Pe calea apelor, la Sfântu Gheorghe

TIPĂREȘTE

Străbătând un drum mai lung de 2840 km, colectând apele unui întins bazin hidrografic (cu o suprafaţă mai mare de 8% din cea a Europei), Dunărea - al doilea fluviu ca mărime de pe continent - aproape de vărsarea sa în Marea Neagră formează una dintre cele mai frumoase delte din Europa şi chiar din lume. Delta Dunării - cunoscută ca una dintre marile zone umede ale planetei - este cel mai nou pământ al Europei.  

La ceatalul Pătlăgeanca, Dunărea se desparte în braţele Chilia şi Tulcea. Acesta din urmă, la ceatalul Sfântu Gheorghe, se bifurcă în braţele Sulina şi Sfântu Gheorghe.  

Într-o minivacanță anterioară, avusesem ocazia să vizitez Sulina - ultimul din lanțul celor 18 orașe românești de la Dunăre, cel mai estic punct al României. Rămăsesem însă cu dorința de a ajunge și la Sfântu Gheorghe, să văd îmbrățișarea Dunării cu marea și să calc pe urmele pașilor părinților mei (tata, pe atunci tânăr jandarm, fusese repartizat în satele din nordul deltei. Poveștile lui despre pescari și bărci, despre stufărișuri cu păsări și cu nuferi, despre ciorba de pește și saramura din Delta Dunării, mi-au colorat copilăria).

Încursiunea din acest an în Delta Dunării mi-a oferit prilejul de a ajunge și la Sfântu Gheorghe. Cea de-a doua zi a minivacanței noastre a fost dedicată în totalitate unei croaziere pe canalele deltei până la Sfântu Gheorghe, la vărsarea fluviului în mare.  

După micul dejun servit la Hotel Esplanada care ne găzduia în Tulcea, am plecat din port cu aceeași barcă și cu același Petre care ne plimbase și cu o seară mai înainte pentru a admira un mirific apus de soare în deltă. Știu că mulți alții au savurat, asemenea mie (pentru a nu știu câta oară), astrul zilei care coboară din înalturi înroșind cerul și dând apei sclipiri de vis, dispărând mai apoi în stufărișuri. Este - cred - cel mai frumos moment al zilei în deltă.   

Acum, la primele ore ale dimineții, barca noastră cu motor s-a desprins de mal şi a pornit la început lin, apoi din ce în ce mai repede, condusă de experimentatul barcagiu Petre care ne-a fost şi ghid. Pe tot parcursul călătoriei a vorbit despre ape, canale, lacuri, încetinind sau chiar oprind pentru ca noi să putem fotografia. Cunoscător şi obişnuit cu mediul, el era primul care sesiza prezenţa unei zburătoare şi ne-o semnala de îndată. Pentru a vedea coloniile de pelicani care oferă privitorilor adevărate spectacole, se spune că luna august este cea mai potrivită. Chiar dacă n-am văzut o întreagă colonie (din cauza traficului mare de bărci turistice, zgomotoase, multe păsări s-au retras în locuri mai liniștite) am avut norocul să vedem pelicani plutind pe lac, apoi înălţându-se graţios spre cer şi zburând deasupra noastră în ample rotocoale.  

Se spune că dacă mergi în Delta Dunării şi nu faci măcar o plimbare cu barca pe canale şi lacuri lăsându-te vrăjit de simfonia naturii, n-ai cunoscut nimic din mirifica lume a deltei. Am făcut și alte minivacanțe în deltă. Fiecare dintre ele m-a făcut să retrăiesc emoțiile primei plimbări pe canale și pe lacuri, prin câmpuri plutitoare de nuferi, admirând păsările de apă. Nu voi insista asupra peisajelor minunate care se perindă prin fața ochilor în timp ce străbați canale, lacuri și gârle. Acestea trebuie văzute și percepute prin toate simțurile de fiecare privitor în parte. Trebuie reținut faptul că deplasarea pe apă se face cu viteză uneori mai mare, alteori mai mică, mai ales la viraje, la intrarea într-un alt canal sau la întâlnirea cu alte bărci. Cele care sunt mai vijelioase produc valuri care trebuie traversate cu știință pentru a nu se înclina barca prea mult (spre spaima turiștilor). Atunci când în peisaj apar păsări sau plante deosebite, Petre - barcagiul nostru a încetinit, ni le-a arătat și ne-a vorbit despre ele. Trebuie să știți că barcile cu care se fac toate aceste excursii sunt conduse de localnici, oameni care s-au născut și care trăiesc în deltă. Ei cunosc cel mai bine toate ascunzișurile deltei, unele canale, lacuri și gârle prin care treci neapărând pe nici o hartă.  

În plimbarea noastră, am făcut o scurtă oprire la Complexul turistic Cormoran. Unii s-au grăbit la micul bar în aer liber pentru a savura o cafea, un cappuccino sau o bere rece, iar alții au căutat toaletele (sunt la parterul pensiunii). Mi-au atras privirile câteva panouri cu fotografii de la concursuri de pescuit între care "Cupa Uzlina la știucă" înfățișând laureații din câțiva ani ai competiției. Un alt panou înfățișând tot pescari cu impresionantele lor capturi, are înscris într-un colț: "Dacă doriți să apăreți la panoul de capturi din zona Uzlina, lăsați o poză la recepție". Aviz amatorilor!

Uzlina, o limbă de pământ de aprox. 700 m lungime, flancată de braţul Sfântu Gheorghe şi de Lacul Uzlina, găzduiește mai multe pensiuni, fiecare cu debarcader şi cu ambarcaţiuni proprii, cu terase şi cu foişoare pentru petrecerea timpului. Aici se pescuieşte direct din curte, fără să trebuiască să pleci în deplasare. Complexul turistic Cormoran care cuprinde o pensiune, un hotel şi mai multe vile, m-a atras în mod deosebit. Liniștea, peisajul, piscinele și terenul de tenis de aici, dar mai ales căsuțele - adevărate vile - vopsite în albastru și alb, m-au fermecat cu totul. Am văzut și interiorul. Confort și dotări mai ceva ca la multe hoteluri.  

Am continuat apoi plimbarea pe canal, prin pădurile inundate, prin mlaştinile cu stuf şi papură, pe luciul apei tulburat de zborul razant al raţelor sălbatice. Lacul Isac - cel mai întins - este o lume aproape fantastică, cu cei mai mulţi şi mai frumoşi nuferi văzuţi vreodată. După Lacul Isăcel (un diminutiv de la numele fratelui său mai mare), la fel de frumos, dar mult mai mic, Canalul Litcov, Canalul Caraorman, Lacul Puiu, Canalul Roșu, Lacul Roșu, Lacul Roșuleț, Canalul Tătaru, Gârla Sondelor, s-au perindat unul după altul până când am ajuns pe canalul de centru al satului Sfântu Gheorghe. La vărsarea Dunării în mare, Petre a oprit barca dându-ne prilejul de a ne pierde cu privirea în largul Mării Negre.

La debarcaderul din sat am părăsit barca, iar în cele câteve ore care au urmat am servit - opțional - O masă tradițională de pește la Sfântu Gheorghe, apoi, cu trocariciul preotului din sat (5 lei/persoană/sens), ne-am deplasat la plajă. Nu pentru plajă, ci pentru a vedea țărmul mării la Sfântu Gheorghe, loc apreciat de unii ca fiind deosebit, sălbatic, liniștit. Am ocazia să anunț acum că deși frumos (pentru că este țărm de mare), locul este invadat de turiști. O scurtă bălăceală în apele calde ale mării, o mică plimbare prin nisipul fin și fierbinte la orele amiezei, câteva fotografii și... înapoi la trocariciul care ne aștepta să ne readucă în sat, la debarcader! Se făcuse vremea să ne întoarcem la Tulcea.  

Când am ajuns în port, după 10-12 ore de hoinăreală pe ape și printre ape, se lăsase întunericul. Faleza "Ivan Patzaichin" era luminată, iar oamenii ieșiseră la plimbare.

Faleza recent modernizată, are o fântână cu jocuri de ape și lumini, seara, dar și un monument dedicat marelui sportiv - "Columna lui Ivan" - cu o mulțime de pagăi. Piedestalul acestui monument are înscrise marile performanțe ale sportivului român la olimpiadele la care a participat.

Deși minivacanța noastră nu s-a încheiat cu această plimbare pe canale până la Sfântu Gheorghe, contactul cu apele deltei s-a încheiat aici. Pentru noi, călătorii din vacanțe, Delta Dunării este înainte de toate un loc frumos, cu multă liniște și cu mâncare bună.

Personal, voi reveni ori de câte ori voi avea ocazia.

---

VIZUALIZĂRI: 175 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI