Cetatea Oratia – bastionul din trecătoare

TIPĂREȘTE

În bazinul râurilor Dâmbovița și Dâmbovicioara, în zona localității Podu Dâmboviței, s-au creat o serie de fenomene carstice de anvergură: chei, peșteri, fisuri, eroziuni și pasaje. Relieful carstic oferă drumețului peisaje superbe, uneori tulburător de frumoase. Pornind de la Camping Panorama (vezi impresii) unde ne instalasem cortul, am „investigat” la pas câteva locuri interesante din acest areal geografic.

Într-una din zile am plecat în drumeție având drept țintă Babele Orății, cetatea Oratia și canionul din apropierea fortificației. Din zona Podului lui Brâncoveanu, aflat în satul Podu Dâmboviței (foto 01: vezi impresii), acolo unde se desprinde din șoseaua națională DJ 730 spre Peștera Dâmbovicioara (vezi impresii), intrăm pe DC24, un drum comunal asfaltat a cărui prezență abia o ghicești între două gospodării.

La vreo 350 m depărtare, pe partea stângă la o bifurcație, ar fi trebuit să zărim Babele Orății. Aceste forme sunt șlefuite de vânt și ploaie în gresie, montaniarzii dându-le numele de „babe” întrucât seamănă izbitor cu Babele din Bucegi. Ei bine, nu am fost foarte atenți fiind preocupați de îngustimea drumului și le-am ratat. Au rămas de văzut pentru următoarea incursiune turistică din zonă.

Planul era să lăsăm autoturismul la capătul satului și a drumului asfaltat și să urcăm perpedes printre fânețe până la cetate. După o bucată de drum am parcat într-un intrând al unei curți cerând acceptul proprietarului. Acesta ne-a sfătuit însă să mergem motorizat până la alveola de pe DN și să coborâm de acolo la cetate deoarece accesul e mai ușor în acest fel. Noi, încăpățânați, am zis că preferăm varianta prin sat și fânețe. După vreo 500-600 m de mers pe drum printre gospodării și case de vacanță, lătrați de câini și depășiți de câteva autovehicule care nu înțelegeam unde se duc (știind că drumul asfaltat se încheie) am decis să fac cale întoarsă la autoturism și să urmez sfatul săteanului. Aveam să constatăm că acest drum comunal DC24 a fost reabilitat și asfaltat integral până la ieșirea în șoseaua națională. Covorul asfaltic ne-a purtat pe costișă printr-un peisaj montan autentic, pe lângă canionul Orății, pe sub cetate. Am oprit pentru câteva fotografii, apoi am mers până la alveola de pe DN73 unde se află punctul de belvedere. DC24 te scutește de o parte din seria de serpentine ce urmează după Podu Dâmboviței și îți oferă posibilitatea de a te minuna și de alte priveliști drăguțe.

Ce informații avem despre cetatea Oratia? Pentru a controla traficul de mărfuri peste Carpați și a contracara tendințele expansioniste ale Regatului maghiar, principii români au ridicat o fortificație în apropierea Pasului Posada, pe Dealul Sasului. Nu este pe deplin elucidat cine a ridicat mica cetate (cavalerii teutoni, domnii Țării Românești, judele Brașovului) și nici epoca exactă a construcției (probabil undeva între secolele al XIV-lea – al XV-lea). Toponimul apare într-un document domnesc de la 1496 emis de cancelaria domnului Radu cel Mare sub forma „Podurile de la Oratii” .

Cert este faptul că la Rucăr exista în epoca medievală un punct vamal, iar drumul de legătură între Câmpulung Muscel și Brașov trecea exact pe unde merge DC24, între Podul lui Brâncoveanu și Cetatea Oratia. De altfel, pe sub cetate se mai distinge încă pe o porțiune de câteva sute de metri drumul medieval, în stâncă fiind imprimate urmele roților de care pline cu mărfuri de tot felul.

Cum arăta cetatea? Nu vorbim de o cetate de mare întindere ci mai mult de un punct fortificat, un perimetru restrâns înconjurat de ziduri de apărare. Profitând de configurația terenului constructorii au ridicat un adevărat „cuib de vulturi” cu ziduri din piatră înalte de 7 m și un turn semicircular în colțul nord-estic. Lățimea la interior nu depășește 20 de m, lipite de stâncă fiind câteva construcții de lemn (documentate arheologic). Poarta de intrare ar fi fost pe latura sudică, la circa 1 m înălțime deasupra stâncii, posibil să fi existat un pod mobil peste șanțul înconjurător; ulterior poarta a fost astupată cu bolovani.

Am avut un adevărat circ cu prichindelul din dotare care la început a insistat cu ardoare să mergem la cetate, apoi la fața locului s-a supărat că cetatea nu avea „poartă” . Zicea că nu se poate ca cetatea să nu aibă poartă, cum știa el din imaginile văzute pe cine știe unde.

Am fost la cetate. Din drumul național am coborât pe o potecă abia schițată pe costișă circa 280 m până lângă șanțul cetății. Traversăm adâncitura și ajungem sub zidurile din bolovani de piatră de diverse mărimi, ziduri care mai au circa 2-3 m înălțime. Din zona stâncăriilor ni se deschid priveliști neasemuit de frumoase spre Podu Dâmboviței și Canionul Oratiei.

Ocolesc incinta fortificată pe o potecă de sub ziduri și ajung în interior pe latura vestică, trecând pe lângă turnul semicircular. În interior au crescut flori și alte plante, dar observăm clar conturul fortificației. Abia acum ne dăm seama de spațiul restrâns din interior, dar și de excelenta poziționare care îți permite să scrutezi zările. Prăpastia se află la picioarele noastre, stânca albă pe care s-a ridicat mica cetate ne oferă însă stabilitate.

După circa 30 de minute de „investigat” și pozat am luat drumul înapoi spre autoturism, de data aceasta în urcare.

Concluzii. Din păcate afișul cu informații aflat pe un panou în parcare nu mai există, a fost distrus. Doar un înscris pe o placă de lemn ne arată ce putem vedea în vale. Dacă aveți timp la dispoziție puteți coborî până la Cetatea Oratia, veți descoperi imagini frumoase din alte unghiuri. Și mai interesant este să urci pe jos dinspre sat, pe drumul medieval și pe lângă canionul cu săritori (travelguideromania.com/ro ... piatra-craiului).

Nori de ploaie și câteva picături insistente ne-au dezlipit cu greu de aceste peisaje montane. E o zonă minunată cu posibilități multiple de drumeție. Recomand!

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 894 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI