Excursii prin Valea Arieşului: 3. Cascada Pătrăhăiţeşti şi Cascada Pişoaia

TIPĂREȘTE

… Şi am plecat spre cascada Pătrăhăiţeşti. Este indicator vizibil cum mergi din Gȃrda spre Arieşeni. Accesul se face pe un drum forestier (cca 5 km) pe care este permis accesul auto, drum destul de rău, eu am mers tot drumul cu 15-20 km/h.

La un moment dat drumul se ramifică, spre dreapta fiind accesul spre Vf. Bihor (este indicator), nu am fost interesaţi, ţinȃnd cont de starea drumului.

Ei, şi acum ȋncepe partea interesantă: se ajunge la o nouă intersecţie, unde un drum merge ȋnainte, orizontal, are un banner deasupra şi marcaj pe copaci, iar un drum puţin dreapta urcă destul de abrupt, avȃnd săgeţi improvizate pe care scrie “spre muzeu şi cascadă” . Neştiind ȋncotro să o luăm, am lăsat maşina acolo şi am luat-o pe jos (ȋn sus) spre “muzeu” .

Ȋn curte se pot parca cam 3 maşini. Acest muzeu este de fapt o casă tradiţională ȋn care locuiesc proprietarii (sunt ȋn vȃrstă), şi unde se găsesc obiecte tradiţionale expuse pentru vizitare şi, mai ales, spre vȃnzare. O doamnă a cumpărat ȋn faţa noastră o ie la frumosul preţ de 300 lei! Mie mi s-a propus să cumpăr un tulnic!

Eşti ȋntȃmpinat cu un păhărel de afinată sau pălincă, mai puţin din ospitalitate ci mai mult tot ȋn scop de vȃnzare (că dacă o guşti, poate ȋţi place şi cumperi). Apropo, aici am găsit cel mai ieftin preţ la palincă, 40 lei/l. Noi nu am fost interesaţi să cumpărăm ceva (spre dezamăgirea gazdelor) aşa că am ieşit din casă şi am luat-o după aceleaşi săgeţi amintite mai sus pȃnă am regăsit marcajul turistic.

Sunt cam 2 km de mers pe jos pȃnă la cascadă, traseu frumos şi variat, pe loc deschis, apoi prin pădure, iar aproape de cascadă este un urcuş mai susţinut, dar nu de speriat. Cascada este frumoasă, merită vizitată.

La ȋntoarcere, spre finalul traseului per pedes, am urmat marcajele şi am ajuns la maşină fără a mai trece pe la magazin (pardon, muzeu).

Prin urmare, dacă nu sunteţi interesaţi să vizitaţi muzeul puteţi să mergeţi pe drumul orizontal ȋncă cȃteva sute de metri şi este loc de lăsat maşina pe dreapta. Sau mai mergeţi ȋncă cȃteva sute de metri şi veţi găsi o parcare cu plată (ghiciţi voi preţul ????). Sau procedaţi cum am făcut noi, dar ȋn cunoştinţă de cauză.

Şi ca să ȋnchei subiectul, eu am apreciat ȋn principiu acţiunea de marketing realizată de “muzeografi” , adică de a devia oarecum traseul pentru ca turiştii să treacă vrȃnd-nevrȃnd pe la casa lor, dar ceea ce nu am apreciat a fost partea morală a acestei acţiuni, de a induce ȋn eroare turistul neştiutor, doar-doar cumpără ceva.

Ei, şi după alte 8 ore de hălăduit prin arşiţă am revenit rupţi de oboseală la pensiune. Ȋntrucȃt această minivacanţă a avut ca scop vizitare/turism, precum şi relaxare, iar de cea de a doua nu am avut parte decȃt seara, am hotărȃt ca a treia (şi ultima) zi să facem o excursie mai scurtă, ȋn vizită la Dealul cu Melci şi Cascada Pişoaia, pentru a avea mai mult timp de leneveală la pensiune. Zis şi făcut. Aceste obiective nu se află pe Valea Arieşului ci pe drumul spre Cȃmpeni, iar la baraj se face dreapta spre com. Vidra, ştie GPS-ul şi vă va duce corect.

Dealul cu Melci nu ni s-a părut cine ştie ce, dar este interesant să vezi diverse cochilii fosilizate ȋncastrate ȋn stȃncă. Chiar la panoul indicator este loc de lăsat maşina pe marginea drumului, şi cum ȋnaintam pe lȃngă şosea să vedem ȋn continuare stȃncile cu fosile (nu sunt doar acolo unde este panoul) am văzut indicatorul-săgeată spre cascadă (15 min. pe jos). Prin urmare, puteţi lăsa maşina acolo, sau mai megeţi cȃteva sute de metri cu maşina şi o lăsaţi ȋntr-o parcare cu plată.

Accesul la cascadă este f. uşor pentru oricine, iar cascada…. este extraordinar de frumoasă, nu doar căderea de apă propriu-zisă, ci şi formaţiunea stȃncoasă de pe care cade. Pe podeţ aerul este ȋmbibat de minuscule particule de apă produse de căderea apei, aer răcoritor şi pe care ȋl inspiri cu plăcere.

Am fost şi sus, de unde cade, luȃnd-o ȋn continuarea podeţului, nu ţineţi cont că pe acolo e accesul spre o pensiune, urmaţi doar cărarea. Este incredibil cum un asemenea rȃuleţ creează ceva atȃt de frumos şi spectaculos. Ne-am petrecut mult timp aici, vrăjiţi de ceea ce vedeam şi auzeam, dar şi pentru că era devreme şi era ultimul obiectiv de vizitat pe ziua aceea. Deşi ne sfȃrȃiau călcȃiele să mai mergem pe undeva, ne-am respectat decizia şi ne-am ȋntors la pensiune pentru a ne relaxa aproape jumătate de zi.

Aceasta a fost minivacanţa noastră ȋn Apuseni, ne-a plăcut foarte mult totul, iar la anul ne-am propus să revenim, dar ȋn zona Bihor – Padiş, pentru a ne bucura şi de alte frumuseţi pe care le oferă aceşti munţi.

Nu pot să ȋnchei fără să recomand cu cea mai mare căldură vizitarea Cetăţii din Alba Iulia (noi am vizitat-o ȋn drum spre casă), este nemaipomenit de frumoasă.

---

VIZUALIZĂRI: 510 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI