De ce iubim Sulina?

TIPĂREȘTE

Dunărea, al doilea fluviu ca mărime din Europa, izvorăște din Munții Pădurea Neagră, Germania, străbate zece țări și se varsă în Marea Neagră. Aproximativ 29% din lungimea totală de 2852 de km trece prin România. Intră în țara noastră la Baziaș, trece prin Clisura Dunării și se varsă la Sulina, adică după aproximativ 1075 km.

Sunt unul dintre cei care au avut ocazia de a străbate mare parte din Dunăre, de la Tulcea pe cele 3 brațe ale sale către Sulina, Sfântu Gheorghe și Chilia, dar și din Orșova, prin Cazanele Dunării, către cele 4 capitale imperiale din Europa: Belgrad, Budapesta, Bratislava și Viena, spectacol unic care bucură privirile și sufletul.

La noi în România, natura oferă poate cel mai spectaculos episod al trecerii Dunării, de la intrare prin Cazanele și până la vărsarea în mare, traversând Delta Dunării. Spectacolul este unic, de văzut cel puțin o dată în viață.

Dacă despre Cazanele Dunării am scris aici - vezi impresii aș vrea să povestesc câteva detalii despre Sulina, cel mai estic oraș din România, singurul cu ieșire la Marea Neagră, aflat la cea mai mică altitudine din țară: 3,5 - 4 m.

Poți ajunge în Sulina doar pe apă, cu vaporașele Navrom din Tulcea (3-4 h) sau cu șalupele rapide (1,5 h). Diferența de tarif este dată de durata călătoriei, între 35 de lei pentru vaporașe si 80 de lei pentru șalupele rapide, pe sens. Când ești pentru prima dată în Deltă, îți dorești să mergi cu vaporașul, pentru a admira pe slow natura, satele, pensiunile cu ieșire la Dunăre. Flora si fauna reprezintă elementele principale de încântare, pot fi admirate păduri întregi de salcii în amestec cu stejari sau plopi, stufăriș, nuferi, dar și foarte multe plante agățătoare așa numita vita sălbatică care se poate dezvolta foarte mult. Fauna este reprezentată în principal de o serie de păsări care trăiesc în Delta, cormorani, califari, gâște sălbatice dar și pelicani, lebede sau vulturi codalbi. Berzele și egretele sunt cele mai des întâlnite, făcându-si cuib pe stalpii care însoțesc canalul. Toate acestea pot fi văzute în croaziera către Sulina.

Într-o perioadă nu prea îndepărtată se pescuia foarte mult somn, șalău sau crap. Braconierii n-au prea respectat perioadele de prohibiție impuse iar acum este din ce în ce mai puțin pește, mai greu de găsit și mai scump. Dar sunt și localnici a căror existență depinde de pescuit

Încă din primul moment, Sulina ți se dezvăluie într-un decor fantastic, rupt din platourile de filmare. Partea dreaptă dezvoltată, cu numeroase hoteluri, pensiuni, restaurante și o promenadă de unde se pot admira navele care așteaptă tranzitul pe canal iar partea stângă sărăcăcioasă, cu gospodării simple și multe ruine, ale unei economii comuniste dispărute. Șantierul Naval și Fabrica de conserve sunt doar două dintre marile proiecte care s-au stins.

Istorie

Se pare că primele referiri despre Sulina au apărut încă din secolele VI-VII Î. Hr, când grecii și apoi romanii traversau Delta Dunării pentru a explora noi teritorii. Cu toate acestea, documentele istorice atestă prezența orașului începând cu perioada bizantină, sub numele de Solina.

În secolul al XIV-lea, Sulina era un mic golf și un port genovez locuit de marinari, pirați și pescari. Mai târziu, în secolul al XVIII-lea, turcii au ridicat un far de intrare, pentru a ușura tranzitul de pe mare pe Dunăre. După semnarea tratatului de la Paris, în urma Războiului din Crimeea, Sulina a devenit oraș, înființându-se de către Anglia, Franța, Sardinia (Italia), Austria, Prusia (Germania), Rusia și Turcia Comisia Europeană al Dunării care avea roul de a dezvolta infrastructura orașului și căii navigabile.

Dintr-un sat de pescari, Sulina a devenit un porto franco veritabil (port liber având neutralitate pe timp de pace și război), cosmopolit, unde trăiau la un loc greci, turci, italieni, ruși, armeni, evrei, a căror principală activitate era comerțul pe fluviu. Farul vechi de pe partea stângă a brațului Sulina, construit în 1802, a fost un reper important pentru navele care tranzitau Dunărea. Farul a jucat un rol vital în siguranța navigației și a fost de mai multe ori modernizat, așa cum s-a întâmplat și cu Sulina, care a cunoscut o perioadă economică în plin avânt. Au existat 9 consulate cu activitate intensă, o uzină electrică modernă, linie telefonică, două spitale, un teatru de 3oo de locuri, o uzină de apă și o pescărie, 10 școli ale diferitelor minorități și un colegiu pentru fete, un institut englez de marină și mai multe biserici ale diferitelor confesiuni: ortodocși, catolici, evrei, protestanți și musulmani. Cele mai importante companii mondiale de shipping din lume aveau reprezentanțe în Sulina, documentele oficiale erau redactate în engleză și franceză. S-au tipărit 4 ziare în diferite limbi, orașul fiind cu adevărat unul cosmopolit. Apar numeroase clădiri administrative, hoteluri și restaurante, apar facilități balneare, orașul devine unul turistic.

Din păcate, la începutul celui de-al doilea Război Mondial, Comisia Europeană a Dunării se desfințează, Sulina pierzându-și neutralitatea. Este bombardat de către ruși, pierzând mare parte din clădirile istorice. După război, guvernarea sovietică a șters cei 83 de ani de realizări ai Comisiei Europene, orașul degradându-se de la an la an. Astăzi, dacă te plimbi prin Sulina vei fi transpus într-un decor de film. Fiecare clădire spune o poveste. Un singur weekend nu este suficient pentru a cunoaște istoria locului. Iar dacă îți propui să explorezi flora și fauna Deltei sau să petreci câteva zile pe plaja din Sulina, vei constata că o săptămână este prea puțin.

Obiective turistice

Centrul de informare turistică a Administrației Biosferei Delta Dunării, ar fi prima oprire pentru a înțelege pe deplin oportunitățile pentru explorarea Rezervației, o expoziție interesantă care va încerca să explice ceea ce înseamnă Delta Dunării, flora, fauna prezentă aici și întreaga rețea de ecosisteme acvatic și terestru, ca o diversitate de resurse biologice, paradis natural declarat de UNESCO încă din 1991, Rezervație a Biosferei și casă pentru 300 de păsări și 45 de specii de pești. Este locul unde interacțiunea dintre om și natură este pusă în valoare perfect, într-un decor modern de stimulare al vizitatorilor care ajung în Sulina.

Castelul de apă din Sulina, ridicat cu fonduri de la Casa Regală a Olandei, în urma vizitei Reginei din anul 1897. Legenda spune că aceasta ar fi cerut apă pentru băut, iar o bătrână ar fi luat apă din Dunăre oferindu-i o cană. Uimită că un astfel de port important nu avea sistem de filtrare a apei, a dispus construirea unei uzine de filtrare, ca dar pentru locuitorii din Sulina. Mai târziu, în 1975, fiica reginei, urcată între timp pe tron a vizitat la rândul ei Sulina și dorind să vadă biserica ortodoxă care nu era terminată, Ceaușescu a dat ordin să fie alocate fonduri pentru a se asigura că nu va primi o nouă donație.

Cimitirul Cosmopolit este un must see pentru fiecare turist care ajunge în Sulina. Aici își duc somnul de veci români, greci, turci, evrei, ruși, catolici, membrii importanți ai Comisiei Europene, dar și pirați, eroi marinari, prințese și prinți, copii care și-au găsit sfârșitul în Dunăre. Multe dintre morminte spun o poveste care fascinează și astăzi.

Mormântul piratului Kontogoris mort în 1871, este singurul de acest fel din România, pe piatra funerală este inscripționat simbolul piraților: craniul cu cele două oase încruțișate. Metoda prin care atrăgea navele este pe cât de simplă pe atât de practică, se spune că lega două felinare de coarnele unei vaci care mergea la păscut. Comandanții navelor credeau că acolo sunt nave la ancoră, îndreptându-se către mal. Dar în scut timp eșuau, câzând pradă piratului.

Se pare că în Sulina ar fi existat o variantă din Romeo și Julieta. Un tânăr secund de navă s-ar fi îndrăgostit de o tânără. Aceasta urca deseori la bordul navei deghizată în marinar pentru a fi împreună. Până într-o seară din 1868 când a căzut în Dunăre. Partenerul s-a aruncat după ea, a găsit-o dar n-au reușit să ajungă la mal. S-au înecat îmbrățișați si au fost înmormântați în cimitirul din Sulina, unul lângă celălalt.

Un alt mormânt care atrage atenția este cel al fraților care și-au găsit sfârșitul în Dunăre. Sora cea mică ar fi scăpat o minge în apă și încercând să o recupereze nu a mai putut reveni la țărm. Fratele ei s-a aruncat în Dunăre pentru a o salva, însă din păcate nici el nu a mai putut ieși la suprafață.

Mormântul prințesei Ecaterina Moruzi, nepoata voievodului Moldovei Ioan Sturza, sau al maistrului militar Otto Angelescu mort în naufragiul torpilorului Zmeul, prinți, prințese, și proiectanți ai portului liber, au câte o poveste care fac din Cimitirul Cosmopolit, un loc unic plin de istorie și legende.

Plaja Sulina este la rândul ei unică. Poate cu cel mai fin nisip de la Marea Neagră, această mică bijuterie are o porțiune amenajată cu umbrele, șezlonguri și beach baruri. Însă există și o parte care nu este amenajată, sălbatică, unde prezența cailor sau a vacilor face parte din tabloul zilnic. Vara sunt microbuze care asigură transportul din oraș și până la plaje, chiar dacă distanța nu depășește 2,5 - 3 km. Poți comanda un taxi, cursa din centru până la plaje fiind undeva în jur de 15 lei. Sau poți alege să mergi pe jos pe un drum asfaltat, trecând pe lângă Cimitirul Cosmopolit.

Farurile Sulinei. De departe cel mai important din punct de vedere istoric este Farul Comisiei Europene, astăzi devenit muzeu. Construit în 1869, a fost ridicat pentru a facilita accesul navelor de pe mare pe Dunăre. De atunci Sulina câștigă an de an pământ, astfel încât în prezent, farul se află departe de brațul Dunării. Poate este cel mai evident mod de a observa cum Sulina câștigă teritoriu în defavoarea apelor. În muzeul refăcut recent se va putea admira biroul lui Eugeniu Botez cunoscut sub pseudonimul Jean Bart, dar și obiecte din perioada când Sulina era un porto franco veritabil.

Farul vechi de pe partea digului de nord, este un alt obiectiv care poate fi admirat, de cele mai multe ori din barcă, pentru că elementele de protecție de pe mal nu prezintă siguranță. A fost ridicat la aproape 18 ani după farul de pe malul stâng, perioada de funcționare a fost de 30 de ani, până în momentul în care au început lucrările de mărire ale canalului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost punct de observație al armatei germane.

Farul nou este amplasat la capătul de sud al canalului, a fost ridicat în 1983 iar la el se poate ajunge doar pe apă. Este în administrarea Direcției Hidrografice Maritime și asigură o vizibilitate de până 19 mile marine. Este cel mai modern și nou far de pe țărmul românesc al Mării Negre, fiind prevăzut și cu un radar activ.

Catedrala ortodoxă Sf. Alexandru și Sfântul Nicolae, ctitorie a Regelui Carol 1, ridicată în cinstea eliberării Dobrogei de sub stăpânirea turcilor. Piatra de temelie a fost pusă în 1910, dar a fost terminată 72 de ani mai târziu, în 1982. Pe fațada catedralei este realizat un mozaic venețian cu sticlă de Murano. O altă biserică emblematică pentru comunitatea ortodoxă este Sf. Nicolae, ridicată în 1866 de comunitatea greacă din Sulina. În prezent nu se mai țin slujbe aici, dar rămâne un reper important pentru viața spirituală a orașului. Biserica catolică și cea pe rit vechi completează mozaicul cultural al minorităților orașului.

Excursii

Nu cred să existe turist care odată ajuns în Sulina să nu dorească e excursie pe lacurile și canalele Deltei, sau în cele două păduri Letea și Caraorman, alcătuite din stejari, frasini, plopi și viță sălbatică care cresc pe grinduri de nisip. Sunt zone strict protejate, fiind unele dintre cele mai spectaculoase păduri ale Europei, cu stejari seculari și legende în spate.

Excursiile pe lacul Roșu și Roșuleț, traversarea lacurilor și admirarea coloniilor de pelicani sunt unele dintre cele mai solicitate excursii, împreună cu excursia la vărsarea Dunării în mare, la apus, lângă epava navei Turgut S și admirarea grupurilor de păsări de pe cel mai nou teritoriu românesc, insula K. Din Sulina se poate ajunge oriunde în Delta Dunării, tariful pentru o excursie de 4-5 ore variază între 70 și 90 de lei în funcție de timp și de distanță.

Un loc special pentru mine este Expoziția "Sulina Veche" a domnului Comârzan, fost maistru militar de marină și mare iubitor al orașului, care prezintă în fotografii, hărți și obiecte de navigație istoria orașului. Europolis al lui Jean Bart prinde viață în poveștile fascinante ale gazdei, astfel încât o vizită aici este un bun prilej de a afla despre legendele mai puțin cunoscute ale orașului.

În ultimii ani au apărut o mulțime de pensiuni și hoteluri care oferă condiții excelente de cazare, la patru dintre ele chiar am putut experimenta serviciile oferite, care au fost foarte bune. Unele dintre ele sunt pe malul Dunării de unde se pot admira navele care tranzitează canalul, altele sunt mai retrase, pe străzile secundare, însă toate pun la dispoziția turiștilor servicii și facilități foarte bune. Găsim pensiuni cu terasă restaurant, cu piscină, cu ponton pentru acostare, cu loc pentru pescuit sau loc de joacă. Cele cu restaurant oferă preparate pe bază de pește, dar există și meniu tradițional românesc pentru cei care nu mănâncă pește.

Sunt din ce în ce mai mulți turiști care aleg Sulina și Delta Dunării ca destinație de vacanță, este un mic colț de Rai care încântă privirile și sufletul, o poveste verde care va dăinui în amintiri și va trezi pofta de a reveni în fiecare an, pentru că Sulina înseamnă acasă și întoarcerea la natură.

---

VIZUALIZĂRI: 1401 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI