Hoinari pe canale si lacuri in Zona Crisan -Sulina

TIPĂREȘTE

Sa vorbesti despre Delta Dunarii, magica si seducatoare, sa-i convingi pe altii ca oricate locuri in lume ai vedea, Delta Dunarii, odata ce-ai fost macar o data acolo, ocupa un loc aparte, daca nu primul in inima ta, poate parea un exercitiu cel putin curajos daca nu chiar o sarcina de Sisif. Pentru ca nu stii ce sa spui mai intai, cum sa cuprinzi canalele si bratele, grindurile si lacurile, pajistile si plaurii, multimea de pasari si varietatea de plante, undele serpuinde de apa cand verzuie, cand argintie, cand maloasa. Cum sa convingi pe cineva ca fiecare secunda inseamna o fotograma pe retina, unica si minunata, ca nu e suficient sa citesti, sa asculti relatarile altora, sa dai click pe harti si fotografii, ci foarte imperios Trebuie sa mergi in Delta Dunarii!!

Am fost acolo prima data in august 2009 iar anul acesta, cand impreuna cu 4 prietene am hotarat o minivacanta in Delta, lucrurile pareau de la sine intelese: va fi grozav, voi revedea toate acele peisaje, rasarituri si uimitoare apusuri, pielea mea se va bucura cu fiecare centimetru de soare si apa, de adierea vantului (dar din pacate si de piscaturile mustelor si tantarilor! ). Anul trecut am fost cu pontonul Hotel plutitor Delta Explorer, anul acesta am decis sa stam pe uscat la hotel si sa hoinarim cu barca (o salupa Monterey 275 cp de fapt) de dimineata pana seara, sa intram pe canale si sa ajungem la lacuri, daca ar fi fost posibil pana la Portita (Gura Portitei). Mi-am propus sa va povestesc pe unde si cum se poate merge cu barca atunci cand te afli la Crisan, pe bratul Sulina, la hotel Sunrise, despre catre deja am scris aici: click aici

Deci daca te trezesti nu foarte de dimineata, pe la 7am, iti bei cafeaua pe indelete si iei micul dejun in tihna, ca nu dau turcii, pe la 8. 30, echipat corespunzator (palarie de soare, spray-crema -solutie contra insectelor, apa multa de baut, la bord, slapi, colaci si costume de baie) urci in barca si pornesti.

Un traseu usor si scurt ca si timp este cel care include lacul Trei Iezere si lacul Bogdaproste. Poate fi parcurs in ambele sensuri, fiind de fapt o bucla ce porneste si se inchide la Crisan, iar noi am parcurs-o astfel: canalul Cazanel, lacul Trei Iezere, un canal scurt pana la lacul Bogdaproste, de unde, pe canalul Bogdaproste si apoi pe Dunarea Vechea ne-am indreptat in aval spre Sulina unde am si luat pranzul (dar aste era era deja spre dupa-amiaza). Localnicii spun Bodaproste, g-ul nu se aude, si cand intrebi "cum se numeste canalul acesta? ", despre unele spun: e doar un canal mic de legatura, nu are nume. Cat timp mergi pe bratul Sulina, perspectiva e larga, de-o parte si de alta sunt maluri pietruite sau doar stuf, rari copaci - plopi, salcii, frasini) stuf, case si gradini, pontoane mai mari sau mai mici, multime de barci "parcate "in fata casei. Se construieste sau doar se renoveaza mult, semn ca zona se misca in intampinarea potentialilor turisti. Ocoale cu vite sau doar herghelii de cai, despre care Eugen, patronul si gazda anului trecut, ne spunea ca in mare parte sunt salbatici sau salbaticiti, asa cum exista si o rasa de vaca salbatica ce creste in grinduri, toate trec iute pe langa noi. Si deodata intram pe canalul Cazanel. N-as putea sa spun in mile marine sau in km cat am mers, timpul trece repede, peisajul schimbator te fura, esti atent sa mai surprinzi o egreta mare, fusiforma si eleganta, pasind gratios pe lungile-i picioare, puisori de lisita strecurandu-se in labirintul de stuf sau egrete mici luandu-si zborul iute, speriate de zgomotul motorului. Desi GPS-ul de la bord ne arata si adancimea (intre 2, 3-3m) apa pare putin adanca datorita bradisului ce isi intinge crengile dese, lungi, cu frunze scurte si moi, pana spre suprafata apei. De-o parte si de alta stuf, verde intens, sulitand vazduhul si fluturand panasul uscat al pufurilor de anul trecut. Salcii albe dar si din cele obisnuite, plopi, multi incarcati de puf, trunchiuri uscate, scorburoase, in forme contorsionate, toate acestea marginesc canalul. Din loc in loc nuferi galbeni dar si nuferi albi, deja infloriti, adunati in mici insule plutitoare, dau pete de culoare pe suprafata apei. Matasea broastei umple spatiile dintre trestii si grosimea ei permite puilor de lisita, broastelor dar si altor pasari mici sa paseasca la fel ca pe sol. Nuante de verde din cele mai diverse curg de-o parte si de alta, canalul are coturi largi, umbrite de arbori inalti cu frunza deasa.

Din loc in loc corturi de pescari sau doar simple adaposturi intocmite din stuf legat in snopi: barca incetineste ca sa nu deranjam unditele si sa speriem prea tare pestele. Avem timp sa privim ceaunele fierband deasupra focului - si presupunem desigur sa nu poate sa fie decat ciorba de peste! Continuam sa alunecam pe apa, din loc in loc trunchiuri cazute sau buturugi rostogolindu-se agale pun in pericol mersul barcii. Le ocolim cu grija: anul acesta am surprins Dunarea intr-un moment cand era foarte crescuta, copaci intregi cu radacini enorme pluteau primejdios atat pe braturi cat si pe canale, motiv ptr care nu am putut sa trecem pragul betonat spre Gura Portitei.

Am ajuns la lacul Trei Iezere, acoperit aproape in intregime de vegetatie: iarba broastei, limba apei, bradisul imediat sub apa si pe margini mult-mult-mult stuf. Tot aici am vazut si primul pelican, l-am surprins cu obiectivul foto luandu-si zborul, i-am admirat deschiderea aripilor si silueta aparent greoaie plutind cu gratie pe apele cerului. Desigur ca exista si innaripate mici si sacaitoare - niste muste mari ca taunii (sau poate chiar tauni) ce pisca tare si determina reactii rosii si pruriginoase pe piele, dar si gratioasele libelule, rosii, negre sau verzi-albastrui, zburand mai mereu cate doua, diafane si pasnice. Mai erau si tot felul de gandacei, inofensivi si deocamdata neidentificati de mine. Am vazut si un sarpe, probabil vana broaste sau pesti micuti. De broaste e plina vecinatatea stufoasa, canta si ziua nu numai seara, tupaie de pe o frunza pe alta si ne dau lectii de innot. Am trecut lacul Trei Iezere si printr-un canal micut, dupa putin timp am patruns in lacul Bodaproste, mult mai limpede si mai mare, am vazut de departe un card de pelicani, apoi am oprit si-am inotat, senzatia e coplesitoare. Permanent aerul e strabatut de pasari, unele trec pur si simplu, cum erau ratele, pelicanii, lebedele, altele vaneaza, asa de exemplu pescarusii se aruncau aproape sinucigas spre luciul apei, dar si corcodei sau cufundari despre care ne-a povestit conducatorul barcii noastre. Sunt o multime de pasari ce vietuiesc in Delta pe unele le-am recunoscut, despre altele ni s-a spus: rate si gaste salbatice, cormorani, egrete mari, egrete mici, starci si cufundari, pelicani si lebede, berze, pescarusi, randunele (din care am vazut o multime la hotelul unde stateam, aveau cuiburi chiar sub acoperis).

De data aceasta nu am fost la marile lacuri, acolo unde sunt coloniile de pelicani, dar i-am vazut anul trecut. Dar, in ziua plecarii am trecut pe langa lacul Nebunu, la gurile de intrare spre el intampinandu-ne panouri de avertizare: lacul este interzis accesului turistilor pentru ca se tulbura linistea pelicanilor si lebedelor, in numar urias, le-am vazut de departe prin binoclu.

Dupa o baie grozava in lac, am plecat mai departe pe bratul Bogdaproste, catre Dunarea veche si Sulina. Am mai facut o oprire de baie, pentru ca temperaturile de 36-37 grd erau aproape insuportabile dar am constatat si ce inseamna curentul de canal: pe cat de linistita pare apa, pe atat de repede te duce.

Sfatul medicului: crema de plaja cu SPF 15-20 e obligatorie!! Sprayul cu solutie pentru protectie contra insectelor este obligatoriu!! Cateva tablete de antihistaminice (antialergice) in cazul in care deja o insecta neidentificata v-a muscat sunt necesare! Una din prietene a fost intepata de ceva si in doua ore, jumatete din antebrat, cotul si jumatate din brat isi dublasera volumul. Punga cu gheata, pastilele au avut efect limitat, pana n-a primit cortizon n-a dat inapoi.

Am mancat de pranz la Sulina, pe care am vazut-o prima data, un orasel ce se straduie sa supravietuiasca, pescuitul si turismul fiind singura salvare. Fabrica de conserve de peste nu era decat o darapanatura de beton fara geamuri si fara culoare, cu vechi lozinci decolorate sau aproape sterse asternute pe fatada cu ferestre sparte. Am acostat chiar langa restaurantul Marea Neagra, se vedea de departe ca e renovat, desi initial marimea lui mi-a dat frisoane, l-am presupus destinat nuntilor si botezurilor, dar m-a surprins placut: o terasa larga, decenta, o fantana cu arteziana in mijloc, o terasa umbrita, de zid, un interior simplu si elegant, grupuri sanitare impecabile.

Meniul: foarte bogat, preparate din peste nenumarate, am ales Storceac de sturion la recomandarea ospataritei si nu ne-a parut rau; apoi saramura de chefal sau crap. Totul foarte gustos, singurul minus fiind modul in care ospatarita uita, incurca sau nu auzea ce-i spuneam (am cerut usturoi si-a adus scobitori, salata de varza in loc de rosii si tot asa) dar pe ansamblu totul a fost ok. Intamplarea a facut ca a doua zi de dimineata, neavand somn si deschizand TV-ul, sa nimeresc (ptr cine crede in coincidente) la o emisiune ce prezenta ucraineneii din Sfantu Gheorghe si sa vad cum se prepara faimosul Storceac de sturion: un fel de supa foarte deasa, cu morcovi, cartofi si orez, cu bucati de sturion (pastruga sau nisetru), imbogatita cu zer si la sfarsit cu smantana si multa verdeata tocata. O minunatie, am mancat si desi nu sunt o iubitoare a mancarurilor de peste, acest storceac este grozav. L-am si fotografiat, noi ne tot amuzam de nume. V-am pus si reteta ce-am gasit-o aici click aici. Preturile sunt rezonabile, 6 persoane cu 5 ciorbe, 6 felul doi si salate, racoritoare si cafele = 156 lei. De baut bausem pe barca, bere si altele, si-apoi caldura isi spunea cuvantul. Asadar, popasul culinar la Marea Neagra ne-a remontat, astfel ca pe drumul de intoarcere ne-am abatut din nou pe Dunarea Veche, numai ca sa fie intoarcerea mai animata. Dar n-am intarziat mult ptr ca sa mergi in amonte, pe o apa destul de tulbure si plina de curenti nu e chiar usor.

A doua zi am incercat un alt traseu: am plecat spre Mila 23 tot pe Dunarea Veche, prin canalul Sontea si oprindu-ne si pe garla Sontea, desigur ne-am mai oprit pe ici pe colo, am inotat, am fotografiat, ne-am salutat cu pescarii, dupa care am gasit o pensiune la Mila 23, proaspat ridicata, inca nici nu deschisese, dar la ponton proprietarul si-a lui soata ne-au poftit si-au zis ca pregatesc ceva repede pentru noi. Sa va zic ca ciorba de peste, mamaliguta si pestele prajit au fost ca la mama acasa? Aceasta masa, fara fason, la niste oameni binevoitori si simpatici a infrumusetat si mai mult ziua deja stralucitoare. Am ajuns apoi cumva si la lacul Gradiste sau cam asa ceva, din pacate n-am mai retinut numele canalelor (mai degraba canalicule), oglinda imensa si nemiscata a lacului si multimea de rate in V-urile lor caracteristice, marea de stuf cat vezi cu ochii, dar mai ales profilul cetos al Muntilor Macinului in zare, salbaticia si senzatia de inceput de timp si de lume sunt doar cateva dintre impresiile si senzatiile traite acolo.

Cred ca sunt cateva sfaturi utile de care orice turist in Delta ar trebui sa tina cont:

Delta este aparte, nu e nici la munte nici la mare! se preteaza mai degraba relaxarii, odihnei active, reveriei poate, turismul de delta inseamna barca, salupa sau hotel plutitor, daca aveti vertijuri sau rau de mare mai bine va luati masuri (un metoclopramid inainte de urcarea pe barca/vas).

Tantarii sunt mai mult un mit, prezenta lor activa este seara, dupa 7. 30-8. 00 pm exact cand apune soarele, sunt foarte suparatori cam o ora dar mijloace moderne de protectie, spray-uri, unguente, solutii ofera confort.

Taunii si musitele sunt foarte suparatoare pe timpul zilei, la fel solutiile protectoare sunt bune dar daca s-a intamplat sa va intepe, nu va scarpinati, stergeti cu spirt sau folositi un spray cu cortizon.

La drum in barca sau ptr popasurile pe grinduri apa de baut este absolut necesara. Nu beti apa daca nu-i cunoasteti sursa! Mai bine beti doar imbuteliata.

Mai sunt si lipitori, dar numai in apele foarte mici, la mal, in stufaris. Daca s-au agatat, pana nu se umfla nu se desprind singure! Cica daca pui sare pe ele se desprind, sfat neverificat!

Se spune si scrie ca in Delta sunt vipere si scorpioni: nu le-am vazut dar masuri minime de ochii in patru si sa nu te avanti in locuri pe care nu le cunosti, in papuris sau mai stiu eu pe unde cred ca prind bine.

Daca mergeti pe barca descoperita, sa aveti sepci sau palarii, basmale sau ceva care sa va protejeze capul de soare, senzatia de racoare determinata de viteza barcii nu scuteste de insolatie.

Ptr cei ce inoata: in canale si chiar pe lacurile aparent nemiscate sunt curenti puternici. In plus pot sa treaca barci cu motor sau salupe si accidentul gata! Mai trec si serpi pe langa voi, dar sunt inofensivi, in schimb neplacuta mi s-a parut vegetatia subacvatica ce se incolaceste pe tine.

Si sa nu uit: la receptia pensiunii /hotelului se plateste o taxa de 10lei/turist ptr vizitarea Deltei Dunarii (RBDD).

Nu aruncati pet-uri, luati-va un saculet de plastic, o sacosa, ceva in care sa puneti resturile sau ambalajele am vazut prea multe pet-uri plutind pe ape sau gramadindu-se in stuf si pe plauri ca sa nu resimt si acum senzatia de durere!

---

VIZUALIZĂRI: 5090 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI