GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Kuala Lumpur — un oraș care merită mai mult de două zile // partea a II-a
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
A doua zi în Kuala Lumpur, din păcate și ultima, a început foarte devreme. Astfel că la ora 6 punct am ieșit pe ușa apartamentului și după 10 minute eram într-unul din vagoanele monorailului ce-avea să ne ducă în gara centrală a orașului, KL Central. Nod feroviar important al capitalei Malaeziei, KL Central este o gară modernă unde au oprire șapte linii de transport urban pe șine (metrou, monorail) și de asemenea locul de unde pleacă sau sosesc trenuri către aeroport, nordul sau sudul orașului. Totul este foarte bine pus la punct. Automate pentru bilete, săli de așteptare, magazine (chiar și-un mall), locuri de luat masa și câteva chioșcuri info cu operatori care vorbesc mai multe limbi de circulație internațională.
Am luat bilete pentru Batu Caves de la un automat doar pentru dus. Există opțiunea și pentru bilete dus-întors însă trebie să știi trenul cu care te întorci și n-am riscat. Nu știam exact cât timp urma să petrecem la Batu Caves și-apoi diferența de preț este nesemnificativă. Biletele doar dus au costat 2,6 MYR / persoană, cele dus-întors ar fi fost 5 MYR / persoană. Așadar diferența era de doar 20 de bani, pentru că paritatea leu-ringit malaezian este aproape 1:1. Până la plecarea trenului mai erau aproape 40 de minute așa c-am avut timp și de-un mic dejun și-o cafea, cu tot cu țigara de rigoare, asta însă afară din gară, deoarece în gară nu există locuri amenajate pentru vicioși. Accesul la peroane este permis cu 10 minute înainte de plecarea trenurilor și se face pe la turnicheți unde se scanează biletul. Acesta trebuie păstrat deoarece trebuie scanat și la ieșirea din gara de destinație. Chiar mă gândeam ce se-ntâmplă dacă pierzi biletul. Rămâi să dormi la” unchiu-n gară” ? :)
După 34 de minute și 8 stații am ajuns la Batu Caves. Din momentul în care am pătruns în zonă s-a terminat cu partea musulmană a Malaeziei și-am trecut în partea hindu a acestei țări, care este lăudată peste tot pentru toleranța religioasă de care dau dovadă atât autoritățile cât, mai ales, locuitorii. Pentru noi a fost primul contact live cu practicanții religiei hindu. Oricât de pregătit ai fi, teoretic vorbind, șocul este destul de puternic. Începând de la obiceiuri, culori, mirosuri, trecând apoi prin diferențele de cultură și terminând cu atitudinea față de ce-i înconjoară. Recunosc că-n primele minute nu mi-a fost ușor, cel mai mult m-au deranjat mirosurile. Cred c-am nimerit în timpul unei procesiuni hinduse, pentru că erau foarte multe persoane îmbrăcate în haine de ceremonial. Și am vaga senzație că-n timpul acestei procesiuni, foarte multe găini au fost sacrificate, iar leșurile lor erau aruncate peste tot, la întâmplare. Însă dacă ei pot, eu de ce n-aș putea? Așa că ne-am văzut în continuare de vizită și privind acum în urmă, nu regret absolut nimic. În fond, ghidurile de specialitate recomandă Batu Caves în top 3 de vizitat dacă ajungi la Kuala Lumpur.
Atracția principală a locului este Peștera Templului dacă traduc mot-a-mot așa cum este descrisă în ghidul de vizitare (The Temple’s Cave), o peșteră tip catedrală care are pe alocuri înălțimea de 100 de metri. Dealurile din jur sunt calcaroase, așa că naturii nu i-a fost prea greu probabil să” sape” în calcar pentru a se ajunge la această minunăție. Ca să ajungi în această peșteră trebuie să urci vreo 280 de trepte vopsite frumos în toate culorile curcubeului. Lăsând deoparte efortul depus pentru urcarea acestor trepte, chestia haioasă este că trebuie să stai cu ochii-n patru pe maimuțele care obișnuiesc să-și ceară obolul și nu rugându-te frumos, ci furând tot ce se poate, mai ales șepci, ochelari de soare ținuți șmecherește pe frunte sau chiar trăgând de genți ținute pe umăr. Pot să spun c-am avut noroc. Cred că fusese ora lor de mic dejun, deoarece majoritatea ronțăiau nuci de cocos sau înfulecau banane din snopuri ce erau plasate strategic din loc în loc. Și cu toate astea am văzut când cineva a rămas fără șapcă, spre amuzamentul nostru, al celor care ne-am oprit să vedem scena și de ce nu, să tragem o gură de aer după mai multe zeci de trepte urcate.
Ajunși sus am stat câteva minute să ne tragem sufletul și să fotografiem și de-acolo statuia lui Murugan, zeitate hindusă, statuie care are vreo 40 de metri înălțime și se află la baza treptelor ce duc spre peșteră. Dacă la începutul urcării treptelor îți cam înțepenește gâtul uitându-te în sus la statuie, de-aici, de sus, perspectiva este cu totul alta. Pare așa, cum să zic... ca un orator care ține o predică sutelor de discipoli adunați în jurul lui, discipolii având dimensiunea unor furnici.
Și-am intrat în peșteră. Sunt două temple mai mari și încă două mai mici, toate închinate zeităților hinduse. Plus alte câteva (multe) altare, dispuse la diferite înalțimi, prin cavități naturale sau săpate de oameni în calcarul pereților. La unul din cele două temple mai mari procesiunea religioasă în mijlocul căreia am nimerit era în plină desfășurare. Erau zeci de oameni care stăteau la rând pentru a ajunge în interiorul templului, acolo unde aprindeau un fel de lumânări, depuneau ofrande sub formă de flori împletite ca niște coronițe, apoi ajungeau în dreptul altarului unde cântau și... dansau. Pentru noi a fost foarte interesant. V-am spus, era prima dată când luam contact cu o formă de manifestare religioasă hindusă și a fost un prilej bun de a vedea și de a învăța ceva nou. Un alt lucru care mi-a lăsat o impresie bună a fost că nimeni nu s-a uitat chiorâș la noi, n-am fost tratați ca niște intruși, n-am avut nicio opreliște în a fotografia sau a filma. Toate aceste lucruri noi ne-au făcut să trecem mult mai ușor decât m-aș fi așteptat peste senzațiile olfactive. Dacă jos, la baza scărilor, afară în aer liber fiind, mirosurile erau puțin... cum să zic... mai” exotice” :), aici, fiind spațiu închis, mirosul de tămâie amestecat cu umezeala din aer și cu cel de găini sacrificate cu... știu eu... poate câteva (multe) zile înainte, eh... mirosurile astea m-au făcut să las pentru mai pe seară gândul la dejunul creștinesc de la mijlocul zilei și astfel calorille consumate la urcatul scărilor au rămas consumate și necompletate. Deci... tot răul spre bine :). Altă chestie care vine să-mi întărească convingerea că noi oamenii, creștini, hinduși, musulmani sau ce-om mai fi ne batem joc de natură și stricăm ce s-a” chinuit” ea să facă în mii de ani este un morman de cartoane și alte produse inovatoare au fost lăsate să zacă lângă un banner publicitar pe care scrie” Batu Caves – Beauty of Colors” . Bănuiesc ca respectivul banner n-o fi fost pus la mișto acolo.
Lăsând la o parte aceste mici neajunsuri, Batu Caves este un loc care trebuie văzut dacă ajungi la Kuala Lumpur. Cel puțin asta e părerea mea. Este interesant cum un loc din care chinezii exploatau guano în anii 1860 s-a transformat într-unul dintre cele mai venerate locuri hinduse din Malaezia. Pentru mine a fost locul în care, să zicem, m-am pregătit oarecum sufletește în cazul în care va fi s-ajung vreodată în India. Și cred că merită să trăiești live acest mic șoc, pentru că în cele aproximativ două ore pe care le-am petrecut la Batu Caves n-am putut să nu observ toleranța față de cei ce nu-s de-același” neam” cu ei. Se uită la tine zâmbitori, iar senzația este că se bucură că vrei să le cunoști obiceiurile și tradițiile.
Cred c-am uitat să spun mai pe la începuturi. Batu Caves se poate vizita 24 din 24,7 zile din 7, templele din peșteră fiind deschise și pe timpul nopții. Și este gratuit. Există ce-i drept cutii unde se pot depune donații. La intrarea în peșteră hindușii se descălțau și intrau desculți. Fără să întrebăm nimic, când ne-au văzut că suntem turiști ne-au spus că nu trebuie să ne descălțăm la intrarea în peșteră, ci doar dacă vrem să intrăm în temple. N-am intrat în temple deoarece am considerat că fiind o procesiune religioasă n-ar fi fost locul nostru acolo și în plus se vedea foarte bine și de-afară, templele neavând ferestre, ci doar golurile aferente acestora.
Drumul înapoi la Kuala Lumpur l-am făcut în același mod, cu trenul, însă am coborât după șapte stații, cu una înaine de KL Central. Asta pentru c-am vrut să vizităm Masjid Negara, cea mai mare moschee din Kuala Lumpur. Este ceva deosebit. Se întinde pe vreo 53,000 de metri pătrați și aici se pot ruga simultan 15,000 de credincioși. Are un minaret de 73 de metri înălțime, iar partea centrală a acoperișului este de forma unei umbrele deschise. Are o istorie interesantă. A fost construită în urma câștigării independenței din 1957 și inițial trebuia să poarte numele primului ministru de atunci, ca o recunoaștere a eforturilor sale în negocierile cu britanicii pentru independența Malaeziei. Acesta a refuzat această propunere și a propus actualul nume (nu știu ce înseamnă Masjid Negara) pentru a rămâne în istorie ca reper al câștigării independenței de către poporul malaezian, fără a se vărsa nicio picătură de sânge. Din păcate aici am făcut o inginerie cu telefonul. Am vrut să salvez fotografiile pe un sim de 64 de GB pentru că memoria telefonului era full, dar am făcut ce-am făcut și am rămas fără fotografii. Oricum la interior n-am făcut pentru că fotografiatul era interzis, însă nici exteriorul nu era de lepădat.
Cam asta a fost a doua zi a noastră în Kuala Lumpur. Ultimele ore le-am folosit pentru un prânz întârziat sau o cină timpurie, nici nu știu cum să-i zic și o ultimă tură prin câteva magazine pentru ceva suveniruri. Am vrut să mergem la aeroport tot cu taxiul din motivele pe care le-am spus în episodul anterior, adică prețul aproape la fel cu transportul în comun. Însă... surpriză. Taximetriștii nu doreau să pună meterul și cereau 200 MYR, adică aproape dublu ca la venire. Așa c-am refăcut drumul din acea dimineață de la apartament la KL Central, de data asta cu bagaje, și am folosit trenul rapid până la aeroport.
Mai sunt multe de văzut în Kuala Lumpur. Două zile nu-s de ajuns. Însă eu mă bucur c-am putut să văd măcar și-atât. Nu știu dacă o să mai am vreodată ocazia s-ajung aici, însă mi-aș dori. Mi-au plăcut oamenii, mi-a plăcut mâncarea, atât cât am putut să gust. Au un respect deosebit pentru familie și pentru vârstnici. Se stătea în picioare în metrou, dar locurile pentru vîrstnici erau libere. Infrastructura de transport e oarecum SF față de ce-i pe la noi. E adevărat că nu-i totul chiar roz, dar dacă te duci să vezi mizeria și lucrurile mai puțin plăcute, dacă te duci să nu vezi pădurea din cauza bârnei din ochiul tău, mai bine stai acasă.
Mă opresc aici și cu impresiile și cu anul turistic 2023. Până în 2024 și nu numai până atunci, eu vă doresc zile liniștite și nopți romantice :).
Trimis de Pușcașu Marin in 10.11.23 14:51:20
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ASIA - ALTE LOCURI.
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Pușcașu Marin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@ghisor: Interesantă experiența la acest Templu hindus. Faine și pozele foarte colorate... dar bine că nu am încă monitor cu împrăștietor de arome, că sigur m-aș fi” uscat pe picioare” 
(nu agreez nici unele mirodenii care se pun în mâncăruri... darămite cocktailul descris, cu” găini opărite” incluse).
În ceea ce privește statuia lui Murugan, mi se pare că au fost cam sadici să construiască statuia cu spatele la scări, dacă ce este mai interesant de văzut este atunci când îți scrântești gâtul, privind de jos în sus.
Utile informații, acum știu la ce să mă aștept!
Rog așteptați...
@k-lator: Să știi c-a fost interesant! Mai cunosc pe cineva” alergic” la Cotcodac Chanel de-ăsta de-am mirosit la Batu Caves. Dar dacă a putut ea să stea două ore pe-acolo și să mai urce și-o gălăgie de trepte... poți merge liniștită 
.
Acum... ce să zic, îmi dau și eu cu părerea. Statuia aia e cu fața către intrare, așa de bun venit, bănuiesc. Dacă stai bine cu ochiu' nu trebuie să-ți mai lungești gâtul lângă ea, se vede de la intrare. Eu nu prea mai diclesc bine de la distanță, da' mi-s fudul și nu-mi pun ochelari. Doar de soare, ca să nu mă bronzez pe retină. Așa că... suferă baba la frumusețe, lungește gâtul ca să vadă statuia bine
Mulțumesc frumos c-ai citit și că mi-ai scris și-un ecou.
@ghisor: Imens acest frumos obiectiv, Batu Caves, aflat în top 3 obiective de vizitat în Kuala Lumpur! Mi-au plăcut scările intens colorate, statuia acelei zeități hinduse dar și jucăușele maimuțe, un pic de pitoresc nu strică!
Nu am priceput cu acele mirosuri de găini sacrificate, ai vrut să spui că nu se prea spălau, a fost o glumă sau chiar erau găini aruncate pe stradă?!!?
Cred că și mare moschee Masjid Negara a meritat, păcat pentru că nu ai avut memorie suficientă pe telefon. Am intrat pe google maps și am văzut-o. Este frumoasă și modernă ca și arhitectură, are un minaret mai altfel....
Bune toate informațiile despre cum poți ajunge la ambele obiective, bonus și aeroport.
Sigur ai mai avea multe de scris, cred că timpul bată-l vina nu îți dă pace!
@ghisor:
”... și că mi-ai scris și-un ecou.
” Ți l-aș fi scris” și pe al doilea, dar nu vreau să te înveți așa...” puturos la scris” . Scrie-ți-le dom'ne singur!... ????????
Hai că m-am divagat și nu este cazul de off-topic...
Avertisment: comentariul de mai sus este un exemplu potrivit pentru articolul despre limba română, scris de Admin cu ceva timp în urmă... (vezi impresii )
dar dacă acum” mi-a venit” , ce să fac?
@mprofeanu: Nu, n-am glumit deloc cu găinile. Chiar fuseseră sacrificate și erau lăsate pe-acolo, ba pe spațiul verde, ba pe lângă un tomberon de gunoi. Iar în P08 se văd cele trei tomberoane. Eh, unul dintre ele era cu găini moarte. Și n-avea nici capacul pus . Eu unul îmi asum chestiile astea când merg undeva. Până la urmă sunt obiceiurile lor și trebuie luate ca atare. Așa cum ei mă respectă pe mine și mă lasă să vizitez (aici chiar a fost gratuit) și eu la rândul meu trebuie să-i respect pe ei și să le respect obiceiurile. Nu e plăcut mirosul, dar nu se moare din asta.
M-a tentat mult să urc în minaretul de la Masjid Negara. Dacă în Egipt am reușit asta, cu o mică” atenție” dată, aici nu s-a putut.
Mulțumesc pentru ecou și pentru comentarii.
@k-lator: Mi-am însușit critica . Deși... un drăcușor mic din mine îmi tot șoptește să editez ecoul 
Da' mai bine așa, uite... l-am scris singur și pe-al doilea.
@ghisor: Amintiri cu găini tăiate în public am și eu din februarie, de la Marrakesh. În alt scop decât sacrificiul ritualic: acolo asta e ideea despre carnea proaspătă, se taie pasărea / animalul în fața clientului, se jumulește / (era să spun eu ce se face cu pielea ????) și se predă doritorului pentru consum.
Sigur, nu am văzut pe nicăieri vitrine frigorifice sau frigidere sau ceva. Nici măcar vase cu gheață. Noi am prins 30 de grade, dar vara sunt frecvent peste 50. Prin urmare e corect ce se întâmplă în acele piețe, chiar așa trebuie procedat pentru a nu vinde carne stricată sau potopită de muște sau mai știu eu ce. Mirosul, însă - de neprețuit!
Cred că a povestit și @Marius 72 despre asta.
P. S. Mi se pare mie, sau refuzați să scrieți al zecelea articol pe acest an?
@adso: Eh... din vacanțe Până la urmă sunt și astea niște experiențe. Cât o să mai meargă treaba asta în Maroc? Mâine, poimâine primesc invitație de aderare la UE. Să-i vedem atunci!
De unde până unde refuzul meu de a scrie încă un articol? Eu spuneam că s-a terminat cu scrisul despre vacanță. Atâția bani am avut, atâtea articole au ieșit. De-aia avem și rubrică de filozofări turistice. Chiar mi-am schițat un articol despre cum să croșetăm niște apă minerală într-un tub de neon. Rămâne să dezvolt puțin, să găsesc niște acid carbonic și neapărat tubul. E mai greu acum, de când e moda asta cu ledurile.
Mulțumesc pentru ecou și pentru comentarii. (ptiu diable, era s-o scriu iarăși pe-aia cu... mi-ați scris un ecou
@ghisor: Nu ar fi chiar așa greșit „mi-ați scris” . Are o nuanță pe care exprimarea corectă d. p. d. v. gramatical o scapă .
Și, până la urmă, asta contează mai mult decât vorbirea perfect în concordanță cu ultimul DOOM.
P.S. Scuze pentru bănuiala neîntemeiată!
@ghisor & @adso: Io i-am zis să se potolească, dar devilu' ăsta mic-mic de la mine din ureche zice:
Ți-am scris un ecoóu, ți-am scris un ecoóu,
Mare cât un review, mare cât un review!
Ți-aș da și-un tricou, ți-aș da și-un tricou,
Dar tu nu vii la AFA din concediú!...
@k-lator: Ei, „ți-aș da și-un tricou” ...
„Ți-aș da tricoul după mine” , ca să mă exprim așa. La finalul unui meci de fotbal, eventual, că tot discutăm pe aici despre simțul olfactiv.
@k-lator: Aveam de gând să iau o pauză până mâine cu AFA. Vroiam să mă uit la Miss Univers, da' s-a amânat... cică o” concurentă” are o problemă cu prostata. Așa c-am deschis iar laptopul, am citit ecourile și mi-am dat seama câtă dreptate avea tata când zicea să-mi văd de școală.
Io... Batman, Batman... mâncam pasta de la pix ca să fac ochii albaștri.
Acu' ce să fac? Eram așa bucuros că mi-a scris și mie cineva un ecou (hi, hi, hi) că mi-a scăpat porumbelul pe tastatură
Mulțumesc și pentru al treilea ecou.
@ghisor: Eu nu vreau să am parte de asemenea experiențe urât mirositoare dar citesc cu interes ce scrieți voi, călători "de cursă lungă"
Am remarcat amănuntul despre locurile din metrou, gândul m-a dus la metroul nostru unde mai mult de 70 de procente dintre cei care stau pe scaune sunt... bărbați. Înainte de moda telefoanelor, citeau ziare sau priveau în gol, nici vorbă de a oferi locul vreunei femei gravide sau vreunui pensionar
Iar despre biserici (ca temple nu avem), am văzut la TV cum se ceartă enoriașii pentru diferite motive în lăcașuri sau pe lângă acestea (la moaște mă refer), nu comentez și nici nu judec dar fiecare e doar pentru el, așa-i la noi, credincioșii, creștinii.
Toate cele bune vă doresc!
@krisstinna: Dacă zici că folosești metroul, sunt sigur c-ai avut parte și de experiențe olfactive mai... deosebite . Mă rog, nu chiar mirosuri de găini moarte, dar nici prea departe.
Așa cum spuneam mai sus, când plec de-acasă îmi asum și niște experiențe de-astea. Însă niciodată nu las aceste lucruri să-mi strice vacanța. Ar fi chiar culmea. Le luăm ca atare și mergem mai departe.
Apropos de locurile dedicate din metrou, în Cairo am avut o experiență și mai și. Era să mă urc, absolut din greșeală în vagonul dedicat exclusiv femeilor . Da, au în orice metrou un vagon dedicat, vagonul 3 sau 4, oricum, undeva la mijlocul trenului.
Cât despre” obiceiurile” de la pelerinajele ortodoxe... nu știu... metehne din vremurile apuse, habar n-am. M-aștept cîteodată, ca la slujbele de Bobotează s-aud ca pe vremuri...” să se dea dom'ne câte una (sticle cu agheazmă), ca s-ajungă la toată lumea” .
Mulțumesc pentru ecou și pentru comentarii.
@ghisor:
Nici pe mine nu m-ar pasiona în mod deosebit asemenea experienţe olfactive şocant de neplăcute. Nici mâncarea preparată pe stradă nu este genul meu, reticenţa exagerată legată de condiţiile de gătire mi-ar anula complet pofta de mâncare, ceea ce nu ar fi neapărat rău.
Pentru noi, principalul impediment în alegerea unei asemenea destinaţii îl constituie însă durata mare a zborurilor, contraindicată medical. Când eram mai tineri şi mai sănătoşi mergeam aici aproape în Bulgaria în loc să alegem destinaţii mai îndepărtate şi să lăsăm împrejurimile pentru... la pensie. Deh... am fost neorientaţi.
@krisstinna:
”Am remarcat amănuntul despre locurile din metrou, gândul m-a dus la metroul nostru unde mai mult de 70 de procente dintre cei care stau pe scaune sunt... bărbați. Înainte de moda telefoanelor, citeau ziare sau priveau în gol, nici vorbă de a oferi locul vreunei femei gravide sau vreunui pensionar
Observaţia ta este, din păcate, corectă. Totul ţine până la urmă de mentalitate, de gradul de educaţie. Comportamente similare am sesizat însă şi prin alte ţări, considerate a fi chipurile mai civilizate.
Mai trist este că nici măcar într-o zi de 8 Martie nu am sesizat vreo schimbare de atitudine din partea bărbaţilor necunoscuţi din jurul nostru
@ghisor:
”Apropos de locurile dedicate din metrou, în Cairo am avut o experiență și mai și. Era să mă urc, absolut din greșeală în vagonul dedicat exclusiv femeilor. Da, au în orice metrou un vagon dedicat, vagonul 3 sau 4, oricum, undeva la mijlocul trenului.
Eu nu sunt prea convinsă că "din greşeală" ai vrut să te urci tocmai în acel vagon, dar nu mai contează . Probabil ai fi fost pasibil de vreo amendă ceva dacă nu şi de vreo corecţie fizică aplicată de doamnele "inoportunate" de prezenţa ta masculină. Şi poşetele pot fi periculoase .
Şi la metroul din Dubai erau vagoane speciale pentru femei şi copii. Pentru a fi împreună, noi am preferat vagoanele mixte, chiar dacă erau mai aglomerate şi cu o faună mai pestriţă şi mai mirositoare. De fapt, cred că pentru acele vagoane plătisem bilet.
Nu am văzut la metrou picior de emiratez pur sânge, eram doar noi câţiva turişti, prea zgârciţi pentru a merge cu taxiul pe distanţe foarte mari, într-o mare de muncitori asiatici. Chiar dacă eram ruptă de picioare la cât umblasem prin Dubai, la fel ca în metroul bucureştean, nu am avut norocul de a mi se oferi vreun loc pe scaun
@nicole33: Eh, eu sunt mare fan street food şi nu mă dau la o parte niciodată. E adevărat că trebuie să las deoparte normele europene de igienă alimentară, dar până acum am avut noroc, n-am păţit nimic. Merg pe principiul că acolo unde mănâncă localnicii, mâncarea e întotdeauna proaspătă şi-apoi nici în restaurante nu văd cum se pregăteşte mâncarea. Am citit şi-aici şi-am auzit şi de la alţii multe cazuri de intoxicaţii alimentare pe la resorturi de 5*, dar tare mi-e mie că nu de la prospeţimea ingredientelor s-a tras, ci de la apa în care a fost gătită mâncarea sau de la cine ştie ce bacterii de prin bucătării. Aşa că... dacă e s-o păţeşti, o păţeşti. Eu recunosc că-s gurmand peste medie şi de multe ori pun precauţia pe locul doi.
Cu destinaţiile lungi făcute la tinereţe şi Europa mai la vârsta a doua sunt total de acord. Din păcate la tinereţea noastră (şi a voastră cred) avioanele erau tare scumpe şi cardurile foarte subţirele, aşa că recuperăm ce se mai poate şi cât timp se mai poate.
La Cairo am folosit metroul dintr-o toană de moment. Din Piaţa Tahrir până în Cartierul Copt e distanţă mare. aşa că taxiul pe lângă că era mai scump, pierdeam mult timp în trafic. Eram total nedocumentat cu metroul, aşa că era să mă sui în vagonul cu pricina chiar din greşeală. Nu-mi dau seama de unde ai dedus tu că-mi luam poşete-n cap. Poate... cine ştie... aş fi avut vreun harem acum
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Feb.2023 Kuala Lumpur - un oraș care merită mai mult de două zile — scris în 27.10.23 de Pușcașu Marin din UM01065 - RECOMANDĂ
- Jul.2019 Iluzii la rang de arta in KL. Prin China Town catre Muzeul Iluziilor de Arta. — scris în 07.02.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2019 Sunway Lagoon – distractie multiculturala si multireligioasa — scris în 01.02.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2019 Batu Caves — scris în 29.01.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2019 Acvariul KLCC — scris în 26.01.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2019 Verdele din parcurile KL — scris în 21.01.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2019 Invinge-ti teama in Sky Box-ul KL Menara Tower — scris în 19.01.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată