Orașe românești la Dunăre

TIPĂREȘTE

Conform Wikipedia, cursul inferior al Dunării se desfășoară pe o distanță de 1075 km, între localitățile Baziaș și Sulina, făcând granița României cu Serbia (235,5 km), Bulgaria (469,5 km), Republica Moldova (0,6 km) și Ucraina (53,9 km).

În România, în Lunca Dunării se află multe așezări omenești printre care 18 orașe. Am spus și cu alte ocazii că ne-am propus să vizităm toate orașele românești de la Dunăre. Proiectul a demarat acum câțiva ani și - puțin câte puțin, în cea mai mare parte cu mașina personală - în această vară am reușit să-l ducem la îndeplinire. Din punct de vedere turistic mult diferite, am vizitat toate cele 18 orașe românești situate la mal de Dunăre: Moldova Nouă, Orșova, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Oltenița, Călărași, Fetești, Cernavodă, Hârșova, Brăila, Galați, Isaccea, Tulcea și Sulina. Mai mult decât atât. Anul acesta ne-a adus bucuria de a vedea intrarea Dunării în România, la Baziș, precum și - dincolo de Deltă - contopirea Dunării cu Marea Neagră, la Sulina. Ce impresii mi-au făcut cei 1075 km pe care-i străbate bătrânul fluviu în țara noastră? Foarte diferite, foarte amestecate.

Aș împărți cursul românesc al Dunării în patru sectoare, fiecare cu caracteristicile sale: Baziaș-Orșova, Porțile de Fier-Călărași, Călărași-Brăila/Galați și Delta Dunării - "una dintre marile zone umede ale planetei."

Defileul Dunării este - cred - locul în care am revenit de cele mai multe ori. Individual sau în grup, în cadrul unui circuit sau ca destinație în sine, cu popas de noapte sau numai în tranzit, am fost sau am trecut prin defileu de nenumărate ori.

Orșova - vezi impresii - este cel mai frumos oraș din zonă. Golful Cerna și orașul ca un amfiteatru, Mănăstirea Sf. Ana din Dealul Moșului și cel mai interesant edificiu catolic de la noi, Biserica romano-catolică "Neprihănita Zămislire" merită văzute.

De la Orșova până la Baziaș am străbătut un drum de 130 km, un drum frumos și interesant presărat cu tot felul de atracții turistice. Dacă te avânți în defileu, trebuie să știi că zona Eșelnița - Dubova (cea mai aglomerată și cea mai frumoasă parte din Clisura Dunării) oferă turistului și alte obiective interesante. Pe malul sârbesc - Tabula Traiana (mutată cu 30 m mai sus pentru a nu fi acoperită de ape în urma construirii barajului de la Porțile de Fier), iar pe malul românesc, în golful Mraconia, chipul lui Decebal sculptat în stâncă, Mănăstirea Mraconia, Peștera Veterani și Peștera Ponicova. Zona Cazanelor Mari și a Cazanelor Mici, declarată rezervație naturală, situată la nord-est de localitatea Dubova, este cea mai frumoasă din primul sector al cursului inferior al Dunării, Defileul Baziș-Orșova. În această parte, Dunărea străbate cea mai îngustă și cea mai grandioasă porțiune a cursului său. Cazanele Mari (3,8 km lungime și 200-350 m lățime) sunt formate din Dealul Ciucaru Mare (318 m), cu pereti abrupți, pe partea stângă a fluviului și din Dealul Stirbatul Mare (768 m) situat pe partea dreaptă. Cazanele Mici (3,6 km lungime și 150-350 m lățime) sunt formate din Dealul Ciucaru Mic (313 m) și Dealul Stirbatul Mic (626 m).

Puțin înainte de a ajunge la Șvinița - sat cu populație de etnie sârbă, pe partea stângă a șoselei, scufunfată parțial în apele Dunării, zărim Cetatea Trikule sau ceea ce a mai rămas din ea, ridicată aici în sec. XV pentru a stăvili expansiunea otomană spre vest. Prezența acestor ruine nu trebuie să ne mire. Pentru că Dunărea a fost hotarul dintre provincia romană Moesia Superior și Dacia, iar mult mai târziu a stat în calea expansiunii otomane, în lungul fluviului, pe ambele sale maluri, încă mai dăinuie rămășițe de cetăți și fortificații.

Continuându-ne drumul spre Moldova Nouă, ne putem abate la Morile de apă de la Sichevița sau putem vedea, la Coronini, Stânca Baba Caia - "Crăiasa singuratică a Dunării".

Moldova Nouă - vezi impresii - primul oraș de pe cursul românesc al Dunării, nu este prea ofertant din punct de vedere turistic. Pare un oraș uitat, izolat în acest capăt de țară. Dar, dacă vrei să vezi intrarea Dunării în România, va trebui să continui încă 30 km de-a lungul văii din ce în ce mai largi până la Baziaș - vezi impresii - modestul sat uitat de lume, cândva o așezare prosperă din care au mai rămas doar urme. Mănăstirea ortodoxă sârbă "Sf. Sava" și mai ales cotul Dunării la intrarea în România merită văzute. Acolo, la 2 km de sat, este kilometrul 1075 al fluviului.

Scăpată din strânsoarea munților și a barajului de la Porțile de Fier, Dunărea își continuă drumul lin spre mare. Mai are mult până acolo. Va trece pe lângă multe așezări omenești mai mari sau mai mici, va uda câmpii, va alimenta lacuri și-și va saluta porturile unele încă în activitate, altele muribunde, amintind de o industrie pierdută.

Dacă vizitați Drobeta-Turnu Severin - vezi impresii amintiți-vă de faptul că pe aici au pătruns trupele romane în Dacia acum 2000 de ani! Din Podul lui Traian (a cărui machetă se poate vedea într-unul din sensurile giratorii ale orașului), proiectat de Apollodor din Damasc pentru Traian și pentru oștirile sale, a rămas… mai nimic. Doar un picior pe malul sârbesc, la Kladovo și un altul pe malul românesc, la Drobeta-Turnu Severin. Ambele - acum niște ruine mâncate de vreme, înconjurate de ape stătute - pot fi zărite și de pe vaporaș dacă vă decideți să faceți o minicroazieră pe Dunăre, de la Kladovo până la Insula Șimian. Orașul nou este modern, curat și-și respectă istoria renovând și parțial reconstruind Castrul Roman și Cetatea Medievală a Severinului.

Calafat - vezi impresii - nu este un oraș prea mare și nici prea ofertant turistic. Este totuși locul care ne amintește de crâncenele lupte care s-au dat aici. Monumentul Eroilor înălțat "În amintirea bombardării Widinului în 17 maiu 1877" și Monumentul Marița ridicat în memoria unei fete de 15 ani împușcată de turci la Smârdan, ambele amplasate în parcul orașului, la mal de Dunăre, evocă aceste evenimente.

Totodată, Calafat este capătul noului pod - Podul Calafat-Vidin, construcție magistrală inaugurată în 2013 - al doilea pod care traversează Dunărea la granița româno-bulgară (după cel de la Giurgiu-Ruse dat în folosință în 1954).

Următorul oraș pe care îl întâlnește Dunărea în cursul său spre mare este Bechet - vezi impresii. Bechet este unul dintre cele două porturi dunărene ale județului Dolj (celălalt oraș-port fiind Calafat). Pe aici, cu ferryboat-ul, se poate face trecerea în Bulgaria, la Oreahovo sau Rahova, locul menționat în istorie pentru confruntările armate care au avut loc aici și în care au fost implicați și românii. Micul port și restaurantul cu terasă de acolo sunt singurele atracții pentru vizitatorul aflat în tranzit.

Corabia - vezi impresii - este un alt oraș-port la Dunăre. Chiar dacă orașul în sine nu atrage, merită un popas acolo pentru că la malul Dunării, în aval de Terasa "Faleza Dunării", într-un mic golf, se află Portul Turistic Corabia. De asemenea, la numai câțiva kilometri de oraș se află Cetatea Sucidava. Recentele lucrări de reabilitare au făcut din situl arheologic de acolo un loc demn de luat în considerație.

Turnu Măgurele - vezi impresii - este încă unul din punctele de trecere a Dunării în Bulgaria, o linie de ferryboat făcând legătura între Turnu Măgurele și Nikopol, un alt loc strâns legat de istoria noastră.

La Turnu Măgurele nu căutați ruinele Cetății medievale Turnu pentru că nu le veți găsi! Se pare că se mai păstrează doar niște urme ale unei fortificații datând din sec. XIV, Cetatea medievală Turnu înălțată de Mircea cel Bătrân în 1393-1394. Acestea sunt - vara - complet acoperite de bozii și de mărăcini înalți, așa încât mai bine opriți-vă la terasa Restaurantului "Briza Dunării", la un suc răcoritor, privind dincolo de ape orașul Nikopol cu impresionantul monument din deal!

Zimnicea - vezi impresii - este orașul care mie mi-a dat fiori. Marele cutremur de la 4 martie 1977 a ras orașul de pe fața pământului. S-a început reconstruirea lui, dar - din motive pe care nu le dezbatem aici - multe blocuri sunt și astăzi, după mai bine de 40 de ani, doar schelete de beton. Orașul Zimnicea are totuși importanța lui. La Zimnicea, pe malul Dunării, se află punctul cel mai sudic al României. Prin lunca deasă, croindu-ne drum prin hățișuri, noi am fost acolo.

În portul Zimnicea, odinioară important loc de tranzacții comerciale, astăzi staționează ferryboat-ul care face legătura între Zimnicea și Svishtov, orașul de pe malul bulgăresc al fluviului.

Giurgiu - vezi impresii, vezi impresii, vezi impresii - este cel mai mare oraș românesc din acest sector al Dunării.

Podul Prieteniei - Mост на дружбата - construit în perioada 1952-1954, care face legătura cu orașul bulgăresc Ruse, a fost până în 2013 (când s-a dat în folosință Podul Calafat - Vidin) singurul pod rutier și de cale ferată care făcea legătura dintre România și Bulgaria. Mulți dintre noi, în drumul către însoritele țărmuri ale Greciei, ale Turciei sau ale Bulgariei am trecut prin Giurgiu și am cunoscut calvarul așteptărilor la controlul vamal, atunci când cozile se formează chiar de pe pod.

Ruinele Cetății Giurgiu situate la marginea orașului, către port, sunt mărturii ale trecutului așezării. Datorită importanței sale strategice, orașul Giurgiu a fost râvnit de turci care l-au atacat în mai multe rânduri. Lor li se datorează Turnul Ceasornicarului care poate fi văzut și astăzi în oraș. Bineînțeles, ceasul a fost un adaos ulterior, turcii folosind turnul pentru observație. Și alte obiective sunt interesante la Giurgiu, dar, o masă de pește în port, privind malul bulgăresc cu orașul Ruse, este binevenită oricând. Cel puțin pentru noi, bucureștenii. Doar 60 km ne despart de Giurgiu, cel mai mare oraș din acest sector al Dunării.

Oltenița - vezi impresii - este un oraș trist. Acum, când industria a murit, când Șantierul Naval nu mai există și când mulți dintre locuitori l-au părăsit, orașul nu mai prezintă atracție pentru nimeni. Doar iubitorii de istorie pot veni aici pentru o vizită la Muzeul Civilizației Gumelnița. Anul acesta, în Orșova, un domn profesor din Oltenița cazat ca și noi la Complex Central Orșova ne-a informat că se intenționează mutarea muzeului într-un nou sediu. Abia așteptăm finalizarea acestui proiect pentru a reveni la Oltenița. Este atât de aproape de noi!

Călărași - vezi impresii - legat de orașul bulgăresc Silistra printr-o linie de ferryboat, reprezintă începutul unui nou sector al cursului românesc al Dunării.

În amonte de Călărași, în punctul de trecere ferryboat Călărași - Ostrov, din cursul principal al Dunării se desprinde un braț - Brațul Borcea - care se reunește mai apoi cu fluviul în apropierea localității Giurgeni. Pe acest braț, lung de aprox. 100 km, sunt amplasate orașele Călărași și Fetești. Se pare că Brațul Borcea a fost denumit după numele unui boier. În "Istoria Călăraşiului", scrisă de Pompei Samarian, se pomenește despre un hrisov datat 1 iunie 1541, prin care domnitorul Radu Paisie întărește proprietatea şetrarului Borcea asupra satului Crăceani (Crăceni), satul Măgureni de mai târziu, astăzi cartierul cu acelaşi nume al municipiului Călăraşi.

Chiar dacă nu este un oraș prea turistic, Călărași este totuși un oraș frumos. În piața centrală mai dăinuie - abandonat, ruinat, dar încă impunător - fostul Palat al Prefecturii, un monument de arhitectură. Împătimiții de istorie pot vizita Muzeul Dunării de Jos, modern și foarte bine amenajat, iar iubitorii de bălăceală pot face baie și plajă chiar la cotul brațului Borcea, vis-a-vis de Parcul Central. Accesul la plaja amenajată pe malul drept al brațului Borcea se face cu barca sau cu șalupa.

Fetești - vezi impresii și Cernavodă - vezi impresii sunt două orașe surori. De numele lor se leagă povestea Podurilor Dunărene, cea mai amplă lucrare de terasare din România sfârșitului de secol XIX. Proiectul liniei ferate Fetești - Cernavodă și construirea celor două mari poduri (peste Dunăre și peste brațul Borcea), lucrare magistrală înfăptuită sub conducerea arhitectului român Anghel Saligny, a uimit lumea la vremea respectivă.

Noul complex de poduri a fost construit în amonte de cel al lui Anghel Saligny. Primul pod terminat a fost cel peste brațul Borcea (1986), urmat la numai un an de cel peste Dunăre, de la Cernavodă. Podul Anghel Saligny, folosit timp de aproape un secol, a fost dezafectat. Acum este doar un monument frumos și impunător, mărturie a geniului creator al constructorilor români.

Hârșova - vezi impresii - cu ruinele Cetății Carsium la mal de Dunăre, merită un popas dacă sunteți în trecere. Sultan Mahmut Camii - moscheea datând din prima jumătate a sec. XIX, Școala veche - clădire care a adăpostit prima școală din localitate, câteva lăcașuri ortodoxe (Biserica "Adormirea Maicii Domnului" - un frumos complex religios construit din lemn sau Biserica "Sfinții Împărați Constantin și Elena" - impunătorul edificiu cu turle aurii) sunt alte atracții ale modestului oraș de la Dunăre.

În România, până la vărsarea Dunării în Marea Neagră, se mai poate vorbi despre două orașe surori: Brăila - vezi impresii și Galați - vezi impresii. Situate de aceeași parte a Dunării, cele două orașe sunt despărțite de doar 25 km.

Privind harta Brăilei, nu poți să nu remarci că - în semicercuri din ce în ce mai largi, pornind de la malul Dunării și întorcându-se tot la mal, dar nu în același loc, asemeni unor curcubee - trei mari bulevarde având între ele șapte străzi formează un superb evantai urbanistic. Acest curios plan urbanistic a fost făcut de autoritățile ruse de ocupație, după Războiul Ruso-Turc (1828-1829), atunci când - după aproape 300 de ani de ocupație otomană - Brăila a reintrat în componența Țării Românești.

Cu un centru vechi, cu foarte multe clădiri-monument dăinuind de la începutul sec. XIX, unele foarte bine păstrate, Brăila este pentru cei interesați de istorie și de arhitectură o atracție de prim rang. Dacă la toate acestea adăugăm frumusețea bătrânului fluviu care curge alene către mare, concluzionăm că Brăila trebuie vizitată. Cândva un important port la Dunăre, cunoscut pentru bunăstarea sa, dar și pentru amestecul de etnii, Brăila încă mai păstrează două edificii care m-au impresionat: Biserica greacă înălțată din inițiativa și cu contribuția exclusivă a comunității grecești și Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" - o fostă geamie transformată ulterior în biserică ortodoxă.

O plimbare pietonală prin Galați îți va dezvălui frumoase locuri și clădiri istorice, între altele, Universitatea "Dunărea de Jos" - fostul Palat al Justiției și Casa Memorială Alexandru Ioan Cuza care adăpostește o expoziție permanentă dedicată primului domnitor al României unite. Amplasată pe un mic deal, la mal de Dunăre, Biserica fortificată "Maica Precista", cel mai vechi lăcaș de cult din Galați, este o construcție aparte. Dar, cum ar fi o vizită la Galați fără o plimbare pe Faleza Dunării? Terasele și restaurantele (chiar și unul plutitor) te îmbie în orice anotimp.

Isaccea - vezi impresii - cu Cetatea Noviodunum, o fortificație romană situată pe malul înalt al Dunării, în prezent acoperită în mare parte cu pământ, cu Moscheea Mahmud Yazîcî și cu Mormântul lui Isak Baba mărturii ale vremurilor în care orașul se afla sub stăpânire otomană, dar și cu un port în plină dezvoltare, este un orășel care încearcă să-i atragă pe vizitatori.

Conform Wikipedia, "La capătul unui drum ce depăşeste 2840 km colectând apele unui impresionant bazin hidrografic a cărui suprafaţă acoperă mai mult de 8% din suprafaţa Europei, Dunărea, cel de-al doilea fluviu ca mărime al bătrânului continent construieşte la întâlnirea sa cu Marea Neagră, de mai bine de 16000 de ani, una dintre cele mai frumoase Delte din Europa şi chiar din lume, cunoscută şi ca una dintre marile zone umede ale planetei."

Tulcea - vezi impresii - este poarta de intrare în mirifica lume a deltei.

În amonte de Tulcea, la ceatalul Ismail (la Pătlăgeanca), bătrânul fluviu se desparte în brațele Chilia și Tulcea. Brațul Chilia - care se îndreaptă spre nord, are 120 km, iar debitul său reprezintă cam 60% din debitul total al Dunării. Aproape de vărsarea sa în mare, acesta formează o deltă secundară cu patru brațe: Tătaru, Cernovca și Babina în România și Musura, astazi pe teritoriul Ucrainei.

Cel de-al doilea braț - Tulcea, la ceatalul Sfântu Gheorghe (ceatal - porțiune de uscat în formă de triunghi care produce difluența apei) se bifurcă la rândul său în braţele Sulina şi Sfântu Gheorghe. Brațul Sulina, cel mai scurt (64 km), drept, regularizat și canalizat, în urma adâncirii și corectării unor meandre (lucrări care s-au efectuat în perioada 1862-1902), este folosit pentru navigație. Brațul Sfântu Gheorghe, înaintând către mare în direcția sud-est, este cel mai vechi braț al Dunării.

N-aș vrea să intru prea mult în amănunte. Se știe că Delta Dunării, prin diversitatea impresionantă a habitatelor şi a formelor de viaţă pe care le găzduieşte într-un spaţiu relativ restrâns, constituie un adevărat muzeu al biodiversităţii. Delta Dunării găzduieşte peste 1830 de specii de plante, peste 2440 de specii de insecte, 91 de specii de moluşte, 11 specii de reptile, 10 specii de amfibieni, 320 de specii de păsări, 44 de specii de mamifere şi 133 de specii de pești.

Inclusă pe Lista Patrimoniului Universal Cultural și Natural UNESCO, Delta Dunării - cel mai nou pământ din Europa, a doua deltă ca mărime de pe continent, una dintre cele mai mari și mai compacte zone de stuf din lume și locul cu cea mai bogată faună ornitologică din lume - a atras și pe marele explorator și naturalist Jacques-Yves Cousteau care - la vârsta de 80 de ani - a efectuat două expediții în Delta Dunării (în primăvara și în toamna anului 1991). Filmul "Dunărea, un fluviu viu" realizat în urma expediţiei echipei lui Jacques-Yves Cousteau pe Dunăre şi în Delta Dunării a dezvăluit lumii întregi mirajul tărâmului sălbatic din Delta Dunării. Despre aceasta, marele naturalist a spus: "Este greu de crezut că mai există aşa ceva în Europa!"

Sulina - vezi impresii - ultimul dintre cele 18 orașe românești de la Dunăre, Kilometrul 0 al Dunării, este atât de bine evocat de Jean Bart în romanul său Europolis! Am ajuns acolo pe calea apelor, în cadrul unei plimbări cu barca oferită de pensiunea la care am fost cazați în această vară. Nu știu de ce, dar credeam că a ajunge în Sulina, locul în care Dunărea se contopește cu marea și totodată cel mai estic punct al României, nu poate fi pentru mine decât un obiectiv prea îndepărtat. Am ajuns la Sulina, am văzut Dunărea și marea acolo, am vizitat principalele obiective - clădiri civile și vechi lăcașuri de cult, Cimitirul Internațional - și mă bucur că astfel am încheiat șirul celor 18 orașe românești de la mal de Dunăre.

Acest articol s-a dorit o trecere în revistă a orașelor aflate pe cursul inferior al Dunării, orașe pe care le-am vizitat în decursul timpului și am scris apoi câte ceva despre ele. Puțin câte puțin, am completat, am întregit funia de 1075 km care altfel se numește "Dunărea în România" - pe hartă doar un fir albastru, șerpuit.

Poate că pentru mulți nu prezintă interes acest articol prea sintetic și prea lung. Pentru mine, însă, reprezintă strângerea într-un mănunchi a tuturor amintirilor turistice legate de Dunăre.

Pe unde am dormit, pe unde am mâncat și - în detaliu - despre cele ce am văzut, am scris la timpul cuvenit, în articole distincte. Am văzut sate și orașe sărace, aproape părăsite de oameni, am văzut porturi abandonate, astăzi doar fantome ale trecutului, dar și importante porturi ca Orșova, Drobeta-Turnu Severin, Tulcea, Galați și Brăila.

Acum, când în România nu mai există industrie, când porturile mici aproape că au dispărut, nu știu dacă turismul ar putea contribui cumva la o revigorare a lor.

Menționez în încheierea încheierii că la propunerea țărilor dunărene și sub auspiciile Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea, în fiecare an, la 29 iunie, se sărbătorește Ziua Internațională a Dunării. Manifestările dedicate Zilei Dunării se desfășoară în toate țările dunărene, pentru a marca dorința comună a acestora de a-și uni forțele în sprijinul protejării acestui fluviu unic în Europa.

---

VIZUALIZĂRI: 19120 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI