Sfântu Gheorghe - satul dintre Dunăre și Marea Neagră

TIPĂREȘTE

Inainte de a ajunge la Sfantu Gheorghe, despre această localitate stiam doar că este un sat din deltă, aflat chiar in locul unde Dunărea, prin brațul Sfântu Gheorghe, intâlnește marea.

Citisem câte ceva despre acest loc, văzusem fotografii și ascultasem poveștile cunoscuților care au fost acolo, dar, cu toate astea, Sfântu Gheorghe nu s-a aflat pe lista mea scurtă de” trebuie neapărat să ajung acolo” .

Dar, cum viața ne oferă multe surprize, iată că această pandemie a avut și o parte bună (dacă pot să spun așa) in sensul că ne-a făcut să vedem locuri mai apropiate de noi, locuri pe care mereu le lăsam pe altădată.

Singurul motiv pentru care am ales Sfântu Gheorghe ca loc de petrecere a șase zile de vacanță in această vară, a fost posibilitatea de a face plajă la mare și de a vedea și ceva din Delta Dunării. S-a dovedit a fi o alegere inspirată, vacanța la Sfântu Gheorghe fiind una din cele mai frumoase petrecute de noi in țară.

Despre cum se poate ajunge la Sfântu Gheorghe am povestit deja (vezi impresii), acum să vă spun câte ceva din ce am văzut și făcut in micul sat din deltă.

Ce poți să faci in Sfântu Gheorghe?

In primul rând, poți să faci plajă, după părerea mea, pe cea mai frumoasă plajă la Marea Neagră de la noi din țară. Plaja se află in afara satului, la aproximativ un km de marginea lui. Aici se poate ajunge pe jos, cu trocariciul, cu bicicleta sau cu barca.

Pe jos este bine de mers mai mult dimineața sau mai pe seară, când nu este foarte cald. La prânz este foarte cald, soarele arde cu putere, nu există umbră, așa că nu recomand o plimbare pe jos in aceste condiții.

Cu bicicleta este foarte frumos, deși sunt câteva porțiuni mai dificile, cu nisip mai afânat, unde bicicleta merge mai greu. Noi am mers des cu bicicleta, ajungeam destul de repede, chiar dacă mai impingeam din când in când bicicleta pe nisip.

Trocariciul este un fel de trenuleț tras de un tractor sau de o mașină de teren, și este cel mai utilizat mijloc de transport in Sfântu Gheorghe. Erau două asemenea mijloace de transport care făceau curse din centrul satului până la plajă. Nu știu exact programul lor, dar știu sigur că aveau o pauză intre orele 14.00 și 16.00.

Cu barca se poate ajunge până la câteva sute de metri de plajă, pe un canal foarte mic pe care se intra din brațul Sfântu Gheorghe.

La intrarea pe plajă, de o parte și de alta a aleii, se află două terase mici, unde poți să bei ceva răcoritor sau chiar să mănânci. Pe una din terase se vindeau și ceva suveniruri, obiecte confecționate de artiști locali. De aici am o amintire care spune mult despre locuitorii acestui sat. Intr-o zi, in timp ce eram pe palajă, ni s-a făcut sete. Soțul meu a mers la una din aceste terase ca să cumpere două beri. Vânzătorul, un tânăr pe care nu il cunoștea, nu a avut rest să ii dea, motiv pentru care i-a dat berile fără să ia niciun ban pe ele și fără să il noteze undeva, in vreun carnet. La fel a mai procedat și cu alți clienți. La plecare ne-am oprit, bineințeles, să ii dam banii. Tânărul de la bar aproape că uitase, oricum, nu era deloc ingrijorat.

Plaja este sălbatică, dar, cu toate acestea poți inchiria șezlong-uri de la unul din barurile de la intrare.

Dacă nu vrei să stai chiar in zona intrării, unde era ceva mai aglomerat, poți să mergi mai departe pe plajă, până acolo unde găsești cel mai potrivit loc pentru tine. Plaja este foarte lungă, am ințeles că ajunge până in Sulina, și este și destul de lată. Este acoperită cu nisip și mărginită de un gard viu din stuf. Intrarea in mare este lină, de fapt mergi mult și bine până să se adâncească. Deoarece această plajă se află chiar la vărsarea Dunării, apa mării este mai puțin sărată decât in celelalte stațiuni de pe litoralul nostru, și este și mai tulbure. A fost singura plajă pe care am văzut vaci stand liniștite la soare, și chiar intrând să se răcorească in apa mării.

La aproximativ un km in partea dreaptă intrării pe plajă, se află locul unde Dunărea intâlnește marea, un loc unde vă recomand să mergeți la apusul soarelui.

Așa cum am spus, plaja este sălbatică, nu există terase pe plajă, nu este muzică, nu este gălăgie. Erau foarte mulți tineri pe plajă, o atmosferă foarte plăcută, care mi-a amintit de plaja din Costinești de pe vremea studenției mele.

După lăsarea intunericului, pe plajă se adună grupuri de tineri, care cântă și se distrează in jurul unor focuri de tabără. Am fost și noi la un astfel de foc de tabără, organizat de hotelul unde am fost cazați.

O plimbare prin satul Sfântu Gheorghe, este o altă activitate pe care nu ai voie să o ratezi. Vei descoperi un sat diferit de tot ceea ce ai văzut până acum, un sat unde nu există asfalt, iar mașinile sunt foarte puține. Străzile din Sfântu Gheorghe sunt acoperite cu nisip, care pe alocuri este udat din când in când ca să nu il imprăștie vântul. Mașini nu sunt prea multe, un localnic spunându-ne că cine aduce in Sfântu Gheorghe o mașină o face pentru ultimul ei drum. Nisipul, aerul sărat și umed distrug mașinile, și, oricum, nu prea ai unde să te deplasezi cu ele.

Satul are o stradă principală, care il traversează de la un capăt la altul, și care duce la plajă. Pe această stradă se află un supermarket, primăria și biserica, toate aflate in centrul localității. Tot aici se află o mică piață, mai exact două trei tarabe unde se vând legume și fructe.

Biserica poartă hramul Sfântului Gheorghe, și a fost construită pe locul altor două biserici care au ars in anul 1851 respectiv prin anul 1870. Actuala biserică a fost sfințită in anul 1871, iar localnicii spun că această biserică ar fi fost construită din lemnul aflat pe o corabie eșuată pe un banc de nisip in apropiere de Sfântu Gheorghe. Pe 6 mai (pe rit vechi) se serbează hramul bisericii, ocazie cu care, printre alte manifestări, are loc și un concurs culinar, in care gospodinele satului se intrec in a găti cel mai bun storceag sau cel mai bun borș de pește.

Casele din Sfântu Gheorghe sunt de toate felurile - unele vechi, dărăpănate, părăsite de cei care le locuiau, altele ceva mai ingrijite, incă locuite. Sunt și case construite mai recent, cu o arhitectură ceva mai modernă. Unele case au acoperiș din stuf, acoperiș care mie imi place foarte mult. Casele vechi au fost modernizate, in prezent majoritatea dispunând de băi și toalete in interior. Modernizarea sau construcția unei case in Sfântu Gheorghe nu este tocmai un lucru ușor sau ieftin, deoarece aici nu există materiale de construcții, toate fiind aduse cu bacul pe Dunăre.

Și, pentru că am ajuns la casele din Sfântu Gheorghe, cred că ar fi momentul să vă spun câte ceva și despre locuitorii acestui sat. Nu știu exact câți locuitori mai sunt in prezent din cei 797 numărați la recensământul din 2011. De la un localnic am aflat că foarte mulți din cei născuți in această comună au plecat să muncească și să locuiască in alte locuri. Doar câțiva dintre ei s-au intors cu familiile in Sfântu Gheorghe. Dar frumusețea deltei și a comunei Sfântu Gheorghe, au atras și persoane din alte locuri, care și-au cumpărat sau construit case aici, mutându-se definitiv. Copiii in Sfântu Gheorghe se nasc din ce in ce mai rar, in ultimii doi ani nu s-a născut niciun copil. Există școală cu clasele I-VIII dar elevi i sunt foarte puțini. Practic, la aceeași oră, un profesor predă pentru clasa a II-a, a IV și a VI-a. Și profesorii sunt puțini, motiv pentru care fiecare este nevoit să predea mai multe materii.

Copiii din Sfântu Gheorghe pleacă de mici la școli in alte localități (Tulcea, Constanța), invățând astfel de timpuriu să se descurce singuri, departe de familie. Se spune că din cauză că mănâncă mult pește, copiii din deltă au un coeficient de inteligență foarte ridicat. Nu știu cât de adevărat este, dar cred că la dezvoltarea lor contribuie și faptul că de mici dau piept cu viața și trăiesc departe de părinți.

Sfântu Gheorghe are și un port mic, unde ancorează vasele care transportă persoane de la Tulcea sau Mahmudia, precum și șalupele rapide care vin de la Murighiol, Mahmudia sau Tulcea. Dacă vrei să faci o excursie prin deltă, la Șacalin, Caraorman, Sulina sau prin alte locuri, portul este cel mai potrivit loc pentru achiziția unei astfel de excursii.

In afară de strada principală, mai este o stradă foarte pitorească, stradă care merge chiar pe malul Dunării. Vă recomand o plimbare pe aici, mai ales la apusul soarelui.

Restaurante nu sunt prea multe in Sfântu Gheorghe. Cred că am văzut două sau trei cârciumi, restul sunt restaurante care țin de pensiuni sau de complexul Green Village. Noi am mâncat numai la hotel, dar am ințeles că și la pensiuni se mănâncă foarte bine, mâncare gătită de localnici.

O plimbare cu caiacul pe canalele din jurul satului, este o altă recomandare pe care v-o fac. Chiar pe strada principală este cineva care inchiriază caiace și care te și insoțește pe canale. Nu cotează dacă ai mai fost sau nu cu caiacul, nu este greu, primești toate instrucțiunile necesare, iar canalul este unul mai puțin circulat dar foarte frumos.

In Sfântu Gheorghe are loc, in fiecare an, prin luna august, Festivalul de film Anonimul. In această perioadă satul este plin, cu greu mai găsești un loc de cazare. In perioada festivalului am fost și noi, filmele incep pe la ora 21.00 și se termină dimineața pe la ora 3.00 (sunt și discuții după fiecare proiecție, sunt prezentați realizatorii, actorii, etc.).

Excursii pe Insula Sacalin, Caraorman, Sulina sau alte locuri din deltă, este o altă activitate care poate fi făcută din Sfântu Gheorghe. Iubitorii de pescuit pot să inchirieze bărci și să plece prin canale in căutarea celui mai mare pește.

Sfântu Gheorghe este singurul loc unde am văzut animale domestice umblând brambura pe străzi sau pe plajă. Aici am văzut vaci noaptea pe străzi, umblând liniștite sau mâncând din pepenii lăsați de un vânzător in piață. Caii se adunau noaptea pe locurile virane din sat, cred că aveau ceva conferințe nocturne. Câinii și pisicile trăiau intr-o armonie deplină, se plimbau pe străzi cuminți sau apăreau pe scena de la Anonimul. La toate acestea se adaugă urletul șacalilor care se auzea puternic și infiorător noaptea. Nu am văzut niciunul dar m-am cam infiorat auzindu-i.

Am petrecut șase zile minunate la Sfântu Gheorghe. Dacă nu ați fost incă in acest loc sper ca cele scrise de mine și fotografiile atașate să vă convingă să o faceți, poate chiar anul viitor.

Să ne revedem cu bine!

---

VIZUALIZĂRI: 5907 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI