Bali experience (2) — Kuta

TIPĂREȘTE

In Bali am aterizat la ora 23. Cum am coborat din avion, ne-a izbit o caldura si o umezeala greu de suportat. Deja nu mai puteam respira. Dar pana la urma trebuia sa ne obisnuim.

Bine-nteles, dupa cum ne asteptam, treaba cu gasitul unui taxi a fost o experienta foarte neplacuta. Da, exista o lista cu preturile taxiului pana la destinatia dorita - noi trebuia sa ajungem in Kuta. pret afisat: 80.000 rupii (6 dolari). pret cerut de taximetristi- 200.000 rupii (15 dolari). Ata la ghiseul pentru taxiuri. Si e vorba de aceeiasi taximetristi care stateau la respectivul ghiseu. La un moment dat eram inconjurati de vreo 5-6 taximetristi, care incepusera sa ne ia si la misto. Urat! Pana la urma, ne-am trezit ca apare din multime un indonezian, care a zis ca ne ia 100 000 de rupii pana la hotel. Am zis ok si-n secunda urmatoare deja ne indreptam catre masina.

Nici n-am plecat bine ca - surpriza - de fapt trebuie sa-i dam 120 000, pt ca are de platiti si parcarea la aeroport. Care era mai putin de atat... Am zis ok... ca doar ce era sa mai facem?! Iar cu lucrul asta deja trebuia sa incepem sa ne obisnuim. Pentru ca lucruri de genul asta s-au tot intamplat pe parcursul vacantei noastre.

Pe drum spre Kuta, l-am intrebat cat ne ia pt o excursie de o zi. Raspuns: 40 dolari (pt amandoi). Am zis ok, te sunam cand ne hotaram. asta pt ca doream cateva zile sa ne relaxam la plaja mai intai.

La hotel am ajuns in jur de 23.30. Am stat la The Bene Hotel, 4*, aproape de plaja. La receptie, foarte draguti. Ne-au adus cate un fresh din partea casei, am lasat un depozit de 30 de dolari, ne-au luat bagajele si ne-au dus in camera. Aveti grija sa aveti niste bani schimbati (marunt) pentru a lasa baiatului care va ajuta cu bagajele. Noi n-am avut si i-am lasat 100 000 de rupii (ne era rusine sa nu-i dam nimic). In rupii am schimbat pe aeroport 100 de dolari, sa avem de taxi, tinand cont ca nu este un curs tocmai ok. De asemenea, daca achitati cu cardul atcuiva pe net hotelul, trebuie sa aveti la voi o copie dupa cardul respectiv fata/verso, dupa actul de identitate al persoanei respective si o declaratie scrisa a acelei persoane din care sa reiasa ca ea a efectuat plata pt voi. Noroc ca am primit un mail de la hotel cu aceste detalii, ca pe booking.com, de unde am achizitionat cazarea, nu scria nimic.

Micul dejun la hotel - destul de ok (aveau oua pe care ti le faceau pe loc cum doreai, prajitor de paine, iaurturi, fructe, unt, gem, cafea, ceai, sucuri de 2-3 feluri (ananas, portocale, guava), lapte, crispy bacon, noodels, tot felul de dressinguri si dechestii pentru noodels (noi n-am mancat asa ceva la micul dejun... neobisnuiti cu masa de pranz la 9 dimineata :) ), branza de mai multe feluri, cartofi la cuptor, carnaciori si alte chestii prajite (nu mai stiu exact ce pt ca, pt noi, deja era... too much for breakfast :). Si american pancakes - cu sos de vanilie sau ciocolata sau sirop de artar. Foarte bune. Daca pana acum n-am fost fanul acestor clatite, din Bali am inceput sa le iubesc.

(Hotelul-ok, curatel; cam 3 stele de fapt; camerele-ca in pozele de pe booking.com).

Dupa micul dejun, am zis sa ramanem la piscina, sa ne relaxam/odihnim, dupa 24 de ore de zbor, iar din urmatoarea zi sa ne mutam cartierul general pe plaja. Noi suntem genul care daca mergem in vacanta intr-o zona calduroasa, vrem sa stam la plaja, sa ne bronzam. Nu la piscina, sub umbrela. Ca la piscina putem sta si acasa :).

Hotelurile in Kuta, majoritatea care au piscine, sunt construite in forma dreptunghiulara, iar piscinele sunt in mijloc, incadrate de cele 4 laturi ale hotelului. pentru cei care vor sa stea la piscina si le este teama ca nu va fi soare, - am constatat cu mareee mirare ca soarele rasarea, ajungea pe la pranz la jumatatea cerului (fix deasupra piscinei) si ramanea acolo pana dupa amiaza, cand incepea sa coboare. Nu prea mi-am explicat treaba asta dar... nici nu m-am mai gandit la ea de atunci. La piscina, sezlonguri/ paturi din ratan, cu saltele groase. iti dadeau si prosoape daca doreai dar nu aratau chiar ok. Apa din piscina - se putea si mai curata...

Preturi la hotel pt mancare/ bautura - f mari (pentru o tara ca Indonezia). Un fresh de ananas era 24 000 rupii + 21% taxe (nu stiu exact ce taxe, pe nota era trecut gouvernment taxes). o bere Bitang (locala), la 600 ml- 85 000 rupii + 21% taxe (aproape 8 dolari). Mancarea, la fel, foarte scumpa. 13 dolari un burger.

Dupa-amiaza am zis sa mergem sa vedem cum arata plaja. Cum am ajuns pe plaja (era cam la 500 de m de hotel) - ne-au asaltat tot felul de oameni, inclusiv copii, sa ne vanda cate ceva. Aglomeratie mare pe plaja, multi indonezieni... Caini multi dar toti cu zgarda si inofensivi. Doar sa aveti grija pe unde calcati daca mergeti desculti pe plaja :) In total cred ca erau 20 de sezlonguri pe toata plaja care aratau atat nasol incat am preferat sa stam pe prosoape, direct pe nisip. Apa - fooooarte calda si curata. N-am vazut o alga cat am stat acolo. Curentii din ocean - foooarte puternici. Iar daca se asteapta cineva la nisip alb si apa tourqoise... mai bine cautati alta destinatie... gen Boracay...

Preturi pe plaja - o cola la 0,3 - 15 000 de rupii (1,10 dolari), iar o bere Bitang mica (400 ml) era 25 000 rupii (aproape 2 dolari). Bauturile se vindeau din niste lazi frigorifice, cum sunt acelea cu care te duci la un gratar.

La cum am vazut plaja in prima zi, am zis ca mai bine ramanem la piscina hotelului. Cu mare parere de rau, ca nu prea suntem adeptii piscinelor atunci cand in zona exista o plaja.

Seara, am iesit la cina. Eu am plecat din tara cu gandul ca trebuie sa mancam la chestiile lor locale, unde e cea mai buna mancare. Dar realitatea nu s-a prea potrivit cu ceea ce ne doream noi. Da, gaseai restaurante locale (daca le pot numi asa) dar trebuie sa ai curaj mare si stomac de fier sa mananci acolo, unde se gatea printre gandaci, unde colcaiau mustele... si cine mai stie ce... Asa ca am zis pas, am vazut un restaurant italian care arata bine, unde faceau paste de casa, si... am devenit clienti fideli :). Restaurantul - Stadium Cafe. Preturile, pe masura. 2 portii de paste, o bere la halba si o apa minerala, cu tot cu taxele care erau peste tot adaugate, 270 000 rupii - 20 de dolari. La acelasi restaurant, in alta zi, un orez cu fructe de mare, o supa pomodoro, o portie de tortellini cu carne, o bere la halba si un fresh de ananas - 500 000 de rupii - 38 de dolari. (cu tot cu taxe).

In Bali, aceste taxe sunt in plus, fata de pretul din menu, peste tot. Si variaza intre 15 si 21 %.

Fructe de mare ieftine in Bali? Nu exista!

Mancarea, fara toxiinfectie alimentara la pachet, foarte scumpa!

Oamenii- da, draguiti si zambitori. Dar doar pt ca toti iti vor banii. Toti vor sa iti vanda ceva. De la cocaina la fiecare colt de strada (cu toata ca in Indonezia este pedeapsa capitala pt asa ceva) la excursii, transport, femei si... orice altceva. Si lectii de surf de la cei de pe plaja care inchiriau placi - dar doar teorie. Ca practica te omoara... "instructori" de surf care se tineau pe placa la fel de mult ca si noi, care am incercat asta pt prima oara. Asa ca daca vreti sa invatati acest sport, apelati la scoli autorizate, cu surferi in adevaratul sens al cuvantului. Valurile - mari, numai bune pt asa ceva in Kuta.

Pe strazi, numai taxiuri aproape, care claxonau fiecare turist pe care il vedeau. Cu alte cuvinte, claxonau non stop. Si stau si ma intreb oare unde au fost cei care povesteau pe diferite forumuri ca n-au auzit un claxon cat au stat in Bali? Poate intr-o alta dimensiune... :)). Si milioane de scootere. Trafic - haotic.

Prima impresie a sotului meu in prima zi cand am iesit in fata hotelului: "auzi... au zic sa schimbam biletele de avion si maine sa ne intoarcem acasa". Impreia mea... fara cuvinte, caci ma cam pufnea plansul... Mizerie cum nu mi-am imaginat vreodata ca voi vedea undeva, atmosfera de Ferentari, aer irespirabil, oricat te-ai fi spalat pe maini, in 2 secunde te lipeai la loc (deci mizerie si in aer, nu doar fizic, pe strazi). Oameni care te hartuiau din 2 in doi pasi, totul scump pt asemenea tara, plin de australieni slinosi si beti... Rezumand totul - a doua oara nu ne mai trebuie.

Da, stiu, Kuta este cea mai aglomerata statiune. Dar am fost in extrasezon si ne-am gandit ca mai bine mergem aici decat in alta parte, sa nu ne trezim ca nu prea e mare lucru deschis. Si teapa-! Pai daca asa e in extrasezon, nici nu vreau macar sa-mi imaginez cum e vara...

Toate magazinele arata ca la Dragonul Rosu - aceleasi lucruri urate, kitchoase si extrem de prost facute. Preturi - ca la Paris. De fapt, mai mari chiar. Cica sa negociezi. Si-ti lasa la jumatate de pret. Pai daca cer pe un breloc atat de urat si prost facut incat nu l-ai lua nici gratis 10 dolari... Da, ajungi la jumatate de pret. Dar... calculeaza cat ai dat pe el de fapt. Si, dupa toata hartuiala de pe strazi, trebuie sa mai ai inca nervi sa te tiganesti cu ei. Asa ca preferi sa te duci la un magazin cu preturi fixe, sa stai linistit sa te uiti, fara sa fii inconjurat de 5 oameni care incearca sa-ti bage pe gat marfa de 2 bani din tot Baliul, ca sa traiasca si ei linistiti 3 luni de pe urma ta, ca doar esti turist. Si prost in acelasi timp. Caci impresia asta ne-au lasat-o: turist= prost; jecmaneste-l cat si cum poti, fura-l la bani cat mai mult... ca nu mai avem nevoie de el; ca lumea asta e mare si la anul va veni un alt turist prost, chiar daca astuia nu-i mai trebuie Bali in viata lui.

Am vrut sa ne luam 2 cani cu bali, de la un magazin cu preturi fixe. Oribile (dar erau cele mai ok pe care le vazusem peste tot). Si cu vopseaua intinsa. pret: 85000 rupii- aproape 7 dolari. Am renuntat si ne-am luat de la starbucks. Cu 150 000. dar macar de calitate si frumoase. Preturi Starbucks-mai mari decat la noi.

Mallurile - unul aproape de hotelul nostru - Beachwalk Shopping Center (un mall in aer liber), langa Sheraton Hotel - cu Zara, Pull & Bear etc, Victoria's Secret si altele de genul (dar nu va asteptati la branduri de lux) - preturi duble sau chiar triple in unele cazuri fata de Romania. Altul - Discovery Mall - plin de fakeuri - genti Chane, Dior si orice brand doriti- cu 500 000 de rupii. Magazin Guess - cred ca tot fakeuri. Si fakeuri gasiti peste tot. Doar fakeuri.

Plin peste tot de magazine Polo - foarte scumpe si..fake-uri. Nici macar n-are sens sa intrati intr-un astfel de magazin.

Eu n-am avut curaj sa iau nici macar din duty free ceva. Am preferat shoppingul in duty free in Doha - much safer.

Au KFC, Mc, Pizza Hut. Preturi ca la noi. Atentie la KFC - au chestii pe care s-ar putea sa nu le puteti manca...

Supermarketuri - multe; Ce gasiti in ele - mai nimic. O apa in supermarket - 8000-10000 rupii; un sprite la 0,25 - 6000 rupii. Alcoolul - foarte scump.

Pentru fumatori - tigarile sunt foarte ieftine (un pachet Dunhill - 1,5 dolari). Dar si foarte proaste. oribile chiar. Aromate si dulci. Si mult mai tari decat la noi. Chiar daca sunt asa ieftine, mai bine vi le aduceti de acasa. N-o sa va para rau. In Doha, in duty free, un cartus de Dunhill alb era 25 de dolari (si mai toate erau cam la acelasi pret). Dar nu stiu cum sunt, nu le-am incercat.

Preturi ok pt suveniruri-gasite, intr-un final, cu ajutorul ghidului. Mai multe detalii-in post-ul despre excursii.

Atentie atunci cand primiti restul!! Niciodata nu am primit restul cat trebuia, mereu mai putin. Dar numaram in fata lor, le aratam ca nu e ok si... surpriza... stiau exact cat trebuie sa-ti mai dea.

Daca nu va plac betisoarele parfumate si preferati un Glade sau orice altceva pentru a mirosi frumos in casa... fugiti cat mai departe! Peste tot pe strada mirosea a betisoare parfumate. Ajungea sa ti se faca greata...

Inca o mare problema a fost cu toaletele. Peste tot pe unde am fost, in afara Beachwalk Mall si restauramntele care aratau bine si erau scumpe, toate erau absolut horror. Nu suntem nici pe departe ipohondri, insa ne intrebam de fiecare data cate boli om fi reusit sa luam, chiar si fara sa atingem nimic. Exista in multe locatii (inclusiv KFC) chiuvete pt a te spala pe maini in incinta restaurantului, fara a fi nevoit sa intri in zona toaletelor. Dar nu cred ca sunt spalate/ curatate vreodata. Pur si simplu, nici nu-ti mai vine sa mananci.

Toate aceste lucruri au fost extrem de agasante, in conditiile in care amandoi eram dupa o perioada foarte grea la serviciu si chiar doream foarte tare sa stam linistiti si sa ne relaxam. Nicio sansa insa. Cu toate ca, dupa primele doua zile, am descoperit cum scapam repede de oamenii de pe strada care se tin de capul tau si un sfert de ora. Dupa cum spuneam, turistii sunt luati de fraieri rau. Asa ca te trezesti din 2 in doi pasi cu cate unul care intra in vorma cu tine, ca de unde esti, daca iti place la ei si alte bla bla blauri d-astea, ca dupa 5-10-15 minute sa-ti spuna de fapt ce vrea sa-ti vanda. Iar daca dai semne ca vrei sa pleci de langa el, nicio problema, te poate conduce si pana la hotel daca are si cea mai mica speranta ca va capata ceva de la tine. Iar noi am realizat ca toti credeau ca suntem din Rusia. Asa ca a treia zi, cand am fost abordati pentru a suta mia oara, i-am raspuns ca suntem rusi. Ghiciti ce: in secunda urmatoare a facut cale intoarsa si ne-a lasat in pace. Asta dupa ce raspunsul a venit si cu o incruntare a sprancenelor. Asadar, daca semanati putin cu aceasta natie, spuneti-le ca sunteti din Rusia, pe un ton autoritar. Doar asa puteti scapa de hartuiala lor. Sau poate mai sunt si alte metode dar la noi asta a fost prima idee si a si functionat :))). Se pare ca le e cam frica de rusi :))). Plus ca noi am incercat sa fim la inceput mereu cu zambetul pe buze, mai ales cand ii vedeam si pe ei asa. Dar cand sotul meu a inceput sa se incrunte la ei si sa le vorbeasca in 2 peri, deja fugeau :). Doar asa am reusit sa avem parte si noi de putina liniste si sa nu ne mai plimbam pe strazi in permanenta cu cineva langa noi care ne vorbea intr-una numai prostii.

Concluzie despre Kuta: oribil! horror! Daca vreti neaparat Bali, alegeti orice alta statiune, sub nicio forma Kuta! Ne asteptam sa fie mizerie, sa fie haos pe strazi... dar nu in halul asta... Deci nu va ganditi ca ne asteptam sa gasim acolo un fel de Singapore sau mai stiu eu ce... Si ne asteptam la oameni draguti si prietenosi pt ca asa sunt ei, nu pt ca toti iti vor banii. Asa citisem pe zeci de forumuri. Multa lume naiva care a scris asa ceva...

Singurul lucru care ne-a placut in Kuta: foarte putinul pe care l-am observat din sistemul lor de invatamant: stand pe plaja, ne-am trezit cu un grup de elevi langa noi, ca au nevoie de ajutor. Erau atat de draguti incat nu-i puteai refuza. Apoi ne-au spus despre ce e vorba: profesoara de lb engleza de la scoala i-a trimis pe plaja sa stea de vorba cu turistii, pentru ca asa invata mai bine sa converseze. Si, din discutiile avute, erau multi cu aspiratii mari: voiau sa ajunga medici, avocati, oameni de afaceri... Sper sa ajunga intr-o zi sa-si indeplineasca visurile. Sa iasa din mizeria in care stateau (se vedea dupa cum erau imbracati saracutii) si sa aiba o viata decenta...

Incercam sa ne amintim si alte lucruri care ne-au placut in Kuta dar... nu exista...

Soarele si bronzul: Cat am stat la piscina, a fost totul ok. Nu suntem genul care sa stam in soare doar dimineata si dupa amiaza. Am stat si la pranz, fara sa ne prajim. Am folosit in primele zile lotiune cu 30 factor de protectie, iar eu n-am mai folosit deloc. Doar sotul, care are tenul mai deschis. Si n-am avut niciun fel de problema. In ultima zi, insa, ne-am dus toata ziua pe plaja, pt lectii de surf. Si cu toate ca ne-am tot dat cu lotiune de protectie, am reusit sa ne prajim ingrozitor amandoi. Pot spune ca aproape de carbonizare :))). Deci sarea din oceam (extreeeem de multa) in combinatie cu soarele... nu reprezinta o idee tocmai fericita. Cu toate ca surf am facut imbracati... Am reusit sa ne bronzam si prin haine... Nu va imaginati in ce hal am ajuns amandoi acasa... si credeti-ma ca nici nu va doriti. Asadar... dupa baia in ocean, fuguta la umbra. Si cu toate ca erau 32-33 de grade, se simteau 50. Eu, care pot sta o zi intreaga la plaja, in Europa, fara sa ma ating de apa piscinei, aici dupa 5 min de soare eram direct in piscina 30 min.

Excursii nu am facut foarte multe pt ca am dorit sa ne odihnim, nu sa ne intoarcem acasa mai obositi decat am plecat. In postul urmator gasiti si impresiile despre ce am vizitat.

Inca un pont, legat de alegerea hotelului: incercati sa gasiti unul cu geamurile catre exterior, nu spre interior, unde este de obicei piscina. Astfel, veti putea sa si respirati :). Iar tips pentru personalul de la curatenie - cu 15 000 de rupii lasate iti schimbau prosoapele, faceau curatenie, dezinfectau. Cu 25 000, iti schimbau si lenjeria. Articolele de toaleta erau schimbate/inlocuite zilnic - periute de dinti, sampon etc. Chiar daca nu le foloseai pe ale lor decat sa speli o pereche de slapi :).

Legat de imbracaminte - luati-va doar haine subtiri. De un pulover aveti nevoie eventual decat in avion. Sau ceva mai grosut la Ubud, intr-o zi ploioasa. Dar nici asa neaparat. Si absolut necesare in bagaj: camasi / bluze deschise la culoare, cu maneci lungi. Si pantaloni la fel. De preferat panza sau in-ul, de ocolit bumbacul. Asta daca nu vreti sa va intoarceti dintr-o excursie cu zeci de dungi pe voi de la ce ati purtat :)))

Aer conditionat in hoteluri dar nu va asteptati la acelasi lucru si in restaurante. Nu veti gasi. Iar legat de restaurante, in ultima seara, inainte de a pleca spre aeroport, am iesit sa mancam. Si cum eram foarte obositi si nici cu timpul nu stateam prea bine, am intrat in primul restaurant unde am gasit mancare de-a lor si care ni s-a parut si ok. Si surpriza: mancare excelenta, preturi mici, fara taxe adaugate pe nota. Doar sa nu va uitati cu prea pare atentie in jur, sa n-aveti surprize. Noi n-am vazut nimic dar... cine stie? :) Si cand te gandesti ca noi le-am ocolit mereu pe cele in care nu vedeam niciun client... Deci de existat, exista... pacat ca ne-a luat 10 zile sa-l gasim... Nu mai stiu cum se numeste dar este fix in dreapta intrarii in hotelul Karathi. Poate este chiar al hotelului... Noroc ca am pozat biletelul cu userul si parola pt wireless... Si apropos... wifi peste tot pe unde am mancat in Kuta. In excursii nu ne-a interesat prea tare...

Exista si Carrefour in Kuta - am ajuns si acolo, disperati ca nu gasim nimic cat de cat ok pt cadouri. Proasta idee. Preturi mari, nimic interesant. Mi-am luat pastai de vanilie, ambalate in pungute, made in Indonezia, scria pe ele balinese spices. N-au avut nici urma de gust sau miros de vanilie. Iar chiar daca termenul de valabilitate era pana in decembrie 2016, in 3 saptamani le-am gasit mucegaite (cu toate ca le-am depozitat in conditii corespunzatoare). Asadar, ocoliti linistiti Carrefourul, nu gasisti nimic ok nici acolo. Plus ca ne-au tras teapa si de data asta. La raft, pretul pastailor de vanilie-ceva gen un dolar, chiar mai putin. Pe bon, de 4 ori mai mult (si da, pe bon scria in indoneziana deci... habar n-aveam ce scrie acolo). I-am aratat baiatului de la casa, i-am zis ca nu-i ok. Si, cu toate ca am constatat ca toata lumea in Bali vorbeste putin engleza, el nu si nu, ca nu intelege nimic. Pana la urma i-am aratat ca la prosti despre ce e vorba, i-am scris preturile pe telefon... Intr-un final a plecat si s-a intors dupa un sfert de ora, timp in care am vrut de cateva ori sa las tot ce luasem acolo si sa plec, cu o bucatica de hartie pe care era trecut acelasi pret ca pe bon. Dar doar cifrele, atat, fara nimic altceva. Asa ca am renuntat sa ne mai luptam cu ei, am platit cat era trecut pe bon si am plecat. Ajunsi la hotel, mai aveam trecute cateva chestii in plus... nu ca si cum nu ne-am fi asteptat. Dar doar nu era sa ne apucam sa numaram tot ce luasem, iar apoi ce era trecut pe bon... asta dupa nervii facuti cu pastaile de vanilie...

Concluzie: tot Bali-ul e o mare teapa si jepcareala pe fata; scuzati-mi limbajul nu tocmai colocvial dar... altcumva nu prea imi mai vine sa ma exprim...

Curs valutar: 1$ -intre 13.400 - 13.800 de rupii; de preferat sa aveti la voi dolari si in bancnote mari (50 sau 100). Mare atentie unde schimbati-pt ca gasiti case case de schimb in fiecare maghernita, din 2 in doi pasi. Noi am preferat sa schimbam la mall-ul de langa noi, in incinta unui supermarket si alte locuri de genul.

Pret taxiuri - cam 2 lei pe km. Recomandare - luati-le doar pe cele cu pasare albastra desenata pe ele si rugati-i sa porneasca aparatul de cum v-ati urcat.

La final, dupa cum am scris si in postul anterior, o scriu si aici, pentru a nu se intelege gresit, tinand cont de impresia pe care toata lumea o are despre Bali: suntem un cuplu absolut normal, fara fitze si pretentii, nu stam in vacante la resorturi de lux sau la all inclusive, ne place sa vizitam, sa experimentam si mereu plecam cu temele facute, oriunde am merge, pentru a nu fi luati prin surprindere la destinatie. Cu toate ca temele ni le-am facut si de aceasta data, la destinatie am fost mega surprinsi sa constatam ca nu este nici cea mai mica legatura intre ce ne asteptam sa fie si ce am gasit acolo. Iar asteptarile nu erau prea mari. Noroc macar ca n-am avut curajul sa ne cazam oriunde si am hotarat sa nu luam vreun hotel sub 4 stele.

Legat de siguranta - din punctul asta de vedere n-am avut nicio problema. Aveam curaj sa ies sa ma plimb singura la 2 noaptea fara sa-mi fie frica. (n-am facut-o dar nu cred ca patesti nimic acolo; te hartuiesc toti dar de atins,nu te atinge nimeni;iar la toate hotelurile mari am vazut bariere uriase, masinile erau controlate inainte de a intra cu un fel de detectoare..agenti de securitate si tot tacamul).

Sper ca am acoperit cam totul, tinand cont ca am incercat ca in acest post sa se regaseasca informatiile pe care mi le-as fi dorit sa le aflu si eu inainte de a pleca.

Singurele lucruri frumoase (nu wooow) din toata vacanta: excursiile - in postul urmator.

---

VIZUALIZĂRI: 8847 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI