Ella și obiectivele ce o înconjoară

TIPĂREȘTE

După experiența memorabilă pe care am avut-o în Parcul Național Udawalawe (vezi impresii), traseul nostru a luat-o și mai în interiorul insulei, și anume spre faimoasa localitate muntoasă Ella, unde urma să avem câteva zile foarte active și pline.

Dimineața ne-am luat la revedere de la Datsun, după cele 2 nopți petrecute la Hasthi Safari Cottage, și am pornit spre Ella, un drum de aproximativ 100 km, care conform Google Maps avea să dureze 2 ore și 30 de minute.

Cu benzina în mașinuța noastră stăteam relativ ok, undeva pe la jumătatea rezervorului, dar în Udawalawe cozile depășeau 1-2 km la benzinării, și tocmai în dimineața aia au venit 2 cisterne la aprovizionare, însă am decis să mergem spre Ella, fără să mai pierdem timpul la coadă.

Drumul a luat-o tot spre intrarea în Parcul Național Udawalawe, am trecut barajul de pe acest lac format pe raul Weli Oya, trecând nestingheriți prin chek-pointurile militare care păzeau barajul și hidrocentrala, lăsând intrarea în parc pe partea stângă ba chiar am și văzut un elefant din parc care a venit până la gardul dinspre șosea, astfel am continuat spre vest, pe drumul B427, circa 42 km până în orășelul Thanamalwila. Porțiunea aceasta de drum a fost foarte lejeră, fără prea mare aglomerație, cu mici sate pe marginea drumului, tarabe cu negustori de cocos, banane și pepeni, cocotieri pe marginea drumului, un peisaj numai bun de străbătut într-o țară tropicală.

În micul orășel Thanamalwila am găsit o benzinărie, chiar în intersecția drumului pe care am venit noi, B427 cu drumul principal pe care urma să ne continuăm A2. Ca o paranteză, în Sri Lanka denumirea drumurilor naționale începe cu litera A, a celor secundare cu litera B, iar autostrăzile sunt denumite cu litera E. Spre surprinderea noastră, la această benzinărie am găsit acces liber la benzină, dar la motorină coada și aici se întindea spre 1 km. Așa că am făcut plinul, să fim siguri că măcar o perioadă nu mai avem grija asta.

Pe traseul spre Ella, Datsun ne-a recomandat un templu budist care merită vizitat pe nume Buduruwagala Raja Maha Viharaya, unde există cea mai mare statuie a lui Buddha sculptată din Sri Lanka. Acesta se află pe traseul Thanamalawila – Ella, la aproximativ 40 km de orașul Thanamalawila, unde de pe drumul principal se face stânga și după aproximativ 3 km ajungi la intrarea în templu.

De fapt, este mai mult decât un simplu templu, este un sit arhelologic care datează din secolul al IX-lea. Înainte de a intra, un mic checkpoint pe marginea drumului îți încasează taxa de 2 euro/persoană. Am primit biletele și apoi ne-am îndreptat cu mașina spre parcarea mare a templului. În parcare doar vreo două mașini, câțiva turiști și câțiva localnici, e un obiectiv ceva mai “ascuns” , să zic așa.

Mănăstirea era destul de liniștită, nu se vedeau călugări pe afară, în schimb, obiectivul principal e stânca din spatele mănăstirii în care e sculptată cea mai înaltă statuie a lui Buddha, și anume 16 m înălțime. Despre istoria locului se știe destul de puțin, doar că datează de prin secolul al IX-lea, iar odinioară statuia era și pictata în culori strălucitoare, iar numele Buduruwagala înseamnă “stânca sculpturii budiste” . În stanga și dreapta se pot obserca câteva sculpturi mai mici, în stânga fiind figura feminină a lui Buddha, zeița Tara, iar în dreapta Avalokiteśvara, figura care întruchipează compasiunea lui Buddha.

Locul e impresionant, emană o liniște și o încărcătură energetică aparte. Chiar dacă nu știm prea multe despre această religie fascinantă, încercăm să o înțelegem și să ne bucurăm de tot ce înseamnă liniștea și pacea care derivă din ea.

Nu am stat foarte mult, în jur de vreo 30 de minute, după care am luat-o din nou la drum, pentru următorul popas din drumul nostru spre Ella. De aici, drumul începe să intre tot mai mult în zona muntoasă, peisajele să fie tot mai spectaculoase, culorile tot mai verzi, drumul îngust și în serpentine, nepermițându-ți să mergi cu mai mult de 25-30 km/h.

La 25 km față de Buduruwagala, în drumul spre Ella, pe marginea drumului, după coloana de mașini care e parcată, îți dai seama că urmează ceva spectaculos. Și într-adevăr, în stânga, de pe un munte, își face apariția impresionanta cădere de apă numită Ravana Falls. Chiar dacă are doar 25 m înălțime, e una dintre cele mai spectaculoase cascade din această țară și un obiectiv turistic de top.

Am parcat și noi mașina pe marginea drumului, în zona cascadei e ceva mai lat, și am luat-o la pas spre această impresionantă cădere de apă. Lume destul de multă, și din prisma faptului că era ora 2-3 după-masa, ne-am pozat și noi în voie, am mers până la baza cascadei unde e o mică “piscină” naturală și unde era destul de multă lume în apă. De data aceasta nu am intrat, însă am revenit din nou a doua zi, să mai vedem încă o dată această priveliște spectaculoasă, și atunci am prins ceva mai puțină lume și am putut să ne bălăcim și noi nestingheriți.

Ca o paranteză, ziua următoare am dorit să vizităm și altă cascadă Ellawala Waterfall, aflată la vreo 30 de minute de Ravana însă când am ajuns pe drumul de acces, un polițist ne-a informat că e închisă deoarece e sezonul secetos și e secată, așa că ne-am întors înapoi la Ravana pentru bălăceală.

Pe drumul de lângă cascadă erau mulți vânzători ambulanți care vindeau de la suveniruri, diferite pietre semiprețioase, tot felul de mâncare stradală, fructe și ceai, și pe lângă asta, plin de maimuțe care “cerșeau” mâncare. De altfel pe tot drumul de la Ravana înspre Ella, pe marginea drumului erau zeci de maimuțe, trebuia să conduci cu grijă printre ele.

De la Ravana Falls, drumul continuă să urce spre orașul Ella pe serpentine, cu niște peisaje care pur și simplu îți taie respirația. Pe partea dreaptă a drumului am găsit o mică cafenea, cu o “mini-terasă” cu o priveliște superbă spre munți și am zis să poposim câteva minute și să ne facem un refresh cu o cafea. Am cerut două cafele, nu aveau meniuri la masă, și deja mă gândeam că sigur e un tourist trap, dar la final când am cerut nota am fost surprins să văd că o cafea e în jur de 0.5USD, era o mică afacere de familie, așa că am mai revenit aici și a doua zi.

Fiind în jur de ora 15.00, am zis să mai bifăm încă un obiectiv major al acestor locuri și ne-am îndreptat cu mașina spre Nine Arch Bridge, un pod de cale ferată foarte celebru.

De la Ravana, mai sunt vreo 7 km până în centrul localității Ella, o localitate foarte turistică, plină de hoteluri, pensiuni, magazine și restaurante, însă noi ne-am îndreptat spre celebrul pod, aflat la vreo 2.5 km față de centrul orașului. Ne-am folosit de Google Maps să ajungem la punctul de pornire al potecii care duce spre pod, accesul nefiind posibil cu mașina.

Mașina am parcat-o în fața unui hotel, o parcare amenajată, și am plătit 1 USD la paznicul hotelului. Drumul este destul de îngust, însă sunt multe parcări cu plată pentru sume modice. De asemenea multe tuk-tuk uri dacă doriți să veniți din oraș și nu aveți chef de plimbare.

De la drumul principal, pentru a ajunge la pod, sunt câteva poteci întortocheate care duc printre căsuțe și plantații de ceai, dar în principiu nu prea ai șanse să te rătăcești, sunt destui turiști care merg și vin, plus localnici așa că în maxim 20 de minute de mers pe jos în pas lejer începi să reperezi podul.

Imaginea podului e într-adevăr spectaculoasă, de fapt e un viaduct care traversează o vale și face parte din celebra cale ferată care leagă Ella de Kandy. Pozele cu acest pod sunt un simbol pentru Sri Lanka, în majoritatea descrierilor și pliantelor agențiilor de turism, apare această imagine. Podul a fost finalizat în 1921 de englezi, e un simbol al arhitecturii “coloniale” , are o înălțime de 25 m și o lungime de 92 m și a fost construit doar din piatră, cărămidă și beton, fără fier, căci era o criză de fier datorată Primului Război Mondial. Numele său vine de la cele 9 arce care formează podul.

Am ajuns în jur de ora 15-16, era destul de multă lume care dorea să prindă un cadru cât mai bun pentru poze, am stat și noi mai bine de o oră la pozat și admirat acest pod. Există lângă și un mers al trenurilor, podul fiind străbătut de aproximativ 10 trenuri pe zi, și cum urma să se apropie unul, am zis că nu vrem să îl ratăm. Chiar dacă a avut o întârziere de vreo 30 de minute, întârzierile de tren fiind specifice țării, a meritat să îl așteptăm. Totul a fost ca o ceremonie- trenul era aproape plin doar de turiști, a făcut o oprire de câteva minute pe pod, a fost salutată lumea care îl admira, apoi și-a continuat drumul spre Kandy. Clar e de încercat această experiență cu trenul, dacă și timpul permite.

Și cum era prea frumos acest peisaj, ne-am mai întors o dată după două zile, de data aceasta la primele ore ale dimineții, pentru a evita aglomerația și a putea prinde niște cadre spectaculoase.

Întoarcerea la mașină am făcut-o pe cealaltă parte a văii, opusă de locul prin care am venit, o drumeție ușoară de 15 minute printr-o pădure deasă, pe o potecă bine marcată, pe care ne-a prins o ploaie torențială. Ne-am adăpostit câteva minute sub copertina unui hotel, iar cei de acolo ne-au făcut semn să intrăm înăuntru până trece ploaia, chiar dacă nu era un bar sau restaurant, semn că oamenii sunt foarte amabili.

Și cum deja se însera, am decis să mergem să ne cazăm, la Ella Dream Catcher Resort despre care am scris în review-ul anterior, și apoi să coborâm din nou în oraș, să luăm masa undeva și să ne plimbăm prin acest mic orășel.

Cum ziceam și mai sus, Ella e o localitate foarte turistică, mi s-a părut chiar plină de turiști, multe baruri și restaurante cu specific european, magazine, hoteluri, plină de viață și de locuri în care poți petrece până noaptea târziu. Am căutat totuși un restaurant local unde să luăm masa, și pe baza recenziilor am ales Matey Hut. Ne-am dat seama că e o alegere bună încă de cum am ajuns, când am văzut că lumea stă la coadă să se elibereze o masă. Am stat și noi vreo 15 minute, apoi ne-am înfruptat cu gustoase bucate locale după o zi așa plină de activități. Pentru o masă copioasa locală, din care nu putea să lipsească curry, orez și kottu rotti, desert, am plătit în jur de 10 USD pentru două persoane.

Apoi ne-am mai plimbat un pic pe străduțele pline de baruri și restaurante și am încheiat o zi plină de vizitat obiective turistice, pregătindu-ne pentru următoarea zi, dedicată drumețiilor.

---

VIZUALIZĂRI: 1010 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI