este despre viață, despre... uneori greutăți și depășirea limitelor. Aceasta este despre oameni!

Aceasta este despre noi!

Sărbători cu bine!

Natură, în primul rând, apoi, nu in ultimul rând, culoare și bucurie

meditație - lecție de viață -

---

VIZUALIZĂRI: 305 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI