ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 14.09.2023
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 26.03.14
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
AUG-2023
DURATA: 1 zile

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
80.00%
Mai degrabă mulțumit

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
90.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 8 MIN

Un traseu de excepție: Gura Humorului-Praid

TIPĂREȘTE URM de aici

După cele cinci zile de vis petrecute în dulcea Bucovină vezi impresii, în drum spre casă am ales o cazare în Praid (despre care vă voi povesti cât de curând), la care am ajuns străbătând un drum inedit pentru noi pe unele porțiuni.

Pentru că lui Adrian, spre deosebire de mine, îi plac serpentinele, am zis să-i fac o surpriză și să coborâm din nordul țării către centru pe Transrarău (DJ175B), o șosea montană de 28 km lungime, al treilea cel mai frumos drum alpin din România după Transalpina și Transfăgărășan, care încă-și așteaptă să le vină rândul în excursiile mele din cauza răului de mișcare care mi s-a agravat odată cu înaintarea în vârstă. ????

Am pornit așadar cu avânt de la Casa Diana, care ne fusese gazdă bună vezi impresii, către Gura Humorului, de unde am cotit la dreapta către Câmpulung Moldovenesc, un oraș care mi s-a părut adormit în urmă cu douăzeci de ani, stare în care l-am regăsit și acum. Și după alți câțiva kilometri am ajuns în satul Pojorâta, punctul de plecare pe Transrarău.

Șoseaua modernizată în 2014 și interzisă autovehiculelor cu masa de peste de 3,5 tone arată impecabil și ochii îmi fug în dreapta și în stânga, căzuți în admirația pădurilor de brazi falnici, presărate cu poienițe. Spre imensa mea ușurare, curbele nu sunt strânse și s-au amenajat și câteva parcări pentru amatorii de fotografii spectaculoase. ????

Urcăm Munții Rarău și în zare se zăresc Pietrele Doamnei, o formațiune stâncoasă calcaroasă situată la peste 1.650 m altitudine, binecunoscută de iubitorii de drumeții, care pot parcurge trasee marcate până la vârful și cabana Rarău sau cabana Giumalău.

Cum nu sunt, n-am fost și nici nu voi fi vreodată practicantă de schi și ascensiuni, alte detalii nu vă pot oferi pe această temă. Pot, în schimb, să menționez că stâncile au dat naștere mai multor legende; una dintre ele o are în centru pe doamna Elena, soția domnitorului Petru Rareș (al cărui nume stă, de altfel, la originea celui al Munților Rarău). Se spune că prin anii 1540, voievodul a găsit aici o ascunzătoare pentru familia sa, urmărită de tătari, unde și-ar fi îngropat și averea. Doamna Elena s-a refugiat împreună cu fiul Ștefăniță într-o peșteră și au prins să se roage, iar la un moment dat, pământul s-a cutremurat: bucăți uriașe de piatră s-ar fi desprins din munte, îngropând comoara ascunsă și odată cu ea, pe atacatori. De atunci stâncile au primit numele de Pietrele Doamnei.

Ușor-ușor începem să coborâm și apar și primele semne ale existenței umane: căpițe de fân, garduri din lemn, case și tractoare. Curând ajungem în satul Chiril, punctul termius al Transrarăului.

Și ne înscriem pe un alt drum, de data aceasta unul pe care îl știu încă din copilărie, când mergeam cu cortul cu părinții și ne opream pe marginea apei, unde mama prăjea pulpe de pui și făcea mămăliguță la aragazul de voiaj de care eram foarte mândri. Și pe bună dreptate: ce poate fi mai plăcut decât să iei prânzul într-un luminiș acoperit de floricele sălbatice, în sunetul duios al susurului unui râu? ????

Ne aflăm pe Valea Bistriței, între Munții Stănișoarei și Bistriței, o zonă de o frumusețe rară, și avem ocazia de a ne desfăta privirea cu imaginea caselor răsfirate pe dealuri, la mari distanțe unele de altele, din Broșteni, orașul! ???? cu cea mai mare suprafață din România (aproape 600 kmp). Lucrurile par să fi rămas aici aproape neschimbate din vremea lui Creangă, care s-a ales la școala locală cu râie de la capra Irinucăi și l-a descris astfel în „Amintiri din copilărie” : „Şi satul Broşteni fiind împrăştiat, mai ca toate satele de la munte, nu se ruşinau lupul şi ursul a se arăta ziua – miazamare prin el; o casă ici, sub tihăraia asta, alta dincolo de Bistriţă, sub altă tihăraie, mă rog, unde i-a venit omului îndemână să şi-o facă” .

Ceva noutăți au apărut totuși, și nu numai în centru..., unde s-au aciuit câteva magazinașe și o bodegă, ci și pe râu însuși, unde, după o pauză îndelungată, s-a reluat plutitul, recte „raftingul” , cum i se zice în termeni moderni, dar de plăcere acum, nu din necesitatea transportului de lemne.

Și totuși, ce poate fi mai nimerit decât să ne întoarcem pentru ilustrarea acestei vechi ocupații cu peste o sută de ani în urmă la „România pitorească” a lui Alexandru Vlahuță? „De pe plută, din goană, ochii noştri beau cu nesaţ frumuseţile acestea, care curg şi nu se mai sfârşesc, şi ne pare rău că nu le putem lua, să le ducem cu noi şi să le arătăm lumii, aşa cum le vedem acum, în lumina, în măreţia şi-n liniştea asta dumnezeiască, şi să spunem celor care nu le cunosc şi nu ne ştiu: “Iată ţara noastră! …” Atunci ar înţelege deodată — ca bătrânii de pe zidurile Troiei la vederea frumoasei Elena — de ce s-au dat atâtea lupte ş-atâta sânge s-a vărsat pentru “bucăţica asta de pământ” .

Din Pojorâta până aici am rulat într-o liniște aproape deplină, neintersectându-ne decât cu câteva mașini, însă pe măsură ce ne apropiem de Lacul Bicaz, „marea dintre munți” care alimentează uzina electrică de la Stejaru, traficul se aglomerează. Pe malul celui mai mare lac artificial amenajat pe râurile interioare din țară (35 km lungime) au răsărit tot felul de cabane și case de vacanță, este o zi de duminică și pe ape plutesc hidrobiciclete și vaporașe care îi plimbă pe iubitorii de natură.

Trecem pe lângă baraj, „colosul de la poalele Ceahlăului” (435 m lungime, 127 m înălțime), o mare ispravă inginerească a epocii comuniste la care au trudit timp de zece ani (1950-1960) peste 18.000 de oameni - deținuți politici, militari, intelectuali și locuitori de pe Valea Bistriței, unii din ei din satele demolate pentru a face loc construcției.

Ne avântăm apoi pe Cheile Bicazului și „amintirile mă chinuiesc, amintirile mă răscolesc” . ???? Aveam 9 ani când am mers în prima excursie cu mașina cu părinții, unchiul și mătușa mea. Destinația: mănăstirile din Bucovina. La intrarea pe chei, neasfaltate în acele vremuri imemoriale... ????, unchiul coboară brusc din mașină și îl invită pe tata, șofer începător, să îi la locul la volan. Nici până în ziua de azi nu știu ce a fost în mintea unchiului, dacă a făcut-o pentru a-i testa priceperea sau pentru a face o glumă răutăcioasă pe seama lui, cert este că n-am să uit în ce hal arăta bietul tata, cu degetele încleștate pe volan, galben la față și cu cămașă năclăită de sudoare în timp ce conducea... ????

Pe atunci drumul era aproape pustiu, străbătut doar de niște camioane. Acum însă sunt șocată să constat câtă lume se bulucește pe șoseaua îngustă de mai puțin de 10 km lungime, lăsându-și mașinile parcate aiurea, pentru a cumpăra suvenire chinezești de la tarabele înșirate de o parte și de alta a drumului sau pentru a se omeni cu mici, sucuri și cafeluțe la cele câteva bufete.

În atare condiții este practic imposibil să poți admira așa cum se cuvine întrega măreție a acestui monument al naturii, o arie protejată de interes național ce face legătura dintre Transilvania și Moldova. Cu atât mai puțin cu cât începe și să plouă și vizibilitatea devine din ce în ce mai redusă.

Toarnă cu găleata și în timp ce ne prelingem pe lângă Lacu Roșu, o întindere de apă formată natural după prăbușirea unui versant muntos în urma unui cutremur din 1838. Numele provine de la Pârăul Roșu, care traversează, înainte de a se vărsa în el, straturi de oxizi și hidroxizi de fier. Și în jurul acestui lac s-a țesut - normal - o legendă: se spune că terenul surpat ar fi acoperit un sat, omorându-i pe locuitori, apa căpătând culoarea roșie de la sângele scurs. Motiv pentru care mai este cunoscut și drept „lacul ucigaș” .

Și aici văd că s-a construit mult, au apărut cabane, pensiuni, restaurante, iar lumea se fâțâie încolo și încoace fără să-i pese de ploaie.

Pătrundem în Ținutul Secuiesc, străbatem orașul Gheorgheni și ne continuăm drumul spre Praid pe o porțiune necunoscută până acum mie, trecând prin Joseni, polul frigului din România.

După o zonă de podiș, șoseaua șerpuiește cale de câteva zeci de kilometri printr-o pădure deasă de conifere, numai că ploaia torențială ne împiedică să admirăm brazii înalți și perfect drepți. Ne grăbim să ajungem la Praid, nu am semnal la telefon și nu pot lua legătura cu proprietara pensiunii pentru a o anunța de sosirea noastră.

Abia când ieșim din pădure reușesc să o sun și în câteva minute ne înființăm la locul de cazare. Este aproape 15:30 și am plecat din satul Mănăstirea Humorului dimineața la 9. Deci 6 ore și jumătate pentru cca. 290 km, o medie de sub 45 km/oră❗

Și ce dacă? Ce pretenții am fi putut avea, că doar n-am mers pe autostradă?!! Și splendorile naturii cu care ne-am delectat nu pot fi cuantificate în termeni temporali! ❤️


LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI

Un traseu superb, cu peisaje încântătoare.


despre DISTRACȚIE & RELAXARE

Din păcate și pe aceste drumuri kitsch-ul a luat amploare: tarabe cu suvenire de doi bani sufocă frumusețea naturii.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Carmen Ion in 14.09.23 18:43:14
Validat / Publicat: 14.09.23 19:31:40
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în PRIN şi PENTRU ROMÂNIA.

VIZUALIZĂRI: 1001 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

8 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Carmen Ion); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P16 Satul Chiril, punctul terminus al Transrarăului
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 26300 PMA (din 27 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

8 ecouri scrise, până acum

liviu49
[14.09.23 20:05:58]
»

Io-te-te ca ne mai intersectam pe drumuri de poveste din dulcea mea Bucovina, din Moldova si Tinutul Secuiesc.

La sfarsitul lunii august 2020, intr-una din zile, cea de sambata, am plecat de la pensiunea Inima Bucovinei din Frasin (la doi pasi de Gura Humorului) spre Pojorata, iar de-acolo pr Transrarau. Pentru ca nu puteam trece prin Asemenea frumuseti ca gasca prin apa, am facut trei popasuri pe marginea drumului pentru admirarea peisajului. Si am avut ce vedea din plin. Din pacate la Pietrele Doamnei (din motive de intalnire politica a liberalilor) nu am putut ajunge. Nu-mi amintesc de atatea cuvinte de lauda pentru cei care aveau intalnire sus la Pietre, dar cred ca acasa au gasit frigiderele pline. Ne-am continuat drumul la Chiril, de unde am mers pe valea Bistritei, dar in sens invers fata de voi. Am Ajuns la Vatra Dornei, o vizita in parcul central, spre bucuria nepoatei, apoi pana la Ciocanesti, apoi intoarcerea la pensiune. Dar nu inainte de a trage o fuga pana la Herghelia de la Lucina.

In anul urmator, in drum spre Maramures, Am plecat de la pensiunea Iris 2 din Praid, exact pe acelasi drum cu voi, dar iarasi in sens invers.

In pasul Bucin am vrut sa ne plimbam cu bobul pe sina, dar era prea devreme. Dupa iesirea din Cheile Bicazului am virat la stanga spre statiunea Durau, unde din cauza ploii am rata si aici o plimbare cu bobul pe sina. Ne-am continuat drumul spre Chiril, pe partea cealalta a lacului, dar tot n-am scapat de ploaie. La Chiril am cotit la dreapta pe Transrarau si de data asta celui de sus i s-a facut mila de noi si a oprit ploaia. Cele doua popasuri pana la Pojorata ne-au dezvaluit toata frumusetea locurilor.

Din Pojorata am luat-o la stanga spre Campulung, iar apoi pe DN 18, am vizitat Ciocanesti, Carlibaba, manastirea Prislop, din varful pasului cu acelasi nume. De aici pana la pensiunea Casa Alexandru din Viseu de Jos nu am mai oprit decat in Viseu de Sus pentru refacerea proviziilor de alimente.

Dar iar sunt gura mare si am scris mai mult decat rabda o parte din cititori.

Numai bine si calatorii placute!

Carmen IonPHONEAUTOR REVIEW
[14.09.23 22:21:14]
»

@liviu49: Vatra Dornei și Ciocanesti fuseseră și pe lista mea, dar din păcate ideea nu s-a materializat. Am vrut să ajung și la Colibita, însă ar fi fost un ocol care ne-ar fi lungit prea mult excursia...

Poate la anul... Ne-am bucurat în schimb de peisajele de pe Transrarau și am revăzut cu plăcere Lacurile Bicaz și Roșu, Valea Bistriței și Cheile Bicazului, de care mă leagă frumoase amintiri din copilărie.

Mulțumesc mult pentru comentariu și vot.

doinafil
[14.09.23 22:47:37]
»

@Carmen Ion:

Din păcate și pe aceste drumuri kitsch-ul a luat amploare: tarabe cu suvenire de doi bani sufocă frumusețea naturii.

Așa este! Dar nu mă mai miră acest aspect de câțiva ani! La Petra, în Iordania, am văzut - printre stâncile alea „roz”, minunate - tarabe cu chinezării, oferite spre vânzare ca fiind suvenire „hand-made” -uri locale.

Cei care obțin aici, pe trasee cu „vad” aceste locuri de comerț „stradal” , plătesc taxe locale mult mai mari decât cei din orașe sau comune. Dar lucrul ăsta cred că-l știi și tu de mult timp!

Peisajele sunt minunate! Felicitări pentru traseul ales!

Carmen IonPHONEAUTOR REVIEW
[14.09.23 23:20:43]
»

@doinafil: Așa e, tarabe cu marfă dubioasă au apărut în fața unor situri arheologice și a altor obiective turistice din toată lumea, cu precădere în tari mai sărace. Egiptul e un exemplu binecunoscut.

Asta e! Negustorii ăia trebuie sa trăiască și ei... Mulțumesc pentru vizită, ecou și vot.

crismisPHONE
[15.09.23 07:43:23]
»

@Carmen Ion: În afara Transrarăului, pe care încă n-am ajuns, restul drumului parcurs de voi l-am făcut și noi, chiar vara asta, dar pe bucăți în 3 etape diferite! ???? Acum 2 săptămâni eram pe lacul Izvorul Muntelui, într-o căsuță pe ponton, una dintre cele pomenite de tine...

Confirm, Valea Bistriței, Bicaz, Lacu Roșu, zona Gheorgheni - Praid; toate sunt de o frumusețe care îți taie respirația!

La multe astfel de experiențe minunate! ????

Carmen IonPHONEAUTOR REVIEW
[15.09.23 08:14:14]
»

@crismis: Mulțumesc pentru urări. Asemenea!

liviu49
[15.09.23 08:20:08]
»

@Carmen Ion: E pacat sa ajungi in Bucovina si sa nu vizitezi zona Vatra Dornei. Solutia ideala este o cazare in Vatra Dornei, iar de acolo drumetii zilnice in mai multe directii, in natura.

La Ciocanesti, in afara de renumitele case decorate si muzeul Oualelor Incondeiate puteti merge si in natura. Cu un Logan se poate ajunge usor la Manastirea Ciocanesti (fosta cabana pastorala Recele), pe culmea Suhardului, iar de acolo, functie de timp si picioare o scurta drumetie pana la vf. Faraoane sau Batca Tirsului. Traversand pe pod apa Bistritei se poate ajunge la schitul Botos, pe varful cu acelasi nume din Obcina Mestecanisului. Se mai pot face si plimbari cu pluta, dar numai atunci cand nivelul Bistritei permite aceasta.

Voi recomanda in continuare satul Carlibaba (cea pe care ati intalnit-o si in Starea natiei, cu Dragos Petraru). Aici, urmand cursul paraului Carlibaba se ajunge usor la vf. Fluturica de unde puteti admira panorama Bucovinei. Veti vedea culmile Obcinelor, muntilor Maramures, Rodnei, Tibau, Suhard, iar spre sud culmile Giumalaului.

Cu masina puteti ajunge pe DN 17A in poiana Rotunda, unde, dupa o scurta drumetie, ajungeti la izvorul paraului Preluci, considerat Izvorul Somesului Mare.

Dar ma opresc aici, ca cine stie ce imi mai aduc aminte.

Numai bine si calatorii placute!

Carmen IonAUTOR REVIEW
[15.09.23 10:06:56]
»

@liviu49: Data viitoare voi ajunge negreșit și la Vatra Dornei. Mai ales că tocmai am citit că în curând se va putea vizita din nou cazinoul...

Mulțumesc mult pentru recomandări și spor la călătorii!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Carmen Ion, crismis, doinafil, liviu49
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă România:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.071449041366577 sec
    ecranul dvs: 1 x 1