La Soveja după 10 ani...

TIPĂREȘTE

Ținutul Vrancei a fost întotdeauna un loc drag sufletului meu, alături de minunatele plaiuri buzoiene, unde m-am născut și am copilărit. În ultimii ani însă am neglijat oarecum aceste zone, fiind uneori atras de mirajul unor călătorii pe meleaguri mai îndepărtate. 2012 a fost însă anul în care am reușit să realizez alături de soția și de prietenii noștri o reîntoarcere către locurile natale, redescoperind farmecul neștirbit al unor zone pe care nu le mai vizitasem din copilărie sau unde nu ajunsesem niciodată.

Printre destinațiile pe care nu le mai vizitasem de ceva vreme se numărau și stațiunile Soveja și Lepșa. Pentru că vremea încă era foarte frumoasă pentru sfârșitul lunii septembrie, am decis într-un weekend să realizăm un mini-circuit moldav, în care să vizităm cele două stațiuni.

Zis și făcut, sâmbătă dimineață ne-am urcat în mașină cu gândul ca prima dată să mergem la Soveja, stațiune unde am ajuns în jurul orei 12.00, după un popas la Mănăstirea Brazi de la Panciu (am postat impresiile aici), precum și două vizite scurte la Mausoleele din Mărășești și Mărăști (acest din urmă monument este închis momentan, fiind realizate lucrări de reabilitate).

Drumul până la Soveja pe ruta Râmnicu Sărat – Focșani – Tișița – Panciu – Soveja este foarte bun, atât pe DN2-E85, cât și pe DN 2L (de la Tișița până la Soveja). Despre Soveja nu ar fi, din păcate, prea multe lucruri de precizat, deoarece stațiunea este doar o umbră a ceea ce era odinioară. Din loc în loc am mai întâlnit câte un grup de turiști, însă din acest punct de vedere Soveja a rămas mult în urma Lepșei, cu toate că între cele stațiuni distanța este de aproximativ 15 kilometri pe cel mai scurt drum – DN 2L (calea de acces între cele două stațiuni este închisă însă circulației publice, drumul acesta fiind grav deteriorat). Peisajele sunt încântătoare la Soveja, dar turiștii trebuie să beneficieze și de condiții de cazare decente sau alte posibilități de a-și petrece timpul, în afara drumețiilor în mijlocul naturii. Noi nu am rămas peste noapte la Soveja, însă nu am văzut decât vreo câteva locații ce păreau a oferi condiții decente de cazare; ca exemplu negativ, Hotelul Zboina, altădată o locație de cazare reprezentativă pentru Soveja, astăzi este doar o ruină disgrațioasă.

Cu toate acestea, Soveja și împrejurimile sale ar putea fi o soluție pentru un periplu de o zi, măcar prin prisma peisajelor, dar și a obiectivelor ce pot fi vizitate în zonă. În câteva ore noi am reușit să vizităm trei obiective, pe care le voi prezenta în continuare:

1. Casa Memorială ”Moș Ion Roată” din satul Câmpuri este un monument istoric situat la 14 kilometri de Soveja. Accesul la acest obiectiv este ușor de realizat, Casa Memorială fiind situată la marginea drumului principal DN 2L, pe partea stângă a sensului de mers către Soveja. Obiectivul este semnalizat printr-un indicator având un fond albastru. Noi am ajuns aici în jurul orei 11.00 și am fost zăriți de o doamnă dintr-o curte vecină, care ne-a spus că imediat va veni să ne deschidă. Aceasta a fost de altfel ghidul nostru, oferindu-ne informații cu privire la viața lui Moș Ion Roată, dar și privitoare la obiectele expuse în căsuța-muzeu.

Casa memorială este o construcție formată din două cămăruțe și un hol, intrarea în incintă făcându-se printr-o prispă. În camera din dreapta se află divanul lui Moș Ion Roată, ițarii și cămașa acestuia, o ladă de zestre și o ploscă, o icoană veche, o măsuță rotundă cu scăunel, dar și numeroase fotografii vechi ce-l surprind pe Moș Ion Roată în diferite ipostaze. Cealaltă cămăruță, tinda, adăpostește un cuptor din lut, dar și diverse vase folosite pentru prepararea mâncărurilor (putinei, linguroi sau vase din lut). Casa memorială este acoperită cu șindrilă și ar avea nevoie de câteva reparații, crăpăturile brăzdând fiecare perete.

Moș Ion Roată a fost primul țăran ales în adunarea ad-hoc a Moldovei în anul 1857, fiind un aprig susținător al Unirii Principatelor din 1859. Locuința în care a trăit Moș Ion Roată a fost transformată în Casă Memorială cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la Unirea Principatelor, pe 24 ianuarie 1959. Pentru vizitarea acestui obiectiv am plătit câte 4 lei de persoană, iar programul de vizitare este zilnic între orele 09 – 17 (lunea obiectivul este închis). Nu am petrecut mai mult de un sfert de oră la acest obiectiv, însă am admirat simplitatea locuinței în care a trăit acest om de care ar trebui să fim cu toții mândri.

2. Schitul Soveja – este al doilea obiectiv pe care l-am vizitat, lăcașul de cult aflându-se pe partea stângă a drumului principal, aproape de intrarea în localitatea Soveja. Schitul este anunțat de un indicator, fiind ascuns după o lizieră de brazi. Am parcat mașina pe marginea drumului și am intrat pe o alee care trece pe sub clopotniță, ajungând astfel în curtea largă a schitului. În partea stângă a curții se află Biserica cu hramul ”Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena”, precum și o fântână. În partea centrală am admirat un foișor din lemn, înconjurat de numeroase straturi de flori multicolore, iar către dreapta este construită stăreția așezământului monahal. Tot în partea dreaptă, paralel cu clopotnița schitului se află în construcție o clădire nouă care va adăposti chilii și alte anexe; măicuțele de aici ne-au spus că aceste lucrări se fac pentru reconstruirea clădirii unde în martie 2012 a izbucnit un incendiu violent, care a distrus mare parte din chilii, sala de mese și bucătăria schitului. O călugăriță ne-a răspuns amabilă la întrebări și ne-a invitat să vizităm biserica din lemn; am aflat că piatra de temelie a schitului a fost pusă în anul 2001, iar patru ani mai târziu, pe 21 mai 2005 a fost sfințit întregul așezământ monahal.

Biserica schitului, având hramul ” Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena” este micuță, fiind realizată din lemn de brad, având aplicat pe exterior un lambriu ce imită cărămida. Biserica are o singură turlă, iar acoperișul este realizat din șindrilă. La intrarea în biserică, pe partea stângă, este amenajat un loc de unde se pot achiziționa diverse materiale informative, dar și obiecte bisericești de uz personal (iconițe, brățări, cruciulițe sau fotografii cu Schitul Soveja). În interior, pe o masă așezată lângă peretele din stânga, am văzut o raclă micuță ce conține sfinte moaște ale unui ”Sfânt Cuvios din Pustiul Hozeva (Israel), unde s-a nevoit Cuviosul Ioan Iacob”.

Am admirat în liniște picturile din interiorul bisericii, am achiziționat câteva cruciulițe și două brățări pentru care am achitat 17 lei, apoi am plecat și am ajuns în cinci minute la Soveja.

3. Mausoleul Eroilor din Soveja – este un monument istoric situat în localitatea Soveja, ridicat în memoria ostașilor care și-au pierdut viața luptând pe aceste meleaguri în primul război mondial pe care, din păcate, nu l-am putut admira decât din exterior. La fel ca și în cazul Mausoleului din Mărăști, și aici au loc lucrări de reabilitare a acestui monument istoric. Mausoleul este ridicat pe vârful unei coline, fiind înconjurat de brazi, iar accesul din strada principală se face pe o alee cu trepte din piatră. Pe ambele laturi ale aleii se află amplasat câte un tun folosit în bătăliile din primul război mondial. Am făcut așadar câteva fotografii, am citit câteva informații afișate pe un panou și apoi am plecat. Acest mausoleu a fost ridicat între anii 1923 – 1928 după planurile arhitectului George Cristinel și a fost inaugurat în anul 1929. Osuarul din interior adăpostește osemintele a 2000 de ostași neidentificați, iar criptele 800 de ostași identificați.

Aș putea să închei aici review-ul acesta dedicat stațiunii Soveja și împrejurimilor sale, însă trebuie să vă mai povestesc o mică nebunie făcută în acea zi. Noi doream să ajungem la Lepșa și, deoarece DN 2L este închis între cele două stațiuni, singura variantă optimă era să ne întoarcem și să ajungem pe DJ 205E în localitatea Vidra, urmând apoi DN 2D până la Lepșa. Acest drum ar fi însemnat să parcurgem aproximativ 60 de kilometri în plus față de varianta directă dintre cele două stațiuni. Știam de pe internet că DN 2L, chiar dacă este închis între Soveja și Lepșa, poate fi parcurs cu o mașină având o gardă înaltă la sol. Loganul nostru mai văzuse drumuri dificile în această vară prin județul Buzău, așa că am hotărât să riscăm o traversare către Lepșa urmând drumul închis. Cei aproximativ 15 kilometri dintre Soveja și Lepșa i-am parcurs într-o oră, dar am făcut și câteva pauze pentru fotografii, deoarece peisajele sunt într-adevăr magnifice. Păcat că autoritățile nu-și dau interesul pentru refacerea acestui drum pitoresc! Drumul are tot felul de obstacole: părți unde asfaltul este relativ deteriorat; locuri unde abia se poate trece, întrucât au avut loc alunecări de teren; locuri unde asfaltul lipsește cu desăvârșire, iar șuvoaiele de apă strânse în urma ploilor au săpat șanțuri adânci. Pe acest drum ne-am întâlnit cu un motociclist și cu două mașini de teren. Una peste alta, am învins cu atenție toate greutățile drumului fără să atingem deloc cu mașina de jos și am ajuns cu bine la Lepșa.

În încheiere, vă recomand să vizitați Soveja pentru că obiectivele turistice din zonă sunt interesante, iar peisajele de-a dreptul magnifice. Nu degeaba Alecu Russo a descoperit pe aceste meleaguri balada ”Miorița”, primele versuri ale acestei capodopere populare descriind perfect întreaga zonă: ”Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai... ”

---

VIZUALIZĂRI: 13749 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI