O plimbare pe Odenses Gågade, pietonala din Odense

TIPĂREȘTE

Danemarca este o ţară mică, are doar vreo 5 milioane de locuitori, dar, după cum probabil aţi auzit, este una dintre cele mai civilizate şi mai avansate ţări din lume.

Până să ajung aici, când spuneam Danemarca, gândul mă ducea la H. C. Andersen (click aici), Kierkegaard (click aici) şi Niels Bohr (click aici). Cam atât. Ah să nu uit, mai ştiam de Lego (click aici), jucăria preferată a băieţilor mei.

Odată cu venirea acestora aici, la studii, intersul meu pentru Danemarca a crescut. Iar când m-am hotărât să fac şi eu o călătorie aici, am început să mă documentez mai serios.

Danemarca este cea mai mică ţară scandinavă, cu o suprafaţă de vreo 5 ori mai mică decât a României. Singura ţară cu care se învecinează pe uscat este Germania, pentru că Danemarca, cu excepţia părţii insulare, ocupă partea nordică a peninsulei Iutlanda, sudul acesteia fiiind ocupat de landul german Schleswig-Holstein.

Pe uscat, în Danemarca se ajunge de la Hamburg, trecând pe lângă Kiel şi apoi, prin ultima localitate germană, Flensburg. Acest traseu este, de fapt, o parte a drumului european E45 care vine de la Munchen, şi care, evident, este o autostradă. Tot autostradă este şi după ce intri în Danemarca, până în nordul Iutladei, dincolo de Aalborg, unde se termină E45, trecând prin Kolding, Vejle şi Aarhus (al doilea oraş, ca populaţie, din Danemarca).

Dar eu nu am ajuns până în nord, pentru că după Kolding am făcut la dreapta, am intrat pe E20 (evident, tot autostradă), şi, peste podul Lillebæltsbroen am "sărit" pe cea de-a treia insulă daneză, ca mărime, Fyn (se citeşte fün). Trebuie să spun că Danemarca are peste 400 de insule, fără a pune la socoteală Insulele Faroe şi Groenlanda, care au statut autonom în cadrul regatului.

Fyn este numită grădina Danemarcei, pentru că este o zonă verde, şi tot aşa este şi oraşul Odense. Ceea ce este interesant, este faptul că în Danemarca şi cu atât mai mult în Fyn, nu există nici măcar dealuri, ce să mai vorbim de munţi. Altitudinea maximă în Danemarca (undeva, în Iutlanda) este de 171 m, iar în insula Fyn este de 131 m.

Cum spuneam, am intrat în insula Fyn pe E20, Fynske Motorvej, care traversează insula de la vest la est. Cam pe la mijlocul insulei se află oraşul Odense, al cărui nume vine de la numele zeului scandinav Odin.

Cum am ajuns să fac o călătorie până aici, am povestit în acest review: click aici

Acum, vreau să vă povestesc ce este de văzut (în afară de cele legate de scriitorul H. C. Andersen) în Odense, care, deşi nu este un oraş turistic în sensul obişnuit şi nici nu este un oraş mare (are ceva mai puţin de 200.000 de locuitori), credeţi-mă, are foarte multe lucruri de arătat.

Cel mai bine pentru descoperirea oraşului este să faci o plimbare în centru pe pietonală. Odenses Gågade nu este însă o simplă stradă pietonală, ci o reţea de străzi pietonale din centrul oraşului. Plimbarea am început-o, nu se putea altfel, din Rådhuspladsen, Piaţa Primăriei, situată la capătul estic al pietonalei Vestergade. Piaţa, de formă dreptunghiulară, are pe latura estică clădirea Primăriei oraşului, Odense Rådhus, datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea, o frumoasă clădire din cărămidă roşie, cu creneluri la partea superioară, cu un frumos ceas pe frontispiciu, deasupra intrării şi cu trei statui, reprezentând Puterea, Justiţia şi Înţelepciunea. Pe partea dinspre Vestergade, în clădirea Primăriei, se află Biroul de informaţii turistice.

Pe latura estică a pieţei, faţă în faţă cu primăria, se află o altă clădire deosebită, tot din cărămidă roşie, cu doar două etaje. Este sediul Danske Bank.

Pe latura de nord, Piaţa Primăriei este mărginită de Vestergade, cu clădiri frumoase, dar nu mai înalte de 4-5 etaje, lucru specific, de alfel, întregului oraş. Chiar în faţa uneia dintre acestea, la parterul căreia se află restaurantul Druen og Bønnen, se află statuia lui H. C. Andersen.

Ceva mai spre mijlocul pieţei, tronează o monstruozitate de statuie, Oceania, reprezentând o fiinţă umană de sex incert, stând culcată pe spate. Statuia din bronz, care a costat 1,5 milioane, operă a lui Svend Wiig Hansen, a fost făcută cadou în 1992 oraşului Odense de Fundaţia de Artă şi Asea Brown Boveri A/S. După cum arată, este numai bună de speriat copiii, dar, ciudat, nu se întâmplă aşa, dimpotrivă, ea exercită o atracţie inexplicabilă pentru copiii mici, care, de-atâta căţărat pe ea, i-au dat un lustru impecabil.

Latura de sud a pieţei este deschisă, mărginită de o stradă, Sankt Knuds Plads, dincolo de care se înalţă Sankt Knuds Kirke, sau Odense Domkirke, Catedrala din Odense. Aceasta este cea de-a treia biserică construită în acest loc. Prima era o biserică de lemn, în care, pe la sfârşitul secolului al XI-lea, regele Knud al Danemarcei s-a refugiat împreună cu fraţii şi suita sa, pentru a scăpa de urmărirea nobililor regiunii, supăraţi că regele pusese mari biruri pentru a forma o armată cu care să atace Anglia. Totuşi, el a fost omorât chiar în biserica în care se refugiase, iar mai târziu a fost canonizat. În locul bisericii de lemn a fost ridicată o alta, din calcar, ce a fost şi ea distrusă, într-un inceniu pe la mijlocul secolului al XIII-lea. Astfel, s-a construit actuala biserică, din cărămidă roşie, în stil gotic clasic, lungă de peste 60 m şi lată de peste 20 m. La restaurarea din secolul al XIX-lea, cripta cu rămăşiţele pământeşti ale regelui Knud, aflată sub altarul vechii biserici a fost deschisă şi acum ea poate fi vizitată, coborând cele câteva trepte din stânga altarului. Aici se găseşte sicriul cu moaştele sfântului Knud şi, mai târziu au fost înmormântaţi şi alţi regi ai Danemarcei.

Altarul este decorat cu un iconostas deosebit de frumos, datând din prima jumătate a secolului al XVI-lea.

De la intrarea în Sankt Knuds Kirke, privind spre est, de-a lungul străzii ce o desparte de Piaţa Primăriei, se vede înălţându-se impunător, la nici 200 m depărtare, Sankt Albani Kirke. Aceasta este o biserică romano-catolică, spre deosebre de Catedrală, care este protestantă, ca majoritatea bisericilor din Danemarca.

Este construită şi ea tot din cărămidă roşie, dar mai recent, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în stil gotic timpuriu, cu excepţia portalului, construit în stil romanic. Turla clopotniţei are 54 m înălţime. În interior este decorată cu frumoase vitralii, statui şi picturi.

Undeva, între cele două biserici se află, chiar la marginea străzii, statuia regelui Knud cel Sfânt, înfăţişându-l pe acesta stând în picioare, ţinând în mâna dreaptă o sabie şi privind la ceruri. Statuia turnată în bronz este opera unui sculptor danez, Einar Utzon-Frank şi a fost dezvelită în 1953.

Revenind în Piaţa Primăriei, am pornit agale de-a lungul Vestrgade, rezistând cu greu să intrăm în toate magazinele de pe ambele laturi ale străzii. Evident, ne-am oprit la Stoppenålen, Acul de cârpit, din intersecţia cu Smedestræde şi la Hyrdinden og Skorstensfejeren, Păstoriţa şi coşarul, despre care am vorbit în review-ul amintit la început. De la această intersecţie, am pornit pe Kongensgade, tot o stradă pietonală, perpendiculară pe Vestergade. Îndreptându-ne spre nord, de-o parte şi de alta a străzii, ne fac cu ochiul şi ne îmbie magazine după magazine: The Body Shop, ParadiS, Cha Cha Cha, Noa Noa, Venini, Message, Bertoni, H&M, printre care se strecoară şi un Mac Donalds şi câteva supermarket-uri. Evident, sunt şi restaurante (unul asiatic, Thi Tam Tang), baruri, hoteluri.

La capătul străzii, intrăm pe Østre Stationsvej, o arteră principală, de partea cealaltă a căreia se află, ceva mai departe, Odenses gamle banegård, vechea clădire a gării, dar şi Odense Banegårdscenter, Gara centrală, unde se găseşte şi un cinematograf, Biblioteca orăşnească şi un Mac Donalds.

Peste drum de gara centrală, chiar în faţa acesteia, se află Skyggen - Rejsekammeraten - Improvisatoren - et treenigt portræt af H. C. Andersen, Umbra - Tovarăşul de călătorie - Improvizatorul - un portret unic al celor trei personalităţi ale lui H. C. Andersen, o statuie (click aici) care a stârnit foarte multe discuţii în 2005, când a fost amplasată aici. Cred şi eu, mie nu mi-a plăcut deloc, motiv pentru care nici nu am fotografiat-o!

Alături se întinde Kongens Have, Grădina Regală, un frumos parc în care se organizează carnavaluri şi alte spectacole, dar care este şi locul preferat al vagabonzilor şi toxicomanilor, motiv pentru care am zăbovit aici doar cât să admirăm Odense Slot, Castelul Odense, un palat construit în secolul al XVI-lea, de către regele Frederik al II-lea, pe locul unei foste mănăstiri şi refăcut mai târziu, în secolul al XVIII-lea, de către regele Frederik al IV-lea, ca un castel regal provincial. În prezent, Odense Slot este sediul Consiliului Municipal al oraşului Odense. De fapt, nu se vedea în niciun fel că Grădina Regală ar fi locul preferat al vagabonzilor şi toxicomanilor, probabil aceştia vin la lăsarea întunericului dar ştiţi cum e, când ţi se spune ceva, deja ţi-ai format o idee de multe ori poate greşită.

Am pornit apoi pe Jernbanegade, strada de pe latura vestică a Grădinii Regale, şi, la intersecţia cu Vindegade am ajuns la Odense Teater, Teatrul din Odense, o frumoasă clădire, datând de pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În continuare, la următoarea intersecţie, cea cu Slotsgade, se găseşte Fyns Kunstmuseum, Muzeul de Artă al regiunii Fyn. Fondat în 1885, este unul dintre cele mai vechi muzee de artă, situat într-o clădire impunătoare, în stil clasic greco-roman, cu un fronton distinctiv, ca de templu şi o friză cu scene din istoria Danemarcei şi mitologia nordică. Muzeul conţine aproape 3.000 de opere de artă, aparţinând celor mai de seamă artişti plastici danezi, inclusiv o colecţie de lucrări în beton! .

De aici, revenim la locul de plecare şi închidem circuitul pe pietonalele din Odense.

Ziua următoare a venit rândul vizitei în portul Odense, unde era organizată o zi de competiţii sportive pentru copii. Portul se află la capătul canalului Odense, ce leagă oraşul de fiordul Odense. Nu este spectaculos, dar a fost o plimbare plăcută. În zonă este un cartier de locuinţe noi şi moderne, cu o arhitectură deosebită.

Am profitat de faptul că eram la câteva sute de metri şi am mers să vizităm şi Danmarks Jernbanemuseum, Muzeul căilor ferate daneze, unde se pot vedea uriaşe locomotive cu abur, vagoane regale, sau altele pentru oameniii de rând, vagoane de dormit, sau vagoane restaurant, folosite de-a lunul celor peste 150 de ani de trasport feroviar danez.

Cei mici îşi pot construi singuri propriul "tren" din piese de Lego, cei mai mari o pot face pe calculator, adulţii pot conduce un tren într-un simulator şi, cu toţii, mici şi mari se pot plimba cu un minitren, ba chiar pot face călătorii de câteva ore, pe distanţe mai lungi. Ce este e subliniat este grija organizatorilor (ca de altfel peste tot în Danemarca) pentru vizitatori. Sunt facilităţi pentru handicapaţi, locuri de joacă pentru copii, camere pentru mame şi copii mici, unde acestea pot schimba scutecele bebeluşului, sau îl pot alăpta şi, binenţeles, magazine, cafenea, fast-food. Dacă ai nevoie, poţi cere un scaun cu rotile, un coş de mână, un cadru ajutător pentru mersul pe jos, sau un baston-scaun. Totul este făcut pentru ca să te simţi bine şi să petreci câteva ore plăcute, contra sumei de 60 DKK (coroane suedeze), adică vreo 35 de lei, cât costă biletul de intrare pentru adulţi.

În sfârşit, m-am întins la vorbă şi a ieşit o poveste prea lungă. E timpul să închei, nu înainte însă de a aminti şi alte puncte de atracţie ale oraşului.

Primul pe care trebuie să-l numesc este Odense Zoo, Grădina zoologică din Odense, aflată în sudul oraşului, într-un frumos parc ce se întinde de-a lungul râului Odense, parc unde locuitorii oraşului vin, când e vreme frumoasă, să petreacă clipe de linişte.

Pentru cine are timp, o croazieră pe râul Odense oferă clipe frumoase, într-un decor desprins parcă din poveştile lui Andersen. Există şi un muzeu militar, iar împrejurimile oraşului şi întreaga insulă Fyn sunt locuri pline de farmec. Chiar şi marea poate constitui un obiectiv, chiar dacă o baie în apa rece a Mării Nordului nu este o experienţă plăcută pentru oricine.

Pentru cei interesaţi de viaţa de noapte a oraşului, se organizează şi plimbări pedestre nocturne în centrul oraşului, aşa-numitul Watchman’s round walking tour, circuitul pedestru al gardianului de noapte, cu vizitarea locurilor istorice, dar şi a localurilor de noapte tradiţionale din oraş.

Oricum, noi am constatat că timpul petrecut la Odense nu a fost suficient pentu a vedea toate lucrurile ineresante de aici şi, deci, trebuie să ne întoarcem. O vom face cu siguranţă.

---

VIZUALIZĂRI: 4628 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI