„Marea mea, marea ta, marea noastră...”

TIPĂREȘTE

Recent, colegul @Yersi a postat pe site un articol despre „marea lui” , cuvintele sale sensibile reușind să aducă la lumină mii de amintiri nostalgice celor ce l-au lecturat, printre care m-am aflat. Ba, unii dintre noi (printre care m-am aflat) au ținut chiar să verbalizeze o parte din aceste dulci amintiri, în timp ce alții s-au lansat, again and again, în perpetua dispută: merită sau nu merită să petreci zile de vacanță pe litoralul românesc?!

Întâmplarea a făcut ca la scurt timp după acest episod să urmeze pentru noi tradiționalul minisejur „de ziua lui Tati” . Pe care, perseverenți cum suntem, îl organizăm de ceva vreme... la mare. Bine, nu la „marea lui @Yersi” (Mamaia Nord), ci la „marea noastră” : Corbu/Vadu. N-am zice nu nici dacă ar fi, spre exemplu, Sulina/Gura Portiței/Tuzla, dar primele 2 fiind cel mai ușor de abordat, de obicei câștigă.

Anul ăsta a fost din nou Corbu. Și, acolo aflându-mă, numai ce mă pocnește „relevația” : da’ eu de ce n-aș povesti despre „marea mea” ?! Că poate unii or rezona cu marea lui @Yersi, dar poate alții mai degrabă cu marea mea?!... „Marea” fiind – ați înțeles bine – un cumul de mai multe; nu doar apă și plajă, ci și spații de cazare, mâncătorii, magazine etc. Într-un cuvânt, o atmosferă anume.

Nu mai știu exact cum am „descoperit” Corbu. Pesemne citind un pic colo, un pic dincolo, cum se întâmplă... Pe scurt, Corbu este un sat aflat în nordul litoralului românesc, la câțiva km de Năvodari. Un sat măricel, șoseaua principală îl străbate pe vreo 7-8 km; și din ce în ce mai... emancipat. În jumătatea sa sudică are Lacul Corbu pe o parte și marea pe cealaltă, doar că marea nu chiar aproape, ci la vreo 2-3 km.

Sunt 3 drumuri care duc la plajă, toate străbătând parcele agricole. Cel nordic, alcătuit din plăci de beton, lat cât o mașină jumate, cu alveole laterale din loc în loc, a fost construit de fapt pentru a deservi unitatea militară din nordul plajei Corbu. Celelalte 2 pornesc din sudul lacului, primul la vreo 7-800 m după ieșirea din localitate, al doilea după alte 4-500 m, la un moment dat convergând într-o cale comună. De departe, îl recomand pe ultimul; până de curând erau la fel de proaste și desfundate amândouă, dar de vreo 2-3 ani am observat că ultimul a fost un pic lățit și acoperit cu un strat fin de pietriș.

Că de ce îs rele căile de acces spre plajă? Întrebare legitimă, desigur. Nu, nu primul gând care ne vine în minte (indolența autorităților locale), ci faptul că zona aparține Rezervației Biosferei Delta Dunării, la rândul său patrimoniu UNESCO și, teoretic, intervenția umană ar trebui să fie minimă. În plus, e musai să plătești permis de intrare în rezervație, atât pentru oameni, cât și pentru auto; cu excepția anumitor categorii de populație (vezi www.permise. ddbra.ro), printre care locuitorii județelor riverane. Yes!

... Prima noastră incursiune la Corbu, spre final de sezon 2017, a fost un real succes; am stat în sat, la Cuibul de la Corbu, un loc boem, cu un farmec aparte, păstorit de un cuplu de tineri artiști. Acolo am mâncat cele mai bune midii din viața noastră (eu și Tati încă suntem de acord în privința asta!), pregătite la ceaun de o mămăiță din sat. Absolut geniale! Un pic de vin, un pic de roșii, un pic iuțele și verdeață fix cât trebuie...

Când am ajuns, deși soarele tocmai apusese, nu ne-a răbdat inima să nu dăm o fugă până la plajă. Întâlnirea cu marea s-a dovedit dincolo de imaginație! Ne-am târât (cu mașina) pe cei 2-3 km de drum (ăl’ din plăci de beton) ce s-a sfârșit brusc în dreptul dunelor scunde, pătate ici-colo de vegetație de nisip. Dincolo de ele ne aștepta, nebănuit, un adevărat paradis! Plajă cât vezi cu ochii în stânga și în dreapta, pescăruși plonjând în marea învolburată, stranie, de culoarea oțelului și doar câțiva oameni plimbându-se agale pe țărm, îmbătați de aerul pur... Ne-am plimbat și noi o vreme, ca-n transă, am pozat sute de valuri rostogolindu-se înspumate, zeci de cochilii de rapane și scoici, o meduză gelatinoasă, o creangă cu configurație ciudată eșuată pe mal...

A doua zi am decoperit că existau niște căsuțe și o mâncătorie chiar în apropierea plajei și în primă fază ne-am bucurat, dar pe urmă, inspectând buda, ne-am dezumflat. (Ulterior locul s-a rebranduit, se cheamă Complex Plaja Golf și pare de încredere, deși încă nu l-am testat.) Mai important însă, am descoperit faleza nordică a plajei, un relief dramatic pe care nu ți l-ai imagina pe litoralul românesc, ce are puterea să ne uimească de fiecare dată când îl revedem! Ultima oară, acum câteva zile.

În 2020, tot pe final de sezon, într-o perioadă extrem de complicată (nu doar în plan general pandemic, ci și personal), am ajuns din nou la Corbu. Eram stresați și obosiți, iar fiica noastră tocmai ne anunțase că „aterizase” într-un mic camping din partea sudică a plajei, încât n-am putut rezista. Ne-am decis de azi pe mâine să plecăm s-o strângem în brațe, deci n-am mai găsit mare lucru în materie de cazare. Pensiunea Tito, plantată într-un decor deloc atrăgător, în apropierea rafinăriei Petromidia, avea însă să se dovedească o gazdă bună pentru modestele noastre nevoi de la acel moment.

De data asta am avut ocazia să facem cunoștință cu partea sudică a plajei Corbu. Există și aici un promontoriu, mult mai mic decât în nord (bună parte din zona centrală a plajei fiind relativ plată). Am constatat, deasemenea, că, pe lângă cele 2-3 campinguri micuțe, sunt în zonă și câteva locuri unde poți mânca. N-am încercat niciunul, am preferat să ducem copiii la Cherhanaua Tașaul, pe care o decoperisem în anul precedent și cu care știam că mergem la sigur.

Ieșirea asta doar ne-a zgândărit, așa că în weekendul următor ne-am organizat mai bine. Fiind și mai final de sezon, am avut noroc să găsim o cazare mult mai ok: Villa Ciao. Situată chiar pe țărmul lacului Corbu, la ieșirea din localitate, beneficiind de conceptul Adults Only, locul ăsta a fost fix pansament pe neuronii noștri zdruncinați!... În plus, acum am avut ocazia să testăm câteva dintre mâncătoriile din apropierea plajei: La Bunicul Trăsnit și Luna de Corbu. O-keeiii...

... Și a venit vara 2021 cu Casa de la Corbu! A fost prima dată când ne-a venit ideea să ne luăm la „marea noastră” o pauză de 3-4 zile, jinduind după monotonia unui program „în buclă” : trezit, mic dejun, plajă, prânz, relax, plajă, cină, relax, culcat. Pretextul a fost ziua lui Tati (deși am sărbătorit-o cu vreo săptămână în avans).

Țin minte cât de entuziasmată am fost când am dat pe booking de Casa de la Corbu (și încă sunt) ! În primul rând, că se află la doar 4-500 m de mare, pe drumul ăla de pământ, ultimul. Deci poți să te duci pe jos la plajă dacă vrei. În al doilea rând, avea (și are) recenzii excelente – un loc nepretențios, dar foarte prietenos, deținut și întreținut de o inimoasă familie. În al treilea rând, micul dejun intra în preț, dar puteai mânca, opțional, toate mesele la ei; mâncare simplă, gustoasă, „ca la mama acasă” . În al patrulea rând (nu ultimul) – prețuri modice.

Am avut curaj într-o zi să parcurgem drumul de sus, de pe faleză, în direcția nord, până aproape de unitatea militară. Un drum cu mult mai desfundat decât cele descrise anterior, ce ne-a luat o grămadă de timp, mai ocolind o groapă, mai descoperind o țestoasă, o șopârlă sau o floare nemaivăzută...

Ne-a plăcut atât de mult Casa de la Corbu, încât ne-am întors cu copiii (Paul și Diana) după doar 3-4 săptămâni, în minivacanța de Sf. Maria. Între timp aflasem că putem lua și cățeii cu noi, așa că i-am luat, pe Cuky cel înțelept și pe năzdrăvanul Peanut. Imaginile cu boticul plin de nisip al lui Cuky sau cu cel adulmecând briza al lui Peanut – greu de egalat! (Că veni vorba: pe plaja Corbu cățeii sunt bineveniți din oficiu.)

În 2024 au fost Perryland Urban Farm în Piatra, pe țărmul nordic al lacului Tașaul și, imediat după, Cabana Sorina, în satul Corbu – o căsuță îmbrăcată în flori, într-o curte înierbată plină de pisici, rațe, găini, plus un cățel bezmetic. A fost ultima ieșire la mare a lui Cuky.

... Iar în 2026 a fost... dar mai bine păstrez secretul deocamdată. Atât vă dezvălui, că locul se tot rebrenduiește, că au apărut câteva locații de cazare chiar mai aproape de mare decât Casa de la Corbu și că am stat la una dintre ele. Iar în septembrie o vom testa pe alta. Că lui Bunicul Trăsnit pare să-i meargă din ce în ce mai bine și că și-a mai deschis o locație pe „drumul de sus” , aproape de capătul nordic (pe asta n-am apucat s-o testăm, doar am pozat-o din mers). Luna de Corbu face bine și ea, deține mai nou și câteva camere, jumătate cu vedere frontală la mare. Au mai apărut câteva mâncătorii, le-am încercat pe majoritatea cu succes, concurența e mare; oferta mai ales pe bază de pește și fructe de mare, dar nu numai. Și vreo 2 baruri faine sunt, unul mai de bikeri, altul boho-chic.

Sunt și 2 magazinașe cu articole de plajă, băuturi și chestii basic de mâncare, deci acum nu-i musai să te „repezi” în sat pentru o pâine sau 2 iaurturi. Ba și un magazin cu țoale. Zone de campare există în continuare (era un mare balamuc în acest sens când am ajuns prima dată!), bine delimitate, cu spații pentru corturi și pentru rulote. Sunt și mulți câini vagabonzi, de obicei pașnici, însă tot e bine să ai grijă la ei – zic localnicii; și i-am văzut și noi agitați într-o dimineață. Și câteva pisicuțe drăguțe, de a căror soartă, sincer, mi-e cam teamă.

A, și mai e ceva, nu-i totul doar lapte și miere... Ceva mai puțin romantic. Fosta locație Teepee, ce s-a vrut un loc fancy, însă a eșuat lamentabil (după cum am prevăzut, hi-hi). Câteva corturi în stil incaș, amplasate în plin soare (cine și-ar dori să petreacă timp pe mica terasă neprotejată nicicum de razele arzătoare?!), care în prezent se prezintă jalnic. Din unele a rămas doar scheletul conic de lemn, pe altele mai flutură încă fâșii de acoperământ... O priveliște dezolantă, în profund contrast cu împrejurimile.

Și, mai dezolante încă, în plină zonă verde, sunt niște urâțenii de... construcții, de fapt doar pilonii primelor 1-2 niveluri. S-a vrut a fi un complex imobiliar de lux (aparținând aceluiași dezvoltator ca și Teepee). În plină pandemie, în plină zonă protejată, băiatul ăsta s-o fi gândit că nu-l vede nimeni, construiește cu elan și pe urmă o vedea el cum obține autorizația de construcție (și ar fi obținut-o fără doar și poate). Îmi amintesc cât de indignată am fost când am văzut pe fb reclama sponsorizată ce te îndemna să investești în viitorul complex de pe plaja Corbu! Pe bune?! Adică @Yersi din Vrancea trebuie să plătească taxă să se bronzeze la Corbu și alții pot construi fără opreliști în rezervație?! N-am fost singura indignată, mulți oameni responsabili au reacționat, a fost petiție publică, s-au strâns mii de semnături (printre care și a mea). Nu știu cât a contat acest lucru sau poate altele, dar lucrările s-au sistat. Urâțeniile sunt încă acolo, contaminând peisajul... În fine, poți face abstracție să le privești; cel puțin eu pot dacă vreau.

... N-am avut parte de vreme prea grozavă de data asta. Chiar glumeam – eu: „nu m-a văzut Corbu niciodată atât de îmbrăcată” ; Tati – „în ultimii ani ne-a cam plouat la mare de ziua mea, cred că trebuie să-mi mut ziua de naștere...” . A fost un pic straniu, dar a fost frumos oricum, frumos în alt fel decât de obicei. S-a adeverit încă o dată că marea are farmecul ei oricând, pe orice vreme, fie că ești pe plajă, la 2 metri de valurile înspumate sau pe balcon, ceva mai departe, admirând căderea ploii peste peisaj, urmărind culorile mereu schimbătoare ale mării și absorbind parfumul discret, amestecat, de... flori, de iarbă, de pământ... Au un parfum incredibil floricelele alea sălbatice de la Corbu, nici nu vă imaginați!

În concluzie, în sudul plajei Corbu s-a dezvoltat încet-încet o mică stațiune cu de toate, ce păstrează (încă) farmecul rural autentic, cu cărări prăfuite și vegetație sălbatică. Pentru noi aici e „marea noastră” ! Plaja este doar cu nisip și scoici, nouă nu ne trebuie șezlonguri, e suficient să ne întindem prosoapele și să ne instalăm, eventual (dacă nu bate vântul prea tare), o umbrelă de protecție. E atât de mare plaja, încât, oricât de aglomerat ar fi, tot există loc berechet pentru toată lumea, oameni și patrupede. Avem, mai nou, pensiuni cochete, restaurante bunicele (la capitolul personal ar mai fi un pic de lucru, pe ici, pe colo) și – foarte important – liniște!!!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 31 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI