Experiente inedite in Tara Motilor

TIPĂREȘTE

Periplul nostru prin Apuseni a durat doar cateva zile si a inclus cateva din obiectivele cunoscute ale zonei, dar si doua experiente mai putin cunoscute, insa intense????

Pentru ca micul nostru grup e format din persoane trecute de prima tinerete si cu ceva limitari de mobilitate, obiectivele noastre au fost doar cele la care se poate ajunge usor cu masina

Dintre obiectivele cunoscute pe care le-am vizitat sunt: complexul muzeal Avram Iancu din com Incesti (atentie, mai este un muzeu Avram Iancu in Campeni), cascada Pisoaia, Dealul cu melci, galeriile si muzeul Rosia Montana+taul Brazi, Ghetarul de la Scarisoara, pestera lui Ionele, cheile Ordancusei, casa memoriala si frasinul lui Horea, biserica Poiana Calineasa (cu o priveliste superba, asupra tuturor muntilor din jur), manastirea Albac

Nu voi detalia aici toate obiectivele de mai sus, pentru ca ele sunt stiute si au si aici, pe AFA, recenzii ample

Voi povesti aici despre doua experiente mai putin comune, si anume:

1) O prezentare + demonstratie de tulnice

2) Cina traditionala la o gospodarie din catunul Casa de Piatra (eventual, daca e cazul, rog un WM sa insereze partea cu cina la rubrica “Locuri de luat masa in zona Arieseni/Garda si sa link-uiasca cele doua articole)

Dar sa incep a povesti prima experienta????

1) Tulnicul este instrumental muzical specific motilor din zona Vaii Ariesului; cu niste mici diferente, este “frate” cu buciumul

Pe vremuri, casele fiind izolate si la distanta mare unele de altele, tulnicul era mijlocul de comunicare intre oameni; in functie de sunetele emise, oamenii erau anuntati de diverse evenimente: nastere, moarte, incendiu. De asemenea, fetele si baietii comunicau prin tulnice si-si stabileau intalnirile. Era, asadar, un fel de telefon mobil al vremurilor noastre????

Tulnicele sunt fabricate din lemn foarte bine uscat, iar in zona mai sunt doar doi oameni care stapanesc mestesugul de fabricare a acestor tulnice. Dimensiunile pot varia, dar standardul este undeva pe la 2.5 metri

Sunetele emise sunt grave si, acompaniate de o linie melodica, iti creeaza o experienta si o emotie foarte puternice

“Tulnicaresele din Apuseni” reprezinta un grup de moate inimoase, care duc mai departe aceasta traditie. Nucleul lor il reprezinta “bunica” Mariana Gligor, o venerabila doamna in varsta de 75 de ani, care toata viata a promovat cultura tulnicului si nu a lasat sa piara traditia lui.

A aflat cu aceasta ocazie de titulatura “tezaur uman viu” , care ii este atribuita Bunicii (voi scrie cu majuscule, in semn de respect)

“Tezaur uman viu” este un titlu onorific, care se acorda persoanelor care participa intens la pastrarea si transmiterea patrimoniului cultural traditional, mesterilor de inalta valoare, pastratori ai autenticitatii si modelelor de viata pentru generatia tanara

De tot ceea ce inseamna comunicare si organizarea prezentarilor si momentelor grupului se ocupa doamna C. Tanara, volubila, extrem de placuta, ne-a tinut o prezentare de peste o ora in care ne-a vorbit despre rolul si originea tulnicului, metode de fabricatie (avea expuse chiar si cateva unelte care se folosesc la conceperea lui), detalii despre materialul si procesul de fabricatie si multe, multe informatii despre zona, oameni si traditii. A fost prezenta si simpatica Bunica, care mai completa pe alocuri cu informatii inedite si povesti de demult.

Bunica, doamna C. si o parte din grupul de tulnicarese au dezvoltat, in mod admirabil, si o intreaga retea de activitati conexe, toate avand rolul de a promova si pastra aceasta minunata traditie locala: organizeaza tabere si workshop-uri, atat pentru copii, cat si pentru adulti sau creeaza si lucreaza diverse articole de artizanat sau port popular

De asemenea, ca etalon al traditiei si al patrimoniului cultural, sunt invitate la numeroase festivaluri in tara si strainatate, ba chiar si la intalniri oficiale la nivel inalt

Toata prezentarea a fost presarata cu cantari si chemari din tulnic, momentele au fost savurate cu o rara emotie!

Minunat lucru, sa duci mai departe mostenirea culturala a zonei in care te-ai nascut! In fapt, toata Tara Motilor a fost o surpriza pentru mine: oameni mai mandri de patrimoniul lor istoric si cultural si de identitatea loc, nu am intalnit niciunde in Romania. M-a impresionat si faptul ca Avram Iancu si Horea sunt prezenti la tot pasul: muzee, case memoriale, tablouri cu portretele lor + drapelul romanesc sunt prezente peste tot. Intr-una din bisericile vizitate, chiar aveau chipurile pictate pe peretele de la intrare.

Prezentarea si demonstratia sa se desfasoara in orasul Campeni, in curtea doamnei C. si se stabileste in prealabil, telefonic. Noi am fost un grup mic si am preferat sa le fim oaspeti; dar cred ca, in cazul unui grup mai mare sau a unor evenimente, doamnele se pot deplasa

Daca doriti sa aprofundati, nu trebuie decat sa cautati pe google “Mariana Gligor – tezaur uman viu” si veti gasi informatii foarte detaliate. Sau pe FB si youtube: “Grupul de tulnicarese din Apuseni”

Le recomand cu drag, nu le ocoliti daca sunteti in zona si, mai ales, daca sunteti insotiti de copii. Este o experienta unica, plina de emotie si veti cunoaste persoane de o inalta calitate umana. Cumva atemporali, rataciti in aceste vremuri in care parca vrem sa uitam ca suntem romani.

2) Catunul Casa de Piatra este amplasat la circa 14 km de pestera Poarta lui Ionele. Drumul pana acolo este putin provocator: o parte este sosea asfaltata pe care cu greu incap 2 masini, iar o parte neasfaltata, drum forestier. In principiu, cu putina atentie, se poate ajunge acolo cu orice tip de masina

Catunul este format acum din doar 9 gospodarii, rasfirate, intr-o zona de o rara frumusete. Tot acolo sunt pesterile Coiba Mare si Coiba Mica, neamenajate, dar deschise pentru cei cunoscatori si echipati corespunzator

Noi am ales sa cinam traditional, la doamna L. G, care ofera acest tip de experienta culinara. Impreuna cu familia, doamna are singura pensiune din zona, care poarta numele catunului - “Casa de piatra” , un mic magazin cu obiecte de artizanat si ceva apa, sucuri, dulciuri si snacks-uri, dar si o mini-casa traditionala, pe care au amenajat-o singuri ca un muzeu etnografic; au strans din sat si au expus acolo cam tot ce puteai gasi intr-o gospodarie de pe vremuri: obiecte de uz casnic, obiecte vestimentare de port popular sau diverse unelte.

Actuala pensiune are 4 camere, toate cu baie proprie

Vizavi, familia G. construieste o pensiune mai mare, cu 8 camere si 2 apartamente, toate cu bai propria.

Toata familia G. ne-a intampinat cu bucurie si ne-a fost gazda, pe rand. Parea ca fiecare membru al familiei este responsabil de o anumita sarcina si fiecare stia exact ce are de facut: bunicul s-a oprit din cosit si ne-a prezentat micul muzeu etnografic si obiectele de artizanat din magazin, doamna L. si sotul ne-au servit gustoasele preparate si au raspuns avalansei noastre de intrebari despre zona, bunica era plecata cu vitele in munte, iar simpaticii baieti mititei ai doamnei L. incercau sa fie si ei de ajutor????

Printre altele, sotul doamnei L. este un excelent cunoscator al zonei si ofera servicii de ghidaj pentru persoane sau grupuri ce vor drumetii pe munte sau au nevoie de insotitor-ghid pentru tot felul de alte experiente inedite (ca de ex, scufundari in lacurile din pesteri)

In prealabil, stabilisem meniul impreuna cu doamna L., pornind de la ceea ce putea sa ne ofere; toate produsele sunt home-made sau/si din gospodaria proprie

Asadar, am avut un meniu compus din:

- O gustare traditionala formata din: branzeturi, sunca afumata, lebar, drob, legume proaspete, zacusca

- Ciorba de hribi de padure (gust fantastic, legume proaspete, hribi tocati marunt si o zeama a la grec, dreasa cu smantana) cu ardei iute

- Mamaliga cu branza si smantana si niste carnati de casa grozavi, facuti dintr-un amestec de carne de porc, vita si capra

- Placinta moteasca cu gem de afine

Cu o afinata din partea casei si apa, toate cele de mai sus au costat 80 lei/persoana. A fost un pret non-standard, noi am platit mai mult, pentru ca am avut un meniu mai consistent

In general, am inteles, ca e un cost de 65 lei/persoana si include ciorba de hribi+1 fel principal (care poate fi ce am avut noi sau sarmale, tocanita, gulas etc); in functie de preferinte, puteti discuta si ajusta impreuna cu gazda.

Singurul regret a fost ca nu am putut petrece mai mult timp in compania gazdelor; am fost nevoiti sa plecam rapid, pentru ca se apropiau nori amenintatori de furtuna, tuna si fulgera si ne-a fost teama sa nu ramanem blocati in zona. Pana la urma, ne-a prins pe drum furtuna si ploaia torentiala, dar a meritat din plin experienta! :)

Recomand cu drag, chiar daca accesul pare greoi. Veti gasi acolo o experienta culinara excelenta, dar si oameni frumosi, ospitalieri, gospodari, mereu bucurosi de invitati care sa le calce pragul.

---

VIZUALIZĂRI: 906 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI