Tara Oasului - festivalul capsunilor in iunie si... cursa speciala de New York...

TIPĂREȘTE

Nu stiu cum vor arata aceste impresii la final, incerc acum sa fac o schita ca sa nu pierd din ideile ce le am in cap, dar am atata treaba, offf... incerc sa mai citesc ceva inainte de o licenta ce bate la usa... si gandul imi zboara catre alte zari, pline de soare, cu miros de reavan si gust de capsuni... sunt departe de casa... de un Bucuresti sufocat de canicula, de examene, de tot, parca fug de realitatea ce ne inconjoara si ne apasa... eram atat de tanara... acum multi ani, sunt vreo 11 la numar, cand am plecat la o nunta la Satu Mare... nunta mare, vreo 500 de persoane, cu multi nasi, vreo 6 perechi, nunta romaneasca cu prea multa mancare si bautura, care tine ca-n povesti 3 zile si 3 nopti, istovitoare dar memorabila, nasii nostri erau pentru a nu stiu cata oara, nasi si la ei acasa... erau una din cele sase perechi de nasi... am plecat la Satu Mare pentru vreo doua saptamani... Dupa nunta de pomina, noi si nasii nostri am evadat prin Tara Oasului si in Maramuresul istoric, iar cateva zile am stat intr-un complex de casute de lemn, la intrarea in Calinesti Oas chiar vis-a -vis de lacul de acumulare, din nefericire acest complex (Lacul Albastru) este in paragina, sau, era asa acum 3 ani, cand dupa un revelion la Satu-Mare, am fost la Sapanta si am trecut pe langa acest complex care ne trezea amintiri frumoase, un pic mai in amonte era un hotel care este sigur tot in paragina... de prin 1989... il incepusera pe la inceputul anului 1989... si nu l-a mai finalizase nimeni... a ramas in “asteptare”... , pacat, ... pentru ca zona este de o frumusete greu de descris in cuvinte, sunt doua lacuri de acumulare in zona, Mujdeni si Calinesti Oas, pentru care am gasit niste fotografii pe net (din pacate in acea perioada tehnica digitala nu era, cel putin pentru mine la indemana... oricui...). La Mujdeni s-a construit un frumos complex turistic, care chiar asa se numeste, care avea niste preturi de bun simt la capitolul mancare, nu am fost cazati aici, desi proprietarul ne-a aratat niste camere ce se eliberau, si aratau impecabil (le-am vazut in a doua pelerinare prin Tara Oasului, dupa un revelion de care aminteam mai sus). click aici

Complexul Lacul Albastru, din Calinesti Oas, de care incepusem sa povestesc avea cred 10-12 casute de lemn standard, foarte spatioase, fiecare casuta avea 2 dormitoare, 1 baie, 1 bucatarie si un living, e drept nu foarte bine intretinute si cu mobilierul cam uzat, dar noi pe vremea aceea nu eram prea pretentiosi si nu cautam neaparat confortul si tihna... intr-un concediu... aici am descoperit cum se face gratarul in Ardeal, de fapt, friptura la disc, pentru cei ce nu stiu, e discul uzat de la un tractor, in care la baza lui se prajesc carfofii iar de jur imprejur se pune carne sau carnati, sau un mix de carne si carnati... o sa ma acuze lumea... ca e hipercaloric... ca dauneaza... dar, cand esti tanar toate aceste “abuzuri” sunt chiar prea putin importante... tot aici am mancat pentru prima data bograci (gulas) la ceaun, ... vai cum urla papilele mele gustative la neuronul care si-a amintit de toate aceste nebunii culinare...

Calinesti Oas se afla cam la 40 de km de Satu-Mare... sa vorbin un pic despre el...

Primele lui atestari apar pe la 1500... poate un pic mai devreme chiar...click aici

Duminica ne-am imbracat frumos, chiar daca eram aproape in pustietate (complexul turistic respectiv se afla la intrarea in comuna, iar pana la primele case ai ceva de mers...) si ne-am dus in comuna la biserica, aveam sa vad tot pentru prima data cum traditia e la ea acasa, in zi de sarbatoare portul traditional e la mare pret, de fapt, asa se imbraca mai toata lumea, fete si femeile in hainele lor colorate si vesele, cu “cipci”-le (dantelele) cu coltisori de la bluzele lor tantose prea albe si prea apretate... cu basmalutele “chischineu” lor verzi si rosii si galbene dar si negre, si zadiile lor la fel asortate cu “chischineu” dar avand conotatiile despre starea civila a celei care le poarta, daca e fata sau femeie maritata...

A urmat apoi o sarbatoare care ar fi incantat pe oricine... festivalul capsunilor... care era un amalgan de muzica, de dans (au un ansamblu folcloric renumit, afara, nu la noi... “Osencuta”), de capsune, de oficialitati... am vazut aici Casa Taraneasca, care este un fel de muzeu pentru casa tip batranesca ce cuprinde camera de locuit, tinda, camara, tarnatul, ce dateaza de pe la 1727...click aici am revenit la Complexul Lacul Albastru, spre pranz pentru ca aveam in frigider niste stiuca si salau cumparat de la pescarii amatorii de pe lacul de acumulare... care dadeau la stiuca, biban, salau si somn... intr-o veselie si vindeau la preturi derizorii... ce prindeau... furnizandu-ne noua materia prima pentru niste ospete culinare... offf iar tipa papilele gustative... ai examene... lasa perindarile prin amintiri... nu-ti vezi de treaba? !...

A doua zi dimineata am plecat spre Bixad, Certeze, Negresti-Oas... Dar sa le luam usor, pe fiecare ca nu ne zoreste nimeni... vorba ardeleanului...

Bixad, localiate cunoscuta de pe vremea imperiului Austro-Hasburgic pentru apele sale minerale: bicarbonatate, sodice, carbogazoase, clorurate, bromurate, calcice, magneziene, feruginoase si sulfuroase, foarte curata cu case si noi si vechi toate impodobite la ferestre de flori multicolore...

Comuna Certeze din Satu Mare a ajuns celebra pentru vilele ridicate de osenii plecati la munca in strainatate, in Franta si la New York in SUA care lucreaza in constructii. Inca dinainte de 1989, osenii s-au facut remarcati pentru harnicia lor pe cele mai grele santiere ca sa castige cat mai multi bani. Sunt multe legende care circula despre Certezeni, una ar fi, ca aeroportul din Satu Mare ar fi trebuit inchis de mult, ca nu e rentabil peste an, dar ca in perioada sarbatorilor si a concediului are traficul atat de abundent ca dus la decizia de al tine deschis doar pentru acest aspect. Alta ar fi ca aceste case care si le-au facut sunt indentice cu cele care le-au construit in Franta sau in SUA. Alta legenda ar fi, ca prin Franta Certezenii sunt capii multor retele de prostituate si droguri... sau alta ca la inceputuri prin '90 vindeau ziare prin metroul parizian si apoi cu banii stransi au inceput sa aibe mici afaceri personale... Adevarul e ca au muncit pe branci, cu siguranta in constructii, caci asta stiu sa faca cel mai bine, iar acasa, in Certeze cand s-au apucat sa-si ridice casa, au muncit unii pentru altii, sunt foarte uniti intre ei si astfel se reflecta pretul mic al contructiilor gigantice ridicate. N-am vazut nici in Pipera, nici in Paradisul Verde case colorate si mai mari ca aici, inoxul e din abundenta la balustrade, la garduri peste care zac mitoase si fete de masa dantelate pentru vanzare, la fel marmura si termopanul dar nu alb, ca e banal si arata ieftin... vitralii, statui imense, fantani arteziene, piscine nu ligheane de tabla, barci cu motor, si limuzine foarte scumpe... cu care se duc la muncile campului... este o amestecatura nou si vechi, casele noi si imense langa cele mici si vechi ale bunicilor celor plecati la munca afara...

Negresti Oas este una din cele mai frumoase zone din tara care impresioneaza prin traditie. In zona se poate vedea, Muzeul Tarii Oasului cu exponate de port popular si obiecte de uz casnic dar si cioplituri in lemn... pentru mai multe detalii click aici si despre cei din Negresti Oas exista, mult folclor care are la baza si ceva adevar, osanul e bun si harnic cu frica de D-zeu, pana la bautura, unde se trasforma si devine aprig la manie, scoate usor cutatul si al fel de usor da cu el... in stanga si-n dreapta...

Urcam mai sus, “unde se agata harta-n cui” pe DN19 catre Remeti si Sapanta... unde am dormit o noapte... la o pensiune, cred ca Ioana... Asta e o alta poveste... pe care o voi marturisii alta data, e pacat sa spui ca am fost acolo... si doar atat... despre Sapanta, “unde moartea are haz...”

Ne-am intors la Satu Mare, in ziua ce-a urmat, cu gandul ca sigur ma voi intoarce intr-o zi, am facut-o peste ani, si o voi mai face, de mana cu cel mic al meu, pentru ca inainte de a explora frumusetile lumii trebuie sa le vedem pe ale noastre mai intai, sa ne cunoastem radacinile...

Intre timp am scapat si de licenta... iar gandul ca in doua saptamani voi pleca in vacanta ma relaxeaza si mai mult.

---

VIZUALIZĂRI: 4089 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI