Mănăstirea "Dimitrie Cantemir"

TIPĂREȘTE

Până de curând credeam că Mănăstirea Mera din Vrancea este singura ctitorie monahală a familiei Cantemireștilor, dar - în recentele mele peregrinări prin Moldova - am mai descoperit una. De fapt, nu știu dacă așezământul monahal pe care l-am vizitat eu în satul Grumezoaia, comuna Dimitrie Cantemir, la 20 km de orașul Huși, este chiar o ctitorie cantemirească. Dar, să vedem ce spune istoria!

Istoric, pe scurt

Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie și Antioh Cantemir, domn al Moldovei între anii 1685-1693, ctitorește un schit cu hramul "Sfântul Ierarh Nicolae" în preajma satului Silișteni, proprietate a familiei sale, pe ruinele fostei Mănăstiri Mănești, în a doua parte a sec. XVII. Satul Silișteni - numit astăzi Dimitrie Cantemir - este și locul în care a văzut lumina zilei, în 1673, Dimitrie Cantemir, de două ori domn al Moldovei și mare cărturar al timpului său.

Schitul de la Silișteni este și locul de odihnă veșnică a monahiei Macrinia, sora ctitorului, înmormântată acolo în 1677. Despre acest fapt, ca și despre diferitele vânzări de moșii și stabiliri de hotare, stau mărturie mai multe documente ale vremii în care sunt amintiți și viețuitori ai schitului. După moartea ctitorului, fiul său, Antioh Cantemir va închina așezământul, la 25 februarie 1700, Mănăstirii Mera din Vrancea, tot ctitorie a tatălui său.

După înfrângerea de la Stănilești, din 1711, când domnitorul Dimitrie Cantemir s-a refugiat în Rusia, Schitul Silișteni a fost desființat. Istoricii presupun că, din motive necunoscute, călugării Ion și Grigore ar fi mutat biserica schitului Silișteni la Grumezoaia. Tot istoricii remarcă faptul că, la 1802, schitul de la Grumezoaia era considerat ctitorie a răzeșilor din zonă și nu al Cantemireștilor. Hramul bisericii schitului de la Grumezoaia - "Intrarea în biserică a Maicii Domnului" diferă de cel al schitului de la Silișteni - "Sfântul Ierarh Nicolae".

Cu o bună situație economică, în urma unor danii și împroprietăriri, Schitul Grumezoaia este pustiit în 1855, în urma epidemiei de holeră. Cele două supraviețuitoare - stareța și o călugăriță - se vor retrage la Schitul Măgaru (Bujoreni), Schitul Grumezoaia fiind desființat.

Referitor la întrebarea inițială - este sau nu este Schitul Grumezoaia (devenit astăzi Mănăstirea "Dimitrie Cantemir") ctitorie a Cantemireștilor? - prof. Costin Clit afirmă că se poate vorbi despre existența a două schituri distincte: Schitul Silișteni, ctitorit de domnul Constantin Cantemir la mijlocul sec. XVII, pe locul fostei Mănăstiri Mănești, dispărut după 1711, și Schitul Grumezoaia, ctitorit la începutul sec. XVIII, cu hramul "Intrarea în biserică a Maicii Domnului", desființat după epidemia de holeră și secularizarea lui Cuza.

Vizita noastră la Mănăstirea "Dimitrie Cantemir"

Retrăgându-ne de la Huși spre Vaslui, prin Pădureni unde am dat o raită prin Satul de Vacanță, pe drumuri ce șerpuiesc printre dealuri domoale, cu vreo 8 km mai înainte de a reveni la șoseaua națională Crasna-Huși-Albița, am poposit la poarta așezământului monahal. Eram singurii vizitatori la acel ceas de după-amiază târzie. Lăcașul ne-a apărut solitar și tăcut, înconjurat de câmpuri și străjuit de o troiță frumos sculptată în lemn, amplasată în stânga intrării.

Dincolo de poarta arcuită, din piatră, ne surâdeau două magnolii superb înflorite, biserica mănăstirii și celelalte acareturi. De cum am pășit în incintă, o măicuță ne-a întâmpinat cu creștinescul "Hrisos a Înviat! ", ne-a descuiat biserica și ne-a invitat să intrăm.

Biserica principală, cu hramul "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie", este nouă, construită în perioada 1997-2001. Are formă de cruce, cu un naos prelungit. Absidele laterale sunt poligonale, iar absida altarului semicirculară. Pe latura vestică, deasupra intrării, este amplasat chipul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir - icoana praznicului. Acoperișul din tablă tip țiglă este dominat de două turle octogonale, aproximativ egale ca înălțime, situate pe pridvor și pe naos.

Interiorul bisericii adăpostește valoroase icoane datând din sec. XVII - XVIII pictate atât pe lemn, cât și pe piele sau pe pânză. De asemenea, credincioșii care vin aici se pot închina la moaștele mai multor sfinți expuse în biserică. Pictura murală este și ea foarte nouă, executată între anii 2004-2006 de pictorul Constantin Buraciuc și echipa sa.

Dacă străbați curtea dalată a mănăstirii, vei descoperi cealaltă poartă de intrare în incintă străjuită de Turnul-clopotniță. Alături se află Biserica veche a mănăstirii - cu hramul "Intrarea în biserică a Maicii Domnului" - care datează din sec. XVIII. Astăzi îndeplinește rolul de Paraclis de iarnă. Biserica veche este din lemn, în formă de navă, de dimensiuni reduse. A fost refăcută în 2004 și pictată de aceeași echipă din Rădăuți care a decorat și biserica nouă.

Inițiativa reînființării așezământului monahal de la Grumezoaia, după 1990, a aparținut lui Mihail Enache - profesor de istorie și lui Cornel Tolontan - judecător care, împreună cu părintele protopop Marcel Miron, au făcut demersurile necesare reînființării mănăstirii cu hramul "Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir" din satul Grumezoaia, comuna Dimitrie Cantemir. Primii viețuitori au fost călugării veniți în 1996 de la Mănăstirea Putna. Sprijiniți de credincioși, ei au demarat lucrările de construcție ale unei noi biserici, ale corpului de chilii şi ale clopotniţei, toate fiind terminate și sfinţite la 26 octombrie 2001. Ulterior, s-a reparat biserica veche şi au fost pictate ambele biserici, s-a împrejmuit incinta mănăstirii cu gard de piatră, iar curtea a fost amenajată cu spaţii verzi şi alei. De asemenea s-a făcut racordarea la reţeaua de curent electric şi s-a asfaltat drumul de acces spre mănăstire. În 2006, de ziua hramului - 26 octombrie - lăcașul a fost resfințit. Zece ani mai târziu, în 2016, la Mănăstirea "Dimitrie Cantemir" a fost instalată o obște de maici.

Mănăstirea "Dimitrie Cantemir" a devenit un loc căutat de pelerini, impresionați de liniștea desăvârșită a locului, de frumusețea slujbelor și de ospitalitatea obștii monahale.

Nu trebuie să uit a menționa că la plecare, mulțumind măicuței pentru primire, fiecare dintre noi a primit câte un pet cu aghiasmă, gest apreciat și de neuitat pentru noi.

---

VIZUALIZĂRI: 749 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI