Ambuluwawa Biodiversity Complex & Templul Sacru al Dinetelui din Kandy

TIPĂREȘTE

După călătoria dintre orașul Ella și Gampola povestită în review-ul anterior, plus noaptea petrecută la Gampola Mid City, ne-am trezit dis de dimineață cu planuri de vizitat și o zi foarte plină înainte. Am luat un mic-dejun pregătit de noi, un papaya și un ananas cumpărat cu o zi înainte de la o tarabă din Gampola și o băutură pe bază de ghimbir care trebuie să înlocuiască cafeaua, la plic, lăsată de gazda noastră, să avem energie, apoi am luat-o din loc cu mașina spre poarta complexului Ambuluwawa.

Am fost cazați destul de aproape, la 2 km față de poarta complexului, așa că în jur de ora 8 eram deja în parcarea de la intrare. Complexul Ambuluwawa e deschis zilnic, între orele 08.30 și 17.00, iar recomandarea e să fie evitate zilele de weekend datorită aglomerației.

Deja erau câțiva turiști la porțile complexului, plus un microbus cu localnici și începeau să vină tuk-tukuri la poartă, căci de la porțile complexului până în vârf sunt mai bine de 2 km cu o diferență de nivel de câteva sute de metri. Erau și câteva tarabe cu suveniruri, cocos și apă care începeau să se deschidă în parcare.

Am fost primii la bilete, prețul a fost de 3$/persoană plus 1$/parcarea și astfel, la ora 08.30 am urcat pe niște serpentine foarte abrupte, iarăși serpentine :) până în vârful muntelui Ambuluwawa, la altitudinea de 1087 m. Aici se află o parcare destul de generoasă, unde am lăsat mașina și am intrat în zona turnului și templelor.

Complexul Ambuluwawa, care practic este tot muntele, este un complex al bio-diversității, și este considerat a fi a patra grădină botanică din Sri Lanka, cu peste 250 de specii de plante. Pe lângă partea această naturală, în anul 2009 a fost deschis și centrul religos de pe acest munte, care vrea să arate că toate cele patru religii ale țării trăiesc în armonie, astfel aici se află un templu budist, un templu hindu, o moschee și o biserică creștină, iar cel mai impunător e turnul Ambuluwawa de 48 m înălțime care are forma unei stupe budiste.

Primul obiectiv din acest complex a fost turnul, să apucăm să îl vedem cât încă nu e aglomerație. Am urcat câteva scări până la baza lui, undeva exista o platformă de jur-împrejur și deja începea să se vadă o panoramă frumoasă. Am avut noroc să prindem și zi însorită și cu o vizibilitate bună, astfel ne-am continuat urcarea spre vârf. Prima parte a urcării, până în punctul în care începe să se subțieze structura se face prin interoriul turnului, doar câte o fereastră ici și colo te lasă să vezi că deja te înalți.

Ieșirea pe scara din exterior deja vine cu o priveliște spectaculoasă. Cum nu există alte vârfuri mai înalte decât Ambuluwawa și vizibilitatea era bună, vezi incredibil de departe toată zona muntoasă a țării, cu o priveliște de 360 grade. Astfel avem priveliștile după cum urmează: la est Pidurutalagala Mountain, la vest Bathalegala (Bible Rock) Mountain, la nord Knuckles Mountain iar la sud Adam’s Peak.

Iar când începi să ieși pe scara exterioară, ești abia la jumătatea turnului, iar scara începe să urce, și pe măsură ce urca se și îngustează. Țin să mărturisesc că eu am o frică destul de mare pe înălțimile expuse, iar faptul că balustrada nu avea mai mult de 1 m, vântul bătea destul de tare și urcarea era tot mai îngustă și mai strâmtă, m-a făcut să nu fiu deloc confortabil și să mă opresc pe la un 30 de metri, după cum am aproximat. În schimb soția, mult mai curajoasă în ceea ce privește înălțimile a urcat până în vârful turnului, iar când am văzut pozele mare mi-a fost mirarea să văd că scara a ajuns să se îngusteze la vreo 40 de cm, încât abia avea loc să treaca o persoană slăbuță. Bine a fost că am decis să rămân mai jos. Urcarea aceasta e cunoscută printre amatorii de senzații tari, și chiar am văzut un articol că este în topul locurilor care ar trebui interzise, căci este foarte periculoasă.

Oricum, priveliștea aceasta superbă se poate vedea și dacă rămâi cu câțiva metri mai jos, deci eu nu m-aș supăra dacă ar decide să nu o mai lase deschisă publicului :)

Un mic testimonial "Din punctul e vedere al unei persoane care nu are frică e înălțime, e un sentiment deosebit să urci atât de sus, chiar ajungi să e simți în nouălea cer mai ales dacă apare câte un nor care învăluie turnul. Atâta timp cât respecți măsurile de siguranță nu are ce să ți e întâmple rău. E un sentiment eliberator și înălțător și la figurat dar mai ales la propriu"

După ce am pozat superbele priveliști, fiecare de la înălțimea la care a putut, am coborât jos din turn și am vizitat și celelalte temple. Nu sunt foarte impresionante, sunt mai mult niște miniature, însă idea e de a le aduce pe toate în același loc, astfel demonstrându-se că mai multe religii pot conviețui în pace. După vreo două ore petrecute în acest complex, am decis să încheiem vizita căci încă mai aveam și alte obiective pe ziua respectivă, plus încă 115 km de condus în haoticul trafic sri-lankez. Probabil, dacă dispui de mai mult timp, explorarea zonei de grădină și plante e un “must” .

De aici, am coborât înapoi spre orașul Gampola și următoarea destinație a fost orașul Kandy, mai exact Templul Dintelui Sacru din Kandy, unde se află un dinte a lui Buddha. Drumul dintre Gampola și centrul orașului Kandy are cam 25 km și se parcurge în aproximativ o oră, deci aglomerația e tipică țării. Drumul trece doar prin zone locuite, practic e o mare metropolă zona Gampola-Kandy, foarte gălăgioasă și aglomerată.

Am setat Google Maps-ul cu direcția templului, și acesta ne-a dus practic în centrul orașului Kandy. Străzile sunt foarte aglomerate, zona centrală cu multe sensuri unice și străzi înguste, cu greu am găsit un loc liber de parcare. În zona centrală parcarea se plătește, am primit un bilețel de la un angajat al domeniului public, iar la final i-am plătit parcarea, pentru 3 ore am plătit undeva la 3 $.

Zona templului e plină atât de turiști cât și de localnici, fiind un important centru de pelerinaj pentru toată lumea de credință budistă. Căldura începea să se simtă destul de tare, deja eram spre orele amiezii, așa că ne-am îndreptat spre templu, urmând să ne plimbăm prin oraș după vizitarea acestuia.

În fața intrării templului se afla o piață mare, cu diferite persoane care încearcă să îți vândă suveniruri, bișnițari care doresc să schimbe dolari în rupii sri-lankeze, ghizi pentru a te însoți în templu și foarte mulți comercianți cu flori de lotus, care aduc ofrandă lui Buddha. Am avut o tentativă să intrăm în templu, însă am fost atenționați că avem nevoie de pantaloni lungi pentru bărbați și eșarfă sau altceva care să acopere umerii femeilor, așa că am făcut cale întoarsă la mașină să ne echipăm și astfel ne-am îmbrăcat corespunzător în mașina parcată în mijlocul târgului. ????

Intrarea în curtea principală a Complexului Regal se face fără bilet, însă trebuie trecut printr-un control amănunțit, cu scanarea bagajelor. Curtea interioară e destul de mare, frumoasă, cu diferite plante și flori, iar în față apare deja structura templului, în stil specific arhitectural budist. Templul e doar una din clădirile acestui complex, cea mai mare și impunătoare. Chiar dacă datează din anul 1595, clădirea a fost refăcută de multe ori, suferind de pe urma războaielor care au măcinat această țară, ultima restaurare completă făcându-se în 1989. Relicva dintelui lui Buddha a reprezentat un motiv important al diverselor conflicte, căci credința populară spunea că cine deține acest dinte, are drept de conducere asupra țării.

Ne-am îndreptat spre casa de bilete, de unde am achiziționat biletele la prețul de 1500 rupii/persoană (la momentul respectiv 7.5 $) și ne-am lăsat papucii într-un loc special amenajat, căci nu e permis să intri încălțat în templu. La intrare sunt diverși ghizi care încearcă să te abordeze, însă am preferat să vizităm acest loc în liniște, informându-ne noi în prealabil despre istoria lui.

Interiorul e frumos decorat, aflându-se pe două etaje. La parter se deschide o sală mare, decorată cu statui ale lui Buddha, diverse ornamente din aur, argint și fildeș, și o mulțime de flori de lotus, iar dintele e păstrat într-o încăpere separată, un “mini-templu” , încăpere care se numește Handun Kunama și în care nu e permis accesul, străjuită de doi colți imenși de fildeș. Însă, în fiecare an, într-o procesiune solemnă, cutia cu dintele e scoasă din templu și străbate orașul Kandy pe spatele unui elefant, eveniment care atrage zeci de mii de adepți ai budismului din întreaga lume.

Istoria locului e tumultoasă, dintele se spune că a fost adus în anul 301, de către Prințesa Hemamali, ascuns în părul ei, practic furat din India. Dintele e un canin a lui Buddha, rămas după incinerarea lui și legenda spune că ar da puteri miraculoase și drept de conducere celui care îl are în posesie. O cameră separată din interiorul complexului înfățișează toată istoria plină încercări, în ordine cronologică a dintelui și a templului în care se află. Foarte mulți localnici vin aici să se închine și să ofere flori de lotus drept ofrandă, așa că e un loc cu o mare încărcătură spirituală.

Ne-am mai plimbat în jurul templului, în interiorul complexului unde se află mai multe clădiri, inclusiv Palatul Regal, multe galerii și muzee cu istoria țării și a locului, majoritatea incluse în prețul biletului, apoi am părăsit zona, plimbându-ne pe malul lacului Kandy, un lac artificial foarte frumos, în jurul complexului.

Practic, centrul orașului Kandy e în această zonă, o zonă ceva mai aranjată, cu câteva clădiri frumoase în stil colonial, însă cu un trafic foarte aglomerat. La câteva sute de metri am găsit și un mall, în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă nu era foarte mare. Am profitat de ocazie să ne luăm un troler căci deja adunasem suveniruri și alte aminitiri și venisem doar cu un bagaj mic. Nu am pierdut foarte mult timp în mall, am dus bagajul la mașină, apoi am mai hoinărit pe străzile din Kandy, am intrat în câteva magazine de condimente, de unde ne-am luat curry și alte mirodenii locale.

Masa am luat-o vis-à-vis de intrarea în complexul regal, într-un loc numit Sri Krishna Dosai. Am mâncat niște plăcinte tradiționale numite dosai, cu diverse umpluturi de brânză, ceapă și alte mirodenii specifice, extrem de delicioase și la un preț bun. O masă pentru amândoi ne-a costat undeva la 5$.

Per total Kandy mi s-a părut un oraș interesant, însă foarte aglomerat. Zona centrală, este destul de frumoasă și atrăgătoare din punct de vedere turistic, merită să îi acordați cel puțin câteva ore. Posibil să existe și alte obiective interesante în zonă, însă cum timpul nostru a fost limitat, l-am dedicat doar celui mai important obiectiv, și anume Templul Sacru al Dintelui.

De aici, am luat mașina și am pornit spre ultima noastră destinație din această aventură, și anume Sigiriya. Drumul dintre Kandy și Sigiriya a fost de aproximativ 95 km, parcurs în aproape 3 ore, o bună parte fiind deja pe întuneric. Nu recomand condusul în Sri Lanka pe timp de noapte, pe lângă faptul că e destul de haotic, o mulțime de bicicliști și pietoni se află pe marginea drumurilor și mai toate sunt neiluminate.

Dar am ajuns cu bine la cazarea din Sigirya, pregătiți pentru această ultimă aventură care avea să ne aștepte.

---

VIZUALIZĂRI: 2985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI