Drumeții și plantații de ceai în Ella

TIPĂREȘTE

Următoarele zile ale aventurii noastre în Ella am decis să le dedicăm drumețiilor montane și unei incursiuni într-o fabrică de ceaiuri. Zona Ella este cunoscută ca având o mulțime de trasee spectaculoase pentru împătimiții de hiking, atât trasee mai ușurele cât și mai dificile, în funcție de experiența și dorința de efort a turiștilor.

Noi am ales să facem două drumeții, pe care le consider “obligatorii” dacă sunteți în zonă, căci vă răsplătesc cu niște peisaje superbe: Ella Rock și Little’s Adam Peak și înainte de plecare să vizităm o fabrică de prelucare a ceaiului în apropiere de Ella, pe nume Halpewatte Tea Factory

Ella Rock

A doua zi, după ce am luat micul dejun îmbelșugat la Dream Catcher Resort, am decis să mergem în drumeția spre Ella Rock. Am făcut un mic research înainte, să aflu mai multe despre acest traseu, fiind unul destul de popular, dar nemarcat. Așa că am decis să îmi instalez o aplicație de hiking, AllTrails, asemănătoare cu aplicația Munții Noștri pe care o folosim frecvent în drumeții, așa că am downloadat traseul și harta, astfel nu aveam cum să încurc potecile.

Durata traseului e undeva în jur de 3 ore dus/2.5 ore întors, dacă se pornește din Ella, însă noi cum aveam cazarea în Kithawella, am avut un avantaj de o oră, căci începutul traseului din oraș o ia pe calea ferată, pentru cel puțin o oră, până la gara din Kithaella.

Proprietarul pensiunii unde eram cazați, m-a ajutat cu câteva informații, ce puncte de reper să îmi iau, mi-a trimis și o hartă pe Whatsapp și m-a sfătuit să nu încerc să obțin informații de la așa zișii “ghizi” de pe traseu, căci dacă le refuz serviciile, o să mă îndrume spre direcția greșită. E o practică destul de întâlnită în zonă, o fac intenționat să te rătăcești, apoi îți cer bani să te ducă spre destinație, chiar și marcaje sau indicatoare greșite pun pe traseu. Sincer aici și în gara din Colombo când am refuzat serviciile unui taximetrist și ne-a îndrumat apoi spre trenul greșit, au fost singurele dăți în care am dat peste oameni mai puțin “binevoitori” .

În jur de ora 9, am pornit de la pensiune, cu un un ghiozdan în spate cu provizii de apă, căci nu atât căldura, dar umiditatea, te făcea să te dezhidratezi și am luat-o la pas pe drumul indicat de proprietarul pensiunii și cu aplicația de hiking pe telefon.

Primul reper e gara din Kithaella, la câteva sute de metri de pensiune, după care se merge în jur de 0.3-0.4 km pe linia de cale ferată. Chiar dacă este o linie circulată, trenul merge cu viteză mică, și se aude de la mare distanță, așa că o minimă atenție e binevenită, în caz că îl nimeriți. Noi la întoarcere l-am prins și a fost o priveliște frumoasă.

După cei 300-400 m parcurși pe calea ferată, apare pe partea stângă un podeț de beton, pe care se traversează o vale, un câmp de orez se vede în dreapta, iar pe dealul din față apar plantațiile de ceai. Se traversează aceste plantații de ceai, poteca este destul de bine bătătorită, însă fără marcaje, dar populată. Deja erau oameni care coborau, probabil cei care au fost să prindă răsăritul, fiind un loc în care poți prinde niște poze superbe în acea parte a zilei.

După ce părăsim plantațiile de ceai, ajungem într-un prim punct de belvedere, unde deja vedem șoseaua dintre Ella și Ravana Falls, dar ne continuăm călătoria cu intrare într-o superbă pădure de eucalipt. Aici e partea ceva mai solicitantantă a drumeției, o urcare de aproximativ 1 km, pe o potecă cu pietre mari, care pot fi lunecoase din pricina umezelii. Drumul se interesează cu altă potecă, însă trebuie ținută partea dreaptă a traseului. Deja apăreau localnici care vindeau nuci de cocos sau suc proaspăt stors de portocale, lime sau ananas, am oprit și noi la intoarcere si pentru 2 pahare de suc proaspăt stoarse am plătit 1 $.

După “tarabele” cu băuturi, în câteva minute se ajunge la punctul maxim, Ella Rock, stânca care străjuiește această localitate. Chiar dacă nu e o altitudine foarte mare, doar de 1041 m, priveliștea e superbă, recomand să deschideți pozele din acest articol. Vis-à-vis de Ella Rock e Little Adam’s Peak, vârful pe care ne-am propus să îl vedem ziua următoare la răsăritul soarelui. În vale se află șoseaua care merge spre Ella, iar în partea stângă toată această localitate superbă și munții ce o înconjoară,

Din acest punct, merită să mai mergi încă vreo 10-15 minute, pe platou, înspre partea sudică, unde se găsește alt punct de belvedere, parcă și mai spectaculos, cu casacada Ravana în depărtare. Traseul de întoarcere a fost pe aceeași rută, deja era mult mai aglomerat, recomand să mergeți cât mai dimineață pentru a evita căldura și aglomerația în aceste puncte de belvedere.

Durata totală a traseului, cu pauze de poze și hidratare a fost de 3.5 ore, dus-întors, un traseu ușor, cu diferență de nivel de 390m, și o lungime totală de 8 km.

Aici găsiți linkul de Strava: strava.com/activities/6808850515

Little Adam’s Peak

A doua drumeție a fost spre, cred cea mai populară rută, Little’s Adam Peak și am vrut să o facem la o oră în care să prindem răsăritul chiar pe vârf. E o drumeție foarte ușoară, mai mult o plimbare, dar care oferă o priveliște la fel de spectaculoasă, ca și cea de pe Ella Rock, în schimb de pe versantul opus.

Numele acestui munte vine de la mai cunoscutul Adam’s Peak, cel mai înalt munte din această țară, și considerat a fi sacru pentru toate cele 4 mari religii, Creștinism, Islamism, Buddhism și Hinduism. Forma sa este asemănătoare cu a acestui munte, însă la o altitudine mult mai mică.

Traseul începe din aceeași zonă în care pornește și poteca spre Nine Arch Bridge, doar că în direcția opusă. Așa că pe la 5 dimineața am pornit cu mașina de la cazare, și în vreo 15 minute am ajuns la punctul de plecare pe traseu, mașina parcând-o în fața aceluiași hotel ca și în cazul vizitei la pod, pentru o sumă modică de 1 $.

De aici poteca e mult mai marcată, o bucată se merge pe un drum de beton apoi încep o serie de scări, care în aproximativ 40 de minute te duc spre punctul cel mai înalt, la 1141 m. Traseul nu e foarte dificil, dar dacă faci ca noi, urci în foarte mare grabă, ajungi leșinat sus, dar am fost răsplătiți de priveliște. Am pornit pe întuneric, cu lanterna luminându-ne calea. Deși încă nu era răsărit soarele, erau aproximativ 40-50 de persoane deja pe vârf, toți în așteptarea momentului, pregătiți să prindă cele mai bune cadre.

Deși au fost câțiva nori, tot am văzut un răsărit superb, o imagine care ne va rămâne mult timp întipărită în minte, cu soarele care începe să scalde aceste locuri spectaculoase, Ella Rock în fața noastră, locul unde fusesem cu o zi înainte, temple budiste în depărtare și plantații de ceai cocoțate pe dealuri și munți abrupți. Razele soarelui străbătând printre ramurile unui copac din vârf au creat o atmosferă magică.

Coborârea în aceeași manieră, lejer traseul și poteca, astfel am petrecut 1h jumătate, cu tot cu pozatul la răsărit, am parcurs 3.5 km și o diferență de nivel de 140 m. Dacă vreți să prindeți răsăritul, recomand să aveți o lanternă pentru partea de urcare, ajută mult.

Link-ul de Strava pentru această drumeție: strava.com/activities/6808854280

Halpewatte Tea Factory

După ce am terminat drumeția la Little’s Adam Peak, am dat o fugă și la Nine Arch Bridge cum eram în zonă și era dimineață devreme, să ne mai bucurăm de acea priveliște fără prea multă lume.

Apoi ne-am dus spre cazare, să ne facem bagajele, cum era ultima zi. Și mai aveam un singur obiectiv de bifat în Ella, din cele care ne propusesem, și anume o fabrică de prelucare a ceaiului. Iar cea mai mare din zona Ella, care oferă și tururi e Halpewatte Tea Factory.

Aceasta e situată în localitatea Halpe, la aproximativ 7 km față de centrul localității Ella. Ultimii doi km de drum sunt pe niște serpentine foarte abrupte, pe un drum îngust, dar pe care, cu grijă, l-am parcurs cu bine, cu mica noastră mașină cu motor de 0.6 litri.

O mică parcare e amenajată în fața fabricii, am lăsat mașina apoi am intrat pe poartă și un paznic ne-a ghidat spre intrare. Era o zi de luni, și din păcate nu era producție în fabrică, căci în ziua precedentă nu se aduseseră frunze de ceai, fiind duminică. Astfel, producția începe doar marți, e bine de știut dacă se dorește să vezi și efectiv angajații cum procesează ceaiul.

Am ajuns în magazinul de prezentare, unde se află o variate de sute de ceaiuri, și am plătit 3 $/persoană pentru un tur ghidat în fabrică și o degustare de ceai. Nu era foarte multă lume, am mai așteptat, dar până la urmă am fost doar noi doi și o fată din Slovenia în acest tur. Ghidul foarte comunicativ, ne-a dus prin toate etapele și ne-a arătat mașinăriile care stau la baza procesării ceaiului.

Astfel am aflat cum se usucă frunzele de ceai, cum intră în mașinile care le mărunțesc, cum se separă frunzele superioare care au o calitate mai bună față de restul, zona de ambalare în saci de 30-40 kg și apoi cum se degustă și se scoate la licitație fiecare lot de ceai, și ajunge ambalat în cănile noaste sub diferite branduri celebre ca Lipton, Taylors, Harney etc. Jos în fabrică de lucra la sortatul ceaiului și în altă parte se ambala. Soția mea a fost lăsată să pună o ștampilă cu numărul lotului pe un sac, cred că se așteptau să primească ceva însă nu aveam banii la noi. În general femeile care lucrează la culesul frunzelor de ceai sunt plătite foarte puțin și au tendința de a cere bani turiștilor.

Turul a durat în jur de 30 de minute, după care am ajuns din nou în magazinul de prezentare, și am degustat ceaiuri de diferite intensități, aflând astfel ce înseamnă inscripțiile de pe cutii care până atunci nu îmi făceau sens: Orange Pekoe, FBoP, BoP etc. Astfel, ceaiul negru trebuie să difere, dimineața se bea de o intensitate mai mare, cel BoP, iar spre seară e recomandat cel Pekoe care are o intensitate mai redusă. Iar în spatele acestor ceaiuri, e o întreagă artă și industrie, asemănătoare cu cea a vinurilor. Chiar există un tip de ceai Uva Tea, în această parte a țării, care e asemănător la aromă cu vinul, Uva în spaniolă însemnând struguri, numele fiind dat de negustorii spanioli care veneau să aducă ceaiuri în Europa.

După acest tur, am mai zăbovit în magazin, făcându-ne provizii de ceai, și ce suvenir mai bun e să aduci familiei și prietenilor, decât o cutie cu ceai autentic negru, dintr-o fabrică din Sri Lanka, țară care e pe primul loc mondiall la exportul de ceai.

Pe terasa magazinului sunt și câteva mese cu scaune, unde se poate savura o cană de ceai, cu o priveliște absolut minunată spre plantațiile ce o înconjoară. Bineînțeles că am mai stat la un ceai și pe terasă, admirând peisajul în arome de ceai negru.

Astfel, am încheiat explorarea zonei Ella, una dintre cele mai impresionante zone din Sri Lanka, și care este de neratat. Deși am stat doar două nopți, am încercat să acoperim cât mai mult din obiectivele majore și să profităm la maxim de timpul avut. Per total, recomand oricui ajunge în această țară să dedice câteva zile acestei zone, căci e de o frumusețe copleșitoare.

De aici, drumul nostru merge și mai mult spre interior, în partea de nord a insulei, următoarea destinație fiind orașul Gampola și impresionantul Ambuluwawa Tower.

---

VIZUALIZĂRI: 1092 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI