Drumul dintre Ella și Gampola

TIPĂREȘTE

După explorarea zonei Ella, următoarea destinație a aventurii noastre în Sri Lanka fost Complexul Ambuluwawa. Poate nu e așa cunoscut ca și restul obiectivelor, e un complex relativ nou, aflat în zona orașului Gampola. Acesta se află pe vârful unui munte la altitudinea de 1087 metri, și e un complex al bio-diversității deschis în anul 2009, considerat a fi a patra grădină botanică ca și mărime din Sri Lanka. Pe lângă apropierea de natură, complexul dorește să apropie și toate religiile majore ale acestei țări, astfel, în vârful muntelui avem un templu hindu, un templu budist, o moschee și o biserică catolică. Iar cel mai impresionant obiectiv e Ambuluwawa Tower, un turn de 48 de metri înălțime, sub forma unei stupe budiste, cu o scară extrem de îngustă, perfectă pentru cei ce doresc senzații tari la înălțime și coșmarul celor cu frică de înălțime.

După mica prezentare, să vă povestesc și partea de drum dintre Ella și Gampola. Am pornit în jur de ora 12, din Ella, mai exact de la fabrica de ceai Halpewatte, experiența pe care am povestit-o în review-ul anterior. Deși distanța dintre Ella și Gampola e undeva la 115 km, timpul aproximativ pe care ni-l dădea Google Maps era de peste 4 ore. Asta datorită faptului că drumul o ia prin munți, practic străbați zona centrală muntoasă a insulei, pe o șosea foarte îngustă, care trece prin tot felul de localități aglomerate, cu ambuteiaje dese, fără prea multe reguli de circulație.

Iarăși am căutat o benzinărie pe la începutul drumului, să fim siguri că avem rezervorul plin, ca de obicei cozi kilometrice la cei pe diesel, noi pe benzină mult mai norocoși, în câteva minute am făcut plinul și am luat-o la drum. Cum ne indica și telefonul, viteza maximă nu prea depășea 30 km pe oră, dar a fost perfect să putem admira peisajele superbe ale acestei țări.

Am trecut prin diverse localități, de la sate mici, la orașe mai aglomerate și mari, pe marginea drumului diverse tarabe cu fructe, legume sau produse de patiserie, foarte puține zone în care să ți se pară că drumul e pustiu. Mașini conduse de turiști nu am văzut, chiar deloc, doar autobuze și camioane destul de vechi și depășite, care se chinuiau să urce serpentinele cu pante ametitoare.

Primul popas l-am făcut în orașul Nuwara Eliya, cam la jumătatea drumului, după 2 ore în care am parcurs cam 50 km. Orașul e un punct turistic important, aflat la poalele Parcului Național Horton, unde se află și celebrul vârf Adam’s Peak, cel mai înalt vârf al insulei. Deși planul inițial era să urcăm și pe acest vârf, am prioritizat alte obiective și astfel o să fie ceva de făcut next time :)

Orașul Nuwara Eliya merită cel puțin o noapte de cazare, căci mi s-a părut cel mai frumos oraș al insulei. Deși am ajuns pe o ploaie torențială, zona muntoasă fiind bogată din punct de vedere al precipitațiilor și mai ales că e situat la o altitudine de 1868 m, ne-am plimbat puțin pe străzi și am putut să observăm arhitectura deosebită a acestei localități. Fondat în anul 1846 de către celebrul explorator Samuel Baker, orașul încă păstrează multe din clădirile coloniale cu arhitectură specifică perioadei, cu acea rigurozitate englezească în planificare și construcție, și îți dă senzația că nu te afli în Sri Lanka, totul e diferit față de ce am văzut până acum.

Am parcat undeva în apropierea oficiului poștal, o clădire istorică, datând din 1894 în stil britanic. Am intrat să luăm câteva timbre pentru niște vederi care au ajuns la destinație după 3 luni :) și am văzut încă un tablou cu Regina Angliei. Datorită ploii, nu prea ne-am putut continua plimbarea, așa că am mâncat ceva pe repede-nainte de la vânzătorii ambulanți și de la o patiserie din apropiere și am luat-o din nou la drum pentru ultimii 60 km rămași, care se fac tot în același stil, aproximativ 2 ore de condus.

Din Nuwara Eliya, drumul parcă e și mai impresionant, căci aici intri în adevărata patrie a ceaiului, practic ești înconjurat de plantații terasate de ceai, de un verde superb. Sunt numeroase fabrici care fac și tururi, hoteluri și restaurante, o adevărată zonă turistică care merită explorată pe viitor. Uitându-ne pe harta drumului, am văzut că trecem pe lângă Ramboda Falls, o cascadă cu o înălțime impresionantă de 109 metri, și am zis să nu o ratăm dacă tot se află la doar câțiva kilometri de drumul principal.

Deși apărea drumul care ducea la cascadă pe hartă și ne arăta că avem doar 5 km de mers, s-a dovedit a fi un drum impracticabil cu mașina și astfel am fost nevoiți să luăm un tuk-tuk. A fost o adevărată aventură. La intrarea pe drumul secundar erau câțiva șoferi cu tuk-tuk, am fost repede abordați de unul din ei și pentru prețul de 2000 de rupii (aproximativ 10 USD) s-a oferit să ne ducă și să ne aducă. Deși poate era loc de negociere, nu am mai insistat și am fost de acord cu suma propusă.

Drumul până la cascada Ramboda a fost unul dintre cele mai rele drumuri parcurse, chiar și cu tuk-tuk ul ne-a zgâlțâit foarte tare și am parcurs cei 5 km în vreo 20 de minute, nu era nicio șansă cu mașina clar, așa că cei 10 $ dați mi s-au părut încă prea puțin pentru halul în care se zgâlțâie la un singur drum tuk-tukul. Se poate merge până la o zonă de belvedere, iar apoi per pedes, încă vreun kilometru dacă dorești să cobori până la baza cascadei. Am avut o tentativă de coborâre, însă norii negri deja se adunau pe cer, câțiva picuri au început și am renunțat să mai mergem, luand-o înapoi spre tuk tuk. Drumul înapoi, pe lângă faptul că era extrem de rău, parcă ea bombardat, acum a fost și pe o ploaie torențială, care ne-a udat bine de tot, chiar daca aveam un mic acoperiș și prelată.

Cam asta a fost experiența la cascadă, poate dacă nu era asa pe grabă și apoi grăbiți și de ploaie, ni se părea mai wow. A fost o experiență cumva amuzantă, acum ne aducem aminte cu drag dar atunci eram destul de iritați. Faptul că eram și in sezonul secetos, și debitul apei era foarte scăzut, nu a ajutat cu o priveliște spectaculoasă.

Deja ne apropiam de ora apusului, așa că am luat-o cu mașina, direct spre orașul Gampola, să ne cazăm pe lumină. Deja plantațiile de ceai nu mai erau așa frecvente, coborând cu altitudinea, acestea erau înlocuite de diverse și numeroase plantații de legume.

În orașul Gampola am ajuns undeva pe înserat, ne-am cazat la Gampola Mid-City Point, loc despre care am vorbit anterior și apoi am luat-o spre centrul orașului cu masina să căutăm un loc de luat masa și să ne plimbăm puțin.

Orașul Gampola mi s-a părut destul de neatractiv din punct de vedere turistic, străzi aglomerate, tot felul de magazine și tarabe haotice, înafară de zona Ambuluwawa nu prea ai ce face aici. Ne-am plimbat și noi pe străduțele aglomerate și destul de întunecate, am făcut ceva cumpărături de la o tarabă cu fructe să avem dimineața și am găsit și un mic mini-mall, cu un supermarket la parter, care părea mai aproape de un loc “european” . În rest, turiști nu am văzut deloc pe aici.

Locuri de luat masa prin centru nu prea am văzut, majoritatea erau locale și fără meniuri sau cunoscători de limba engleză, așa că am apelat la Google și am găsit un loc care părea să aibă review-uri bune. Locul se numește Maha Gedara și e la aproximativ 4-5 km față de centrul orașului. Am ajuns deja pe întuneric, am parcat mașina în față, era un local mic cu vreo 5-6 mese înăuntru și câteva afară. Ne-am așezat la singura masă liberă din interior, eram singurii turiști de acolo, și toate privirile ațintite spre noi, dar deja eram obișnuiți cu asta.

Ne-au fost aduse meniurile în limba engleză, iar bucătarul, care cred că era și proprietarul resturantului a venit special la masa noastră, să ne întrebe de unde suntem, ne-a explicat ce are în meniu, era foarte bucuros să vadă că are “turiști” în restaurant. Ne-am simțit tratați special, mai ales că se vedea că era sincer. Ne-am luat două porții de “Mongolian rice” , la recomandarea lui și fresh proaspăt de fructe. Sucul pot spune că fost cel mai bun gustat din Sri Lanka. Mâncarea a fost foarte gustoasă, iar prețul, pentru amândoi undeva la 8$ cu tot cu bacșișul lăsat. La un moment ar am întrebat de un fel de mâncare care nu știam cum se numește, un fel de lipie mai aerata- erau hoppers, iar el a ne-a adus câte una de fiecare din partea casei. A fost o alegere bună acest restaurant. La final ne-a rugat să îl lăsăm să ne facă o poză și am văzut că a și postat-o pe pagina de Instagram a restaurantului, deci chiar a fost un eveniment pentru ei că am luat masa acolo.

Și cu această masă am încheiat prima zi, urmând ca pentru următoarea să avem de explorat complexul Ambuluwawa în prima parte a zilei, apoi Templul Dintelui Sacru din Kandy în cea de-a doua parte a zilei. Va urma.

---

VIZUALIZĂRI: 791 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI