Plimbare la Sinaia într-o duminică frumoasă de octombrie

TIPĂREȘTE

Vremea se anunța frumoasă iar noi voiam să ne plimbăm pe la Sinaia... așa că duminică dimineață am plecat cu trenul de la Brașov până la Sinaia. Nu am fost singurii care am profitat de vremea frumoasă, trenul a fost aglomerat... iar în gară la Sinaia s-a umplut peronul de turiști dornici de plimbare...

Nici nu mai știu de când nu am mai fost la plimbare prin Sinaia așa că ne-am propus să mergem până la Castelul Peleș cu oprire la Mănăstirea Sinaia și să mâncăm acolo unde ne lovește foamea... să ne bucurăm de culorile naturii în plină toamnă...

De la gară am urcat scările până pe Bld. Carol și am intrat Parcul Dimitrie Ghica, am trecut pe lângă Punctul de informare turistică, închis la ora aia... iar de aici am urmat indicatoarele...

Am admirat frumusețea clădirilor istorice, acum hoteluri cu multe stele... Caraiman, Palace cât și clădirea Cazinoului, astăzi este muzeu ce poate fi vizitat (l-am trecut pe listă pentru următoarea plimbare) și ne-am bucurat de jocul apei fântânii arteziene din parc...

Am trecut pe lângă Cimitirul Eroilor... am văzut și Fântâna de piatră, fără apă acum... și am urmat drumul pe Aleea Mănăstirii, este mai sigur și mai ușor de urcat până la Mănăstire...

Mănăstirea Sinaia – puțin după ora 10 am ajuns iar slujba era în plină desfășurare. După ce am făcut un tur de cunoaștere a locului... am vizitat biserica veche și am văzut cavoul lui Tache Ionescu, am intrat în biserica nouă. Cu respect intru încet și fac roată cu privirea pentru a vedea interiorul bisericii, ridic privirea spre tavan și am un sentiment tare ciudat când văd pictura... parcă este înfățișat Dumnezeu și am senzația că mă veghează... îmi strâng mâinile pe lângă trup de parcă mă îmbrățișa cineva... mă strânge în brațe... și simt bucurie, mă cutremur... piele de găină sunt... mă simt atât de mică în Casa Domnului...

Aprind lumânări pentru cei dragi și mă gândesc la cele simțite în biserică... rar mi se întâmplă să am asemenea sentimente când intru într-o biserică...

Plecăm de la Mănăstire pe Aleea Carmen Sylva spre Castelul Peleș... aleea este prin pădure, pe malul apei Pelișor, până la intrarea pe Domeniul Regal Peleș.

Aici pe alee, sunt comercianți cu tarabe cu de toate pentru toți... diverse suveniruri, de la articole de artizanat la ciorapi de lână sau nelipsiții magneți... odată achiziționate devin amintirile acestei plimbări... :p

Odată ajunși pe domeniul regal admirăm peisajul de toamnă... acest pictor talentat al naturii, ce ne oferă culori autumnale ce strălucesc în razele soarelui... deja se aglomerează, dar atmosfera este tare plăcută...

Multe grupuri de turiști străini merg agale spre Castel... constat că toți au căști și urmează indicațiile ghizilor, uite că și la noi se practică metoda asta cu căști pentru turiști (le-am descoperit și folosit și noi în plimbarea prin Roma)... :p chiar dacă este foarte aglomerat la un moment dat, atmosfera este una turistică...

Noi am mai vizitat Castelul Peleș, chiar de două ori... așa că ne îndreptăm spre Castelul Pelișor... a fost momentul perfect pentru vizită.

Castelul Pelișor – Castelul din inima Reginei Maria, locuința cea mai frumoasă și cochetă a familiei regale. Pelișorul era reședința de familie, unde toți copii aveau dormitoarelor lor. Regina avea apartamentul ei suprapus cu al Regelui Ferdinand și era cea mai mare suită din castel.

Guvernanta avea un mic apartament dar și sora Reginei a avut aici un mic apartament.

Aici a lăsat Regina Maria unele dintre cele mai frumoase creații ale sale. Salonul de onoare, salonul unde se servea micul dejun, sufrageria, camera de joacă a copiilor, toate sunt decorate de către Regină. Impresionează holurile îmbrăcate în lambriu casetat cu ferestre cu vitralii.

În toate aceste camere ies în evidență crinii, simbolul Reginei Maria, dar și frunzele de ciulin, un simbol scoțian care îi amintea reginei de locurile ei natale.

Dar ce impresionează cel mai mult este Camera de Aur.

Camera de Aur – sau Camera Ultimului Popas, aici a trecut în neființă Regina și tot aici se păstrează într-o cutie specială inima Reginei. Pereții camerei sunt tapetați cu foiță de aur în forma unor frunze mari de ciulini, practic este aurită... impresionează la prima privire.

Am vizitat singuri Castelul, după ce am achitat taxa de vizitare... 30 lei/adult și reducere la jumătate pentru pensionari și copii și am primit indicații pe unde să intrăm... nu este permis accesul în camere, se pot vedea doar din pragul ușii. Sunt panouri informative la fiecare cameră dar și difuzoare unde poți asculta informațiile.

Castelul Pelișor nu-i foarte mare, practic toate aceste camere sunt distribuite pe două etaje cu acces pe o scară interioară îmbrăcată în lemn la fel ca și holurile... dar după ce l-am vizitat am rămas cu senzația că am văzut o casă regală!

La Tunuri – și după așa o vizită, ca să ne revenim, am stat la o cafea pe terasa de La Tunuri...

Aici, mi-a plăcut cum au gândit servirea (probabil din lipsă de personal, nici nu mai contează...), fiecare își cumpără de la bar sau de la cofetărie ce dorește și ocupă o masă unde dorește... Terasa este destul de mare... dar cu toate acestea toată lumea dorea să stea la soare... și la umbră era plăcut dar mai răcoare...

Grădina Castelului Peleș – parcă s-au mai risipit turiști și mergem să vedem și Grădina Castelului Peleș, unde pe terasă era amenajată o expoziție de fotografii cu explicațiile aferente cu ocazia Centenarului încoronării Regelui Ferdinand.

Era trecut de miezul zilei când am luat-o agale... sau la vale, spre oraș. Și după ce am luat un pic pulsul stațiunii... și ne-am uitat prin meniul teraselor din drumul nostru... ne fost destul de greu să ne hotărâm unde să mâncăm...

Lʼavalon – restaurant la parterul Vilei Prahova, aici ne-am hotărât să mâncăm pentru că aveau supă gulaș și eu asta voiam să mănânc... Sorin a mâncat ciorbă de burtă și o tochitură muntenească cu murături și mămăliguță am împărțit-o... O palincă am gustat la început și câte un pahar de vin alb la sfârșit... Toate au fost bune și gustoase... ne-am făcut pofta și ne-am potolit foamea...

În drum spre gară am mai mâncat o înghețată, iar de la o cofetărie unde am intrat de dragul decorurilor de sezon, nu puteam să nu luăm câte o prăjiturică la pachet.

Tare frumos a fost și foarte mult m-am bucurat că am reușit să facem o plimbare prin Sinaia!

Am vrut să vă arat ce poți face într-o zi dacă vii la Sinaia fără mașină... sau cum poți petrece timpul liber dacă vii la Sinaia!

În rest numai de bine! Să ne plimbăm unde ne dorim, sănătoși să fim!

---

VIZUALIZĂRI: 1839 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI