Prima oara in Delta Dunarii...

TIPĂREȘTE

Recunosc cu sinceritate ca de cate ori auzeam povestiri despre Delta Dunarii ii invidiam pe cei ce relatau despre minunatele locuri de acolo dar... totdodata nu-mi doream in mod deosebit sa ajung la gurile Dunarii... Poate frica ciupiturilor de tantari sau emotiile provocate de o zona intinsa de apa si oarecum izolata, eu nestiind din pacate si spre marea mea rusine sa inot, ma faceau mai degraba retinut in a vizita Delta... E drept ca nici ocazii nu prea au fost...

Dar acum a aparut o posibilitate pe care nu aveam cum sa o ratez... Intilnirea cu fostii colegi de scoala va vaea loc in Delta Dunarii, pe bratul Sulina in apropiere de localitatea Crisan. Organizarea acestei intalniri "pica"in sarcina unui fost coleg stabilit la Tulcea si care datorita unui post important ocupat acolo, la una din bancile din oras putea organiza pentru cateva zile o intalnire deosebita intr-un alt cadru decat cel cu care ne obisnuisem. Mi-am dat imediat acordul de participare si m-am pregatit de drum luand in primul rand masuri pentru contracararea atacurilor tantarilor... Tentatia de a participa era mare si datorita costului relativ mic al excursiei cazarea necostandu-ne mare lucru...

Joi dimineata m-am urcat in microbuzul care leaga Bucurestiul de Tulcea un oras necunoscut mie, traseul mergand prin Harsova si continuand apoi prin Dobrogea pana la Tulcea... Daca prima parte a drumului imi era cunoscuta, dupa trecerea Dunarii, drumul prin Dobrogea mi s-a parut de-a dreptul superb... Nu foarte circulat si nici foarte locuit, cu zone deluroase si cu nenumarate podgorii, peisajele naturale m-au incantat efectiv...

Spre pranz am ajuns in Tulcea, un orasel nu prea mare, dar curat, destul de cochet si linistit. Ajuns pe frumoasa faleza a Dunarii usor, usor grupul de aproape 30 de persoane, fosti colegi de scoala s-a inchegat si ne-am pregatit de plecarea in Delta... Ne-am imbarcat pe un mic vas al carui echipaj era format din trei lipoveni, admirabili oameni ai Deltei, invatati cu greul, respectosi si muncitori. Am incarcat numeroasele provizii de apa minerala (obligatoriu in Delta), legume, fructe, bauturi care nu se gasesc usor in zona si am porinit spre locul de cazare situat in dreptul localitatii Crisan, insa pe celalalt mal al bratului Sulina...

Drumul a durat cateva ore timp in care am incercat sa admir Dunarea cu natura ei, o lume aparte pentru noi cei veniti din aglomeratiile urbane... Drumul pe brat a decurs normal si odata ajunsi la locul de destinatie am fost cazati intr-o frumoasa vila, destul de incapatoare, cu o gradina plina cu flori care dadea direct la bratul Dunarii... Atunci cand trecea un vapor mai mare aveai senazatia ca mai are putin si da navala peste tine, peste mal si casa... De vila se ocupau doi bravi lipoveni, intre care si o doamna bucatareasa care a avut grija sa ne rasfete permanent cu preparate culinare specifice Deltei...

Prima seara a fost din punctul meu de vedere o adevarat nebunie gastronomica... Lipovenii nostri au avut grija sa ne pregateasca minunate preparate din peste: chiftelute de stiuca, saramura de somn sau de crap cu mamaliguta, sarmalute din peste, salate de icre, scrumbie la gratar, nemaipomenitul bors pescaresc pe care numai in Delta il poti manca si alte bunatati... Totul a fost udat cu diverse feluri de vin din Podgoria Sarica-Niculitel si cu struguri de diverse soiuri culesi din acelasi loc... Si acest festin s-a repetat aprope zilnic fiind rasfatati cu produsele pescaresti... Dupa masa mai mult decat copioasa au urmat depanarea amintirilor si distractia cu dans (cine eventual mai putea. sa se miste)... Dormitul a fost inedit... cine a preferat confortul vilei a ramas in camerele spatioase iar cine a vrut sa doarma pe vapor alaturi de echipaj putea dormii sub punte pe un sistem asemanator vagoanelor de tren gen cuseta... Am incercat si acest lucru dar lipsa de aer, caldura mare (desi eram in septembrie) precum si miscarea permanenta a vaporului datorata valurilor m-a facut ca dupa 15 minute de incercari esuate de a dormii, sa ma refugiez tot in camerele vilei.

A doua zi dupa micul dejun echipajul ne-a pregatit o excursie pe canalul Caraorman si lacurile din zona. Am intrat pe canalul principal si apoi incet, incet masurand din cand in cand adancimea apei echipajul ne-a dus pe alte mici canale pline de vegetatia specifica Deltei cu nuferi si plauri si multe specii de pasari indeosebi pelicani. Am mers extrem de incet din dorinta de a nu ne inpotmoli si acest lucru ne-a permis sa ne bucuram de salbaticia si frumusetea peisajelor... Ma gandeam ce bogatie are tara asta si nu stie sa profite de ea... Din cand in cand pe canalul principal mai treceau vapoare cu turisti occidentali fericiti de ceea ce vedeau dar si acestea erau foarte putine... Echipajul ne-a dus prin diverse lacuri si canale dar cel mai impresionant a fost Lacul Puiu, un lac cu suprafata foarte mare si foarte adanc. Cand am ajuns in mijlocul lacului m-am gandit ca ne-am ratacit in Delta pe tot parcursul excursiei nemaizarind tipenie de om... Am inteles de la lipovenii nostrii ca in mai toate canalele se gaseste salau, somn, crap si chiar stiuca. Seara intorsi la "baza" ne-am delectat din nou cu minunatele preparate din Delta, am stat la taclale depanand amintiri... Apropo de tantari... spre bucuria mea acesti nu prea se gasesc ziua insa spre seara si noaptea e bine sa-ti iei masuri de protectie ca alttfel nu scapi de intepaturi...

Sambata dupa ce dimineata am avut program de voie timp in care unii colegi veniti pregatiti cu cele necesare au plecat cu barcile la pescuit insotiti evident de localnici, imediat la orele pranzului ne-am imbarcat pe vaporas si dupa ce membrii echipajului ne-au pregatit si servit masa inclusiv cu prepararea pestului prins de pescarii nostrii am plecat in calatorie spre Sulina si apoi pana la intalnirea dintre Dunare si mare... Calatoria pe brat este frumoasa dar parca nu asa de interesanta ca si cea facuta pe bratele salbatice in ziua anterioara... Ne-am intalnit cu multe vapoare, unele cu turisti si apoi ne-am oprit in Sulina, in port.

Orasul e mic, are doar cateva strazi dar are o istorie impresionanta... Din pacate, acum orasul nu mai este nici de departe ceea ce a fost fiind intr-un puternic declin economic iar aspectul este un pic trist. Am coborat totusi in port, ne-am plimbat putin am vizitat biserica sf. Nicolae si am vazut Palatul Comisiei Dunarii de Jos ambele construite in sec. 19... Orasul se afla la o distanta relativ mica fata de tarmul marii Negre, avand mult timp statutul de port liber... Ne-am imbarcat pe vapor si am plecat pe Dunare spre intalnirea cu marea... Am trecut pe langa farul vechi construit in sec. 19, care acum datorita aluviunilor depuse de Dunare se gaseste mai departe de mare fata de rolul initial si in plus nu stiu daca mai functioneaza... Treptat Dunarea se apropie de mare si incepe lupta puternica intre apele fluviului si cele ale Marii Negre in care iti dai seama ce mic si neinsemnat esti... Micutul vapor pare o jucarie aflata la indemana naturii si lupta din greu sa faca fata acesteia... Vaporul a intors totusi si am repornit urcand pe Dunare spre localitatea Crisan.

Duminica dimineata ne-am pregatit de plecare vaporul luind-o pe bratul Dunarea Veche un brat mai mic dar foarte frumos un adevarat rai al pasarilor. Ne-am oprit in localitatea Mila 23 locul de nastere al celebrului sportiv Ivan Patzaichin, iar doritorii de peste proaspat si-au putut cumpara de la cherhana cate un crap, somn, stiuca...

Odata ajunsi in Tulcea ne-am imbarcat in masini cu regretul despartirii de un loc exotic, unic in Europa dar si cu dorinta de ne reintoarce spre a vizita si alte locuri din Delta...

---

VIZUALIZĂRI: 2335 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI