Cimitirul Comisiei Europene a Dunării - Sulina

TIPĂREȘTE

Cine vizitează Sulina nu trebuie să rateze Cimitirul Comisiei Europene a Dunării. Știu, pare cam deplasat a vizita un cimitir în plină vacanță, atunci când alergăm după plajă, plimbări, mâncare bună și cât mai multă distracție. A-ți petrece chiar și numai o oră într-un cimitir, nu este o atracție de vacanță, dar Cimitirul de la Sulina nu este unul ca oricare altul. Este unul dintre cele mai impresionante din România. Pe harta obiectivelor turistice mai altfel, stă cu cinste alături de Cimitirul Săpânța și de Cimitirul Bellu din București, fără însă a semăna cu vreunul. Dacă primul, prin epitafurile de pe cruci, este "vesel", dacă cel de la București este un adevărat panteon național, cimitirul de la Sulina este "internaţional", este "maritim", "multietnic" sau "multiconfesional". Este "Cimitirul Comisiunii Europene a Dunării".

După Războiul Crimeii (1854-1856) şi Pacea de la Paris din 1856, Puterile vremii - Austria, Franţa, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia şi Turcia - hotărăsc, printre altele, neutralitatea Mării Negre, libertatea de navigaţie pe Dunăre şi înfiinţarea Comisiunii Europene a Dunării (CED) cu rolul de a pune în practică proiectele de ameliorare a Gurilor Dunării şi a Dunării maritime, până la Brăila.

Sediul "Comisiunii Europene a Dunării" a fost stabilit la Sulina, iar înfiinţarea cimitirului din Sulina este strict legată de activitatea acestei instituții, primele persoane înhumate aici fiind funcționari ai "Comisiunii Europene a Dunării". Au mai fost două cimitire în oraș, unul pe malul stâng, altul pe malul drept al Dunării, dar ele au fost abandonate din cauza lucrărilor de îndiguire a fluviului. Astfel, în jurul Cimitirului "Comisiunii Europene a Dunării" a apărut încă unul protestant (cu o secţiune engleză şi alta germană), apoi cimitirul catolic (unde sunt înmormântaţi italieni, maltezi, sârbo-croaţi, muntenegreni), cimitirul ruşilor lipoveni, cimitirul orthodox (cel mai mare, în care sunt înhumaţi români, ruşi şi greci), precum și cimitirul musulman şi cel evreisc. Tocmai acest lucru face unic Cimitirul "Comisiunii Europene a Dunării" de la Sulina. Sunt înmormântaţi acolo oameni de 21 de naţionalităţi, aparţinând principalelor culte: creştin, musulman şi iudaic. Multe dintre monumentele funerare sunt opere de artă de mare valoare, iar poveştile celor care odihnesc aici - perpetuate, înfrumusețate și adesea exagerate - sunt tulburătoare.

Unde se află Cimitirul "Comisiunii Europene a Dunării"

Cimitirul Comisiei Europene a Dunării se află la ieșirea din oraș, spre plajă. Dacă mergi la plajă la Sulina treci neapărat pe lângă el. Din centru sunt 2 km până acolo și chiar dacă localnicii te sfătuiesc să iei un microbuz sau un taxi, într-o plimbare de plăcere, poți ajunge acolo cu ușurință. Din dreptul Farului fostei "Comisiuni Europene a Dunării", nu mai ai mult. Chiar la intrarea în cimitir există și o stație de microbuz, dar pentru că noi am preferat deplasările pietonale, nu știu nimic despre acest tip de transport la Sulina.

Vizita în Cimitirul "Comisiunii Europene a Dunării"

Dincolo de poarta de fier, pe o alee prăfuită, mărginită de vegetație arsă de soare, vedem mai întâi cimitirul evreiesc, apoi pe cel musulman. Am hotărât să aruncăm o privire și acolo, dar la întoarcere. Pentru poveștile lor știute, aflate din diverse surse, mă atrăgeau alte locuri. Plecasem de acasă cu temele făcute știind - deci - ce trebuie să caut. Nu există un plan al cimitirului (cum există la Bellu, imediat după intrare) așa încât, la Cimitirul "Comisiunii Europene a Dunării" din Sulina nu-ți rămâne decât să te plimbi printre monumentele funerare și să încerci a le identifica. Și nu-ți va fi ușor. Inscripțiile sunt în greacă, în engleză, în română…, iar unele sunt destul de șterse, pe pietre funerare sparte sau cu patina vremilor trecute.

Salvarea noastră a venit de la un băiețel de vreo 10-11 ani pe care l-am găsit stând pe o bancă, la umbră, lângă capelă. S-a oferit să ne fie ghid. Mirată de oferta lui, mai mult din curiozitate, am acceptat. Ei, bine, dacă vizitați Cimitirul "Comisiunii Europene a Dunării" în perioada vacanțelor (când presupun că micul ghid se află la lucru), nu refuzați oferta lui! Vă va duce pe la toate mormintele celebre, vă va povesti atât de multe despre viața celor răposați și veți fi atât de încântați de el încât, la final, nu veți putea să nu-i răsplătiți strădania cu câțiva lei. Să aibă și el de un sandwich sau de o apă când stă acolo toată ziua, singur, în așteptare de alți vizitatori. Și fiindcă vorbim despre micul nostru ghid, la despărțire eu l-am întrebat: "În ce clasă ești?", iar răspunsul lui a fost: "Am trecut într-a cincea". Am toată admirația pentru acest copil care a memorat atât de multe povești și legende, care vorbește atât de fluent și care - în ultimă instanță - încearcă să câștige cinstit un bănuț. Și încă ceva. El nu cere nimic. Îi dai tu atât cât te lasă inima, iar el e mulțumit.

Dar, de la capela veche și cam afectată de trecerea timpului, să mergem la plimbare și să ascultăm poveștile puștiului!

Bineînțeles, mai întâi am fost conduși la mormântul piratului grec Ghiorghios Kontoguris, singurul mormânt din Europa în care zace un pirat adevărat. Lângă lespedea funerară decorată cu o cruce și o cunună de lauri, precum și cu un cap de mort cu două oase încrucișate dedesubt, ascultăm relatarea micului nostru ghid. Nu știu cât mit și câtă realitate există în cele ce ne spunea, dar povestea este frumoasă. Se pare că Ghiorghios Kontoguris nu era un pirat ca cei din cărțile de aventuri. Nu ataca și nu jefuia vasele în largul mărilor sau oceanelor, ci aici, la Sulina.

Faptul că în zona de vărsare a Dunării în mare, pe atunci, navigația se făcea cu dificultate fiind îngreunată de bancurile de nisip, de curenți și de adâncimea mică a apei, a favorizat acțiuni piraterești.

Ghiorghios Kontoguris - un grec născut în Kefalonia, dar care și-a trăit viața la Sulina - atrăgea corăbiile spre uscat legând felinare de coarnele vitelor pe care le plimba noaptea sau pe timp de ceață, iar mișcarea acestora inducea în eroare corăbiile care se apropiau prea mult de țărm eșuând. Grecul și oamenii lui năvăleau pe navă și jefuiau tot ceea ce le era la îndemână. Și pentru ca misterul să fie și mai mare, legendele mai spun că pe parcursul scurtei sale vieți Ghiorghios Kontoguris a acumulat o mare avere pe care a îngropat-o undeva, la Sulina. Puștiul nostru ne-a povestit, convins, că pentru a descoperi locul în care este ascunsă comoara, trebuie să uzi piatra funerară în zorii zilei și să aștepți răsăritul. Uscându-se în bătaia soarelui, privită dintr-un anume loc (în care doar cel prea norocos se poate afla), lespedea va indica locul unde zace acunsă comoara.

Realitatea este că Ghiorghios Kontoguris - piratul de la Sulina, a murit împușcat, la 25 martie 1871, chiar de ziua națională a Greciei. Avea numai 33 de ani. Fratele său, Grigorios, a fost cel care s-a îngrijit de trupul său neînsuflețit. Pe piatra funerară a scris: "Aici zace Ghiorghios E. Kontoguris, plecat înaintea Domnului la Sulina". Lângă mormântul piratului, micul nostru ghid ne-a indicat alte două morminte, unul lângă altul, specificând că acolo zac cei doi frați care l-au ucis pe grec.

Un alt loc învăluit în legende, la fel de căutat de turiști, este mormântul prințesei Ecaterina Moruzi, nepoata domnitorului Moldovei Ioniță Sandu Sturdza. Pe monumentul acesteia citim: "Aici vremelnic zăcu remâșițele pămînteșci ale princesei Ecaterina Moruzi nepota lui Ioan Sturza Voevod, născută în Constantinopol în anul 1836, încetată din viață la Sulina la 29 dec. 1893." Se înțelege că doar mormântul prințelei a rămas acolo. Unde au fost strămutate rămășițele sale pământești, nu se știe.

Încadrat într-o frumoasă lucrătură în marmură, epitaful spune: "Și binele ce l-am gustat / Și răul ce l-am îndurat / Trecut-au ca o ceață. / Atâta numai n-a trecut / E binele ce l-am făcut / În viață."

Și în jurul acestei personalități a fost țesută o legendă. Se spune că prințesa născută și educată la Constantinopol, ar fi fost dezmoștenită și exilată la Sulina din cauza sentimentelor sale (neacceptate de familie) pentru iubitul său ofițer de marină. Realitatea este cât se poate de prozaică. Prințesa Ecaterina Moruzi - nepoata principelui Ioniță Sandu Sturdza, primul venit la domnie în Moldova după domniile fanariote - a ajuns la Sulina împreună cu fiul său, Dumitru C. Moruzi, numit subprefect în 1895. Moartea ei a survenit în mod natural, la vârsta de 57 de ani.

Cât despre fiul prințesei - prințul Dumitru C. Moruzi, subprefect la Sulina în 1895 - se știe că de numele său se leagă ridicarea teatrului din Sulina, un edificiu de cultură care a reprezentat fala orașului până în 1918, când - în furia războiului - a fost incendiat. Construcția era din lemn și avea două rânduri de loje în mijlocul cărora era loja regală. De asemenea, a înființat la Sulina o formație de fanfară, cu elevi de diferite etnii. Tot acestuia i se datorează libretul operei comice "Pescarii din Sulina", jucată la Teatrul Național București la 2 februarie 1902.

Dar, să revenim la Cimitirul "Comisiunii Europene a Dunării" din Sulina.

În spatele capelei, trecând pe lângă un șir de morminte cu lespezi asemănătoare, micul nostru ghid ne-a spus că acolo zac eroii britanici care au murit în Războiul Crimeii și au fost strămutaţi din cimitirul de pe malul drept al Dunării. Pe monumente sunt menţionate atât numele vaselor pe care au fost îmbarcaţi, cât și felul în care și-au aflat sfârșitul.

Nu departe identificăm pietrele funerare ale unor înalţi funcţionari ai "Comisiunii Europene a Dunării": Simson, Ruterford, Carl Kühl, precum și danezul Magnusen, fost inginer şef al lucrărilor de la Sulina după plecarea lui Sir Charles A. Hartley, cel care a făcut proiectul pentru amenajarea canalului Sulina.

Dincolo de acest sector, la marginea aleii, sunt mormimtele îndrăgostiților Anna Margaret Princle și William Webster. Mormintele lor cu pietre funerare foarte speciale au epitafuri. Pe al tinerei fete scrie "Ea a venit și a plecat ca o floare", iar pe al lui "Nu este mai mare dragoste decât să-ți dai viața pentru prietenii tăi".

Legenda spune că William Webster, căpitan de vas, și-a luat iubita cu el, aceasta fiind deghizată în marinar și că amândoi ar fi murit într-un naufragiu. Realitatea este că Anna venise la Sulina în vizită, împreună cu mama sa. Într-o plimbare pe Dunăre, fata a alunecat și a căzut în apă, iar William a sărit să o ajute. N-a reușit, iar acum tinerii îndrăgostiți își dorm somnul de veci alături, în cimitirul de la Sulina. Despre Isabella Jane Robinson, micul nostru ghid ne-a spus că era verișoară cu Anna și că a murit înecată în portul Sulina, la 27 septembrie 1896.

Comandorul Mihail Drăghicescu, şef al Arsenalului Marinei din Sulina, și-a găsit odihna veșnică nu departe de pirat. Mormântul său este marcat de un monument funerar diferit de ceea ce se obișnuiește. Acesta este alcătuit din lanțuri de ancoră, un colac de salvare pe care este scris numele, dar și anii de viață (1848 - 1896), un picior de busolă, un compas magnetic, trei rame și o mină - însemnul infanteriei marine - deasupra căreia se află o cruce.

Și monumentul Alexandru Cuzulov are o poveste aparte. Se spune că în 1928, de Bobotează, când s-a aruncat în apă să prindă crucea aruncată de preot, tânărul a fost înghițit de apele Dunării. Descoperirea trupului a fost o minune. Icoana Sfintei Parascheva, care se află în prezent în catedrala orașului, adusă de o doamnă, avea pe spate povestea acestui tânăr. Mama sa îl plânsese mult şi se rugase la icoana Sfintei Parascheva să-i arate locul unde zace trupul fiului ei. La un moment dat, cu chipul din icoană, sfânta i s-a atătat femeii îndurerate dezvăluindu-i locul. Şi acolo a şi fost găsit.

Monumentul funerar închinat celor două fetițe ale unui căpitan grec, înecate în Dunăre, evocă o întâmplare tristă și adevărată. Fetițele se jucau pe puntea vasului, iar cea mică a căzut în apă. Cea mare s-a aruncat să o salveze, însă s-a înecat și ea. Pe monument apar două fetițe ținându-se în brațe. Pentru ca legenda să fie legendă, se spune că fetițele au fost găsite îmbrățișate, exact în poziția în care sunt reprezentate pe monumentul funerar.

Mă opresc aici. Mai sunt și alte povești pe care le poți afla dacă vizitezi Cimitirul "Comisiunii Europene a Dunări" din Sulina și dacă beneficiezi de serviciile micului ghid de acolo.

Concluzii

Departe de a fi un loc sinistru, Cimitirul "Comisiunii Europene a Dunării" din Sulina chiar merită vizitat. Mai presus de toate el ne arată că toți - creștini, musulmani, evrei - suntem egali în fața morții.

În Cimitirul "Comisiunii Europene a Dunării" din Sulina - un monument istoric aparte - își dorm somnul de veci nu numai înalţi funcţionari ai Comisiei, dar și nenumărați comandanți de corăbii, marinari din 21 de nații ale pământului, oameni tineri sau mai vârstnici, dar și copii. Nemiloasă a fost moartea când a răpit-o pe Anna, micuţa grecoaică de numai doi ani și pe sora ei doar cu puțin mai mare, în 1887 sau pe Jean Louis Borveau pe care l-a lăsat să trăiască, în vara anului 1925, doar 13 zile!

---

VIZUALIZĂRI: 3434 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI