La plimbare prin centrul Vienei

TIPĂREȘTE

A 2-a parte o puteti citi aici vezi impresii

Stiu ca sunt multi care nu au ajuns inca la Viena, care au putut (ca si mine dealtfel) sa admire doar niste simple dar frumoase fotografii si pot acum sa le spun tuturor ca este un oras superb care merita vazut neaparat. Ma bucur ca eu personal si familia mea, copilele noastre, am avut acum aceasta ocazie, sa ajungem sa ne plimbam prin centrul acestui oras deosebit. Cine nu a auzit de Opera din Viena, de Ringul Vienez, de Cafeneaua Mozart, de Muzeul Albertina, de Catedrala Sf. Stefan? -o adevarata opera de arta care mi-a dat fiori datorita frumusetii ei. Eram langa aceste minunatii si nu realizam - era un vis sau chiar era realitate? Nu era un vis, era adevarat, eram acolo. Si cand toate acestea pareau pana acum niste vise, niste dorinte ale mele ascunse, iata ca acum, in aceasta zi frumoasa de 7 aprilie 2012 toate acestea au devenit realitate.

1) de la Gyor la Viena

Am sa va vorbesc putin si despre traseu, poate intereseaza pe cineva. Am dormit in Gyor la hotel Baross, asa cum v-am spus iar a doua zi, o dimineata frumoasa de 7 aprilie 2012, la ora 9 dimineata am pornit spre Austria, dorind sa ne plimbam putin prin Viena inainte de a ajunge sa ne cazam departe, la 454 km de Viena tocmai in Zillertal (la 54 km de Innsbruck). Vroiam sa vedem multe in acea zi.

Centrul orasului Viena nu este departe de Gyor, cei 130 km i-am facut f. usor, in aprox. o ora si am mers doar pe autostrada.

Inca din curtea hotelului Baross am dat GPS-ului sa ne duca in centrul Vienei langa Opera unde aflasem ca este o parcare subterana si unde puteam lasa masina in siguranta. Nu pentru hoti, departe de mine acest gand, ci datorita faptului ca parcarea in Viena este o reala problema.

Adresa data GPS-ului a fost: OPERNRING nr. 2 si ne-am lasat condusi de marele maestru care ne-a dus exact acolo.

Cum am iesit din Gyor nu am mers mult si am urcat pe autostrada. Porniti la ora 9, deja la ora 9,40 am intrat in Austria. Am trecut liber, nu era niciun control, nu era nimeni de fapt. Am mers mai departe si dupa alte 20 minute am trecut pe langa Pandorf, un centru de shopping pe care l-am lasat in dreapta autostrazii. Din masina Pandorf-ul mi-a atras atentia in special prin formele si culorile acelor cladiri, aratau ca si cladirile dintr-un orasel al copiilor. Am si zis initial ca este un orasel pentru copii acolo, pentru ca prea erau colorate acele cladiri, aratau ca niste bomboane, apoi cand am vazut indicatorul de Pandorf spre dreapta am facut legatura cu acel centru de cumparaturi de care am auzit. Nu am oprit, am mers mai departe, dar sa stiti ca este la jumatate de ora de mers pe autostrada dinspre Gyor (Ungaria).

Cum am intrat in Austria, in dreapta imediat este o benzinarie MOL unde am oprit sa luam vinieta pentru Austria. De aici iau toti, asa am inteles. Am cumparat vinieta pentru 10 zile care a costat 8 E .Ce diferenta mare intre ei si unguri unde am dat 20,7 E pt. 11 zile!

Pe autostrada spre Viena drumul a fost superb, sa te tot plimbi, sa tot mergi asa... Aceleasi drumuri bune, curatenie peste tot, aceleasi trecatori pentru animale cu multa verdeata si cu gard sus astfel incat animalele sa nu cada de acolo de sus peste masini. Le puteti vedea in poze. Am admirat f. multi fazani, de o parte si de alta a autostrazii. Am intalnit iar aceleasi paravane din lemn impletit, paravane care erau in dreptul localitatilor, ca sa izoleze fonic si de praf toate localitatile. Nu vedeai nimic, nu puteai admira nicio curte, nicio casa, nimic, doar de departe. Si cand vroiai sa vezi de aproape minunatiile acelea de localitati, cu bisericutele acelea cu turnul inalt, pas.

Cand ne-am apropiat de orasul Viena in stanga am vazut un indicator spre aeroportul Flughafen si apoi a urmat o zona industriala cu acele rezervoare imense de petrol ale firmei OMV, multi le stiu deja.

Imediat la intrare in oras am admirat o caleasca din acelea cu cai, era prima vazuta. Ghidati fiind de GPS am trecut pe strazi si bulevarde, am oprit la semafoare, admiram cladirile acelea si pe stanga si pe dreapta, nu stiam unde sa ne uitam mai intai. La un moment dat am ajuns in fata Operei, unde am zarit intrarea in parcarea subterana. Nu am oprit ci am coborat imediat in parcare, am lasat masina, am retinut si unde, deoarece erau sute de masini acolo pe diferite etaje. Sa tineti minte numarul acelui loc de parcare, ca sa nu aveti emotii pe urma. Am platit 9,7 E pentru 3 ore de vis. Daca nu stiti, la intrare in parcarea subterana este o bariera, nu te lasa sa treci. Din masina se apasa un buton rosu, se elibereaza un tichet pe care il pastrezi. Pe el e trecuta ora la care ai intrat. Se ridica bariera, treci si parchezi unde gasesti loc. La intoarcere trebuie sa duci tichetul la punctul lor de plata, noi am intrebat unde este, dar era chiar langa liftul cu care am urcat. Platesti, te sui in masina si la iesire bariera nu te lasa sa treci decat daca introduci tichetul acela in aparat ca dovada a platii. Apoi ti se returneaza tichetul ,,ca amintire’’.

2) La plimbare prin centrul Vienei

Eram exact langa Opera din Viena cand am iesit cu liftul din parcarea subterana... Eram atat de zapaciti si de fascinati de tot ce vedeam in jurul nostru, atat de fericiti, de emotionati.

Era atata liniste, multe flori peste tot, curatenie, niciun claxon, nimeni nu striga, iar cladirile acelea erau de vis. In fata Operei erau multi angajati imbracati frumos, cu peruci albe pe cap si pelerine rosii, care iti vindeau pe loc bilete la concertul din acea seara. Aveau si niste liste si daca stateai sa ii asculti, iti explicau despre ce e vorba in piesa respectiva. Le explicam mereu la fiecare ca noi eram doar in treacat, eram doar pentru putin timp acolo. Erau destul de insistenti chiar si asa. Am intrat chiar si inauntru la Opera. Am avut ocazia sa fiu langa acea casa de bilete si cu drag va arat poze de acolo si preturi in functie de locul in sala - la balcon, la loja, unde doriti?

Din fata Operei am luat-o in partea stanga si am ajuns imediat in fata Muzeului Albertina. Acesta avea intrarea undeva sus la etaj, se urca pe niste scari rulante. In strada jos undeva aproape de scarile rulante era o statuie superba, cu drag va arat fotografii. Am urcat apoi acele scari rulante pana sus, unde in fata muzeului pe o terasa cu platforma era statuia lui Franz Joseph I pe cal. Era multa lume care vizita muzeul Albertina. Nu mai tin minte ce preturi sunt la intrare. De aici de sus de langa frumoasa statuie am admirat centrul Vienei. In fata muzeului am zarit Cafeneaua Mozart pe care am dorit sa o vedem si mai de aproape. Am coborat asadar iar pe acele scari rulante si am ajuns in fata superbei cafenele. Aici nu era inca nimeni, am trecut mai departe si langa cafenea am admirat vitrina si ornamentele exterioare ale unui frumos magazin.

De aici am traversat, am ajuns iar in fata Operei si am luat-o in dreapta, pe renumitul bulevard Ringul Vienez. Treceau tramvaie pe langa noi, erau f. moderne, picioarele incepeau sa ne doara dar cui ii pasa oare? Aveam 3 ore la dispozitie si vroiam sa vedem cat mai multe. Stiu ca mergeam tot drept si am avut ceva de mers pana la Palatul Hofburg. Pe acel superb bulevard am trecut pe langa alte cafenele care aveau pe strada cateva mese cu picioare mai ,,interesante’’ sigur nu ati mai vazut asa ceva. In dreapta era si un magazin de muzica, am putut admira piane, pianine de toate dimensiunile si preturile. Am trecut apoi pe langa un parc. Era superb, atata verdeata, liniste, curatenie, multa iarba, pasarile cantau. Aici ne-am fotografiat alaturi de statuia lui Goethe si va spun ca chiar am stat la coada sa facem poze, deoarece mai erau si alti turisti. In capatul acestui parc se zarea cladirea Palatului Imperial Hofburg.

Apoi am ajuns la Palatul Imperial Hofburg –o adevarata opera de arta. Era imens. Stiu ca in fata lui trasurile cu cai erau aliniate frumos in asteptarea doritorilor de plimbare. Niciuna nu era la fel, fiecare avea ceva deosebit fata de alta. Am observat ca acei cai aveau acoperite urechile cu un fel de masca de diverse culori, interesant acest lucru. Departe in zare de aici am putut admira o catedrala. In curtea interioara a acestui Palat am intalnit cei mai multi turisti.

Se fotografiau, admirau statuile acelea si curtea interioara. Multi asiatici si rusi am vazut atunci. Erau cu ghidul dupa ei, ghid care le vorbea si ca sa fie auzit de toti turistii tinea deasupra capului o statie de amplificare portabila. Multi turisti erau in varsta, chiar varsta a treia, unii aveau carje, altii chiar erau in scaun cu rotile si toti erau grupuri, grupuri. Aici puteai auzi vorbindu-se ruseste, in chineza, in engleza, etc. Am observat ca o parte a Palatului este in renovare asa ca nu ne-am putut apropia prea tare de cladire. Am mers mai departe spre Apartamentele Imperiale, Muzeul Sisi si Colectia de Argint unde mi-au atras atentia iar cateva statui si deasupra portii unde era intrarea era o bolta pictata f. frumos. Ce intrare avea Palatul! erau niste statui acolo deosebite. Iesind in strada iar, am zarit mai de la distanta ca deasupra portii de intrare sus era o cupola si tot acolo am zarit niste ingerasi care cantau la trompeta, trompetele cred ca erau aurite, asa pareau.

Aici langa acea superba poarta am zarit un muzeu in aer liber. Chiar acolo erau niste ruine, probabil ale orasului vechi descoperit si jos de tot erau o gramada de bani aruncati. Turistii se pare ca au gasit acest loc fermecat cumva si isi puneau o dorinta. Am aruncat si eu un banut, asa, de aduceri aminte. De aici am inceput sa ne plimbam pe acele stradute care duceau iar spre centru. Chiar aproape de centru am zarit frumoasa Catedrala Sfantul Stefan. Era imensa si ea si tot in renovare. Nu mai aveam timp sa o vedem, ne-am multumit doar sa o admiram in nestire. Este ceva de vis ce am vazut noi atunci.

Pot sa va zic acum ca a face cumparaturi in centrul Vienei este mare lucru. Admiram sutele de vitrine, erau atat de frumoase, de tentante, atat de aranjate, dar preturile erau mult prea mari pentru noi. Ma refer in primul rand la imbracaminte si incaltaminte. De exemplu am zarit o rochie simpla intr-o vitrina, costa 300 E. Pantalonii si tricourile tot la la preturi exagerat de mari le gaseai, deci nu va faceti sperante dinainte ca veti putea cumpara ceva de aici, este f. tentant dar preturile va vor speria cu siguranta. Ce am vazut ca ar fi de cumparat - unele mici cosmetice si diverse souveniruri.

Fiindca era totusi sarbatoarea de Pasti la ei, toate vitrinele aveau ornamente de Pasti, nu era una la fel cu alta, fiecare atragea atentia cu ceva, ori cu iepurasi, ori cu oua colorate, ori copacei din aceia impodobiti cu oua colorate.

Aproape de Catedrala Sfantul Stefan, am intrat intr-o cofetarie, doream sa ne racorim cu ceva dupa atata plimbare. Asa am ajuns la cofetaria Aida.Era si un Mc.Donald’s langa ea. Nu va spun mai multe, dar erau acolo niste prajituri.. iar inghetata ne-a tras imediat cu ochiul.

Erau atatea sortimente, o cupa costa 1 E. Asadar nu puteam rezista tentatiei chiar daca afara era destul de racoare - 14 grade. Vreau sa va spun ca in cofetaria Aida totul era roz: cofetaresele erau imbracate in roz, hartia de ambalaj cu care se impachetau diversele cutii de bomboane sau cafea era tot roz, pungile de hartie de asemenea. Pana si scaunele de afara de la terasa erau roz. Erau asa de frumoase. In vitrina erau niste copacei ornati numai cu oua de ciocolata si oua din martipan roz. Pana si paharele in care ni s-a servit inghetata erau roz.

Imi amintesc acum de o intamplare haioasa. Am intrat in cofetarie si era plin de lume. Si la coada si la mese. Toti stateau linistiti, discutau. La inghetata nu servea nimeni. Ne-am bagat si noi in seama si am intrebat in engleza o cofetareasa daca vine cineva sa ne serveasca cu inghetata. Ea mi-a raspuns tot in engleza sa astept ca revine imediat. Apoi a urcat niste scari si dusa a fost. Eu suparata zic pe romaneste mai tare ,,pana vine asta inapoi imi piere si pofta’’. La care ea din varful scarilor imi raspunde in romaneste ,,nu fiti suparata, vin repede’’, la care eu am ramas ca la dentist. Si a venit intr-adevar repede inapoi si ne-a servit. Ne-am amuzat impreuna cu ea de intamplare. Asa am aflat ca era din Timisoara si locuia acum acolo. Ce noroc pe ea, imi spunea ca munceste dar e realizata.

Altceva ce mai conteaza? Inghetata am savurat-o afara pe terasa ca inauntru nu era loc. Pot sa va spun ca a fost bestiala, si-a luat fiecare ce a vrut, cate 4 cupe, aveai din ce alege. Cea cu capsuni avea chiar bucati de capsuni in ea, nu era praf. Si nu am simtit apa, era doar o crema delicioasa. Nu va spun mai multe.

Si pentru ca eram acolo copilele au dorit totusi sa aiba ceva ,,amintiri‘’ din Viena si au zarit magazinul Accesorize. Era langa cofetarie pe celalalt colt, altfel nu l-ar fi zarit. Cred ca toate adolescentele iubesc Accesorize asta. Atat mi-a trebuit. S-au dus fuga inauntru si scoate-le daca mai poti.

Asa ca am ramas acolo cu ele mai bine de o jumatate de ora. Si-au luat genti de scoala din acelea de domnisoare, care se pun pe umar, una a fost 40 E si cealalta 35, dar sunt deosebite. Cu drag isi poarta acum cartile. Am scapat ieftin, nu? A, nu va spun ce bucurie imensa aveau ele atunci, ce fericire...

De aici din fata magazinului Accesorize, cu cumparaturile in mana am mers in dreapta tot inainte pe acea straduta. Aici am fotografiat un austriac adevarat, era atat de frumos imbracat incat nu m-am putut abtine sa nu ii fac o poza, dar si el a fost incantat. I-am multumit apoi. Mergand pe acea straduta am trecut in dreapta pe langa o vitrina cu ceasuri Rolex. Vreti sa stiti si cat costa? De la 10.000 de E in sus.

Mergand mai departe am intrat intr-un magazin cu cristale Swarowski. Aici, alta nebunie. Bine macar ca erau expuse pe preturi. Intr-un raion erau preturi mai mici, in alta parte erau preturi medii ca apoi sa fie si preturi mari. Ne-am luat cercei, lantisoare si inele cu cate 16 E si pana la 35 E, in functie de model. Sunt deosebite.

Era plin de lume si aici si chiar daca erau mai multe case, am stat la rand. Dar ce frumos erau ambalate, in niste traistute mici de catifea cu emblema magazinului. Mentionez ca sunt 2 magazine pe acea strada, noi am trecut de primul si am intrat in urmatorul. Mai vreti sa stiti cum arata vitrina din strada? Mai bine nu.

Si fiindca inca de acasa ne-am informat si am auzit ca langa Viena se pot face cumparaturi mai ieftine la acele mall-uri SCS (Shopping City Sud), ne-am indreptat intr-un tarziu spre parcarea subterana din fata Operei, am platit pentru cele 3 ore si am pornit spre SCS.

3) scurta vizita la mall-urile SCS

Spun ,,scurta ‘’deoarece eram cumva contra cronometru. Am stat exact 30 de minute inauntru in SCS 1. De aici din Viena tot in acea zi mai aveam de facut 454 km pana la pensiunea noastra din satul Niederhart (Zillertal). Si ce mult am fi dorit sa mai stam.

Inca aflandu-ne in masina in parcarea subterana de langa Opera, am dat GPS-ului coordonatele luate inca de la Bucuresti – strada Vosendorf nr. 2334. Dar ori nu le-am notat noi bine, ori sunt gresite, ca GPS-ul ne-a dus in alta parte. Atentie deci, am ajuns la un depozit de masini si nu la SCS! Suparati am facut cale intoarsa si am mers la intamplare in directia de iesire din oras si imediat am zarit mall-urile cu pricina. Cand am ajuns in parcarea unuia dintre mall-uri am citit

coordonatele GPS: N: 48,108333 E: 16,31833

Mall-urile SCS se afla la 12 km de Viena. Daca la ora 14 am iesit din Viena, la ora 14,30 deja oprisem acolo in parcare in fata SCS 1...

SCS am vazut eu ca sunt in numar de 3, deci exista un SCS 1, SCS 2 si un SCS 3. Sunt imense si imaginati-va ce mari erau si parcarile. Noi eram atenti sa ne luam un reper langa care sa cautam apoi masina la intoarcere. Aceste magazine sunt ca si mall-urile noastre dar mai mari si incomparabil mai frumoase si mai elegante, marfurile avand si alta calitate binenteles. Am intrat in SCS 1, erau 1 sau 2 etaje, nu mai tin minte exact si se urca pe scari rulante. Este f. frumos inauntru, multe magazine, te pierzi efectiv. Daca esti in grup mai mare adio, este imposibil sa tineti toti pasul. Te fura ochii, nu mai stii unde sa te uiti mai intai. Daca esti si femeie este si mai grav, sunt atatea tentatii... Sunt multe magazine de firma acolo dar si multe restaurante unde poti manca, bea ceva. Toaletele erau de o curatenie desavarsita dar peste tot era la fel de curat.

Preturile sunt pentru toate buzunarele dar atentie, trebuie sa cauti magazinul respectiv. Este mult de umblat pe acolo, incaltati-va comod si imbracati-va adecvat. Este f. obositor si este plin de lume. Mie personal mi-a fost frica sa nu ne pierdem noi intre noi. Daca veniti aici alocati-va pentru cumparaturi cel putin 4-5 ore, eu zic ca merita si este f. frumos. Am sa va pun poza si cu orarul de acolo.

4) Plecand mai departe

De aici de la aceste mall-uri, la ora 15, exact dupa 30 de minute am pornit mai departe spre pensiunea noastra. Am cautat ca iesirea sa fie aceeasi cu cea pe unde am intrat, deoarece sunt mai multe intrari si iesiri. Apoi a fost un pic mai dificil pana am gasit masina. Nu aveam cum sa mai stam nici sa fi vrut. Eram constienti ca ne asteptau inca 454 km de facut, era deja ora 15 si nu stiam ce ne mai rezerva acea zi si cum e drumul pana in Zillertal in continuare.

Am lasat in urma noastra cu mare regret Viena, frumoasele ore petrecute in centrul acestui oras deosebit.Poate si Viena regreta atunci ca plecam, deoarecea inceput o ploaie din aceea puternica imediat cum am iesit din oras. Dar pastram si acum amintiri vii si placute din acea zi frumoasa de 7 aprilie 2012 cand ne-am plimbat prin Viena. A fost totul f. f frumos.Cuvintele sunt prea putine ca sa va pot impartasi toate emotiile si tot ce am trait noi atunci. Despre frumoasele locuri pe care le-am mai vizitat in acea zi dar si despre altele, am sa va povestesc in continuare.

---

VIZUALIZĂRI: 16992 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI