GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEÎntr-o zi de început de iunie am decis să facem o mică incursiune prin Codrii Iașilor. Avem, nu departe de oraș, o adevărată comoară a naturii de care, din nefericire, nu știm să ne bucurăm așa cum ar trebui. Din lipsă de timp, din lipsă de informații, din lene – și e mare păcat. Așa că am eliberat programul, ne-am luat picioarele la spinare și am pornit la drum.
Am plecat din gara Iași cu un tren care circulă pe magistrala 6 (Iași – Vaslui – Bârlad – Tecuci – București). După o jumătate de oră, am coborât la Gara Bârnova; biletul ne-a costat 5 lei.
Paranteză: Copil fiind, nu reușeam să înțeleg de ce toate trenurile, chiar și cele rapide, opresc în drum spre Iași undeva în mijlocul pădurii, deși nu mai au mult de mers până la punctul terminus. Credeam că e vreo regulă să staționeze înainte de a intra într-un tunel, dar am constatat că „regula” asta nu se aplica deloc în alte situații. Tata mi-a atras atenția asupra faptului că cineva trecea pe lângă tren, ciocănea roțile și asculta cu mare atenție sunetul. De ce? Verifica frânele vagoanelor. De ce? Pentru că, deși nu este foarte înalt, cam 400 de metri, panta dealului pe care șinele coboară de la Bârnova către Ciurea este, se pare, cea mai mare de pe toate traseele de cale ferată de pe teritoriul României (sau pe acolo). Fapt care a condus, în ziua de 31 decembrie a anului 1916, la cel mai urât accident din istoria noastră feroviară, cunoscut drept Catastrofa de la Ciurea, când peste 1000 de oameni, majoritatea soldați care se retrăgeau din Muntenia ocupată de germani în Moldova (= România, pentru doi ani), și-au pierdut viața ro.wikipedia.org/wiki/Cat ... %2D%20Ia%C8%99i. De atunci toate trenurile opresc la Bârnova pentru a se verifica frânele. Paranteză închisă.
Gara este punct de plecare pentru mai multe trasee de drumeție, marcate, care străbat în toate direcțiile pădurea Bârnova-Dobrovăț – cea mai mare zonă împădurită compactă care a rămas nedefrișată din marele codru dintre Siret și Prut (care se întindea cale de mai bine de 100 de kilometri, de la Huși până la Roman și Hârlău). Din cauza acestei păduri și a pantelor abrupte (deseori râpi) care caracterizează Coasta Iașului, orașul a fost, de-a lungul istoriei, practic inaccesibil direct dinspre sud. Închisă a doua paranteză ????.
Traseul pe care ni-l propuseserăm era cel marcat cu punct albastru: se intră în pădure prin spatele gării, perpendicular pe direcția căii ferate. Se urcă o pantă abruptă pentru a ajunge la Biserica Sanatoriului (Secția exterioară Bârnova a Institutului de Psihiatrie Socola, Iași ziaruldeiasi.ro/local/loc ... eaca-viu~ni8n50). De aici se continuă, tot prin pădure, până la punctul de start al porțiunii de circa 2,5 kilometri, proaspăt amenajată, care leagă capătul nordic al satului Poiana cu Cetate de Poiana cu Schit, fost sediu al Taberei Naționale de Sculptură la sfârșitul anilor 1980. Apoi se iese către Gara Grajduri (după încă vreo 4 km prin pădure), de unde un tren urma să ne readucă în Iași.
La fața locului, în spatele gării am găsit o haită de câini ????. Așa că nu am intrat direct în pădure, ci am urmat o șosea paralelă cu calea ferată, întâi pietruită, iar de la un loc încolo asfaltată (P1-P2), care, după o buclă de vreo 2 km, ne-a condus la Biserica Sanatoriului (P5 – foarte asemănătoare cu Sf. Nicolae Domnesc din Iași – sau, pentru bucureșteni, cu Biserica Cuțitul de Argint, copie a celei ieșene). Ne-am intersectat doar cu două-trei mașini, dar... la un moment dat am reîntâlnit câinii, care o tăiaseră direct prin pădure. Nu a fost plăcut, însă s-au mulțumit să latre, fără a trece la alte fapte de vitejie.
Cum am venit pe șosea, la biserică ar fi trebuit să o luăm la dreapta. Am ales să continuăm pe șosea vreo 500 de metri, către Observatorul meteo Bârnova (practic, am intrat pe un alt traseu, cel marcat cu punct roșu) până la intrarea în satul Poiana cu Cetate (P6). Chiar la indicator este un loc unde cei care vin cu mașina o pot parca, după care găsim panoul care marchează intrarea pe
TRASEUL TEMATIC „POIANA CU SCHIT”
Citez din mmediu.ro/app/webroot/upl ... ova_Repedea.pdf:
Traseul tematic intitulat „Poiana cu Schit – natură, cultură, spiritualitate” , unic în Iași, este disponibil începând cu data de 24 aprilie 2023. Acesta parcurge situl Natura 2000 ROSAC0135 (fost ROSCI0135, Pădurea Bârnova-Repedea) și rezervația naturală 2543 Poiana cu Schit, inclusă în acest sit. Traseul are o lungime de 2,5 km, dificultate redusă, fiind localizat în satul Poiana cu Cetate, comuna Grajduri, județul Iași.
Pe parcursul traseului se observă 18 panouri informative cu coduri QR, care oferă o mulțime de informații interesante referitoare la viețuitoarele pădurii, speciile de arbori cele mai întâlnite, curiozități legate de floră și faună, viața într-un ochi de apă, viața în luminiș, lemnul mort, animalele sălbatice, urmele lor și, nu în ultimul rând, despre pădure și rolul ei.
Gradul de dificultate este ușor, iar durata de parcurs este de 30 de minute, fiind disponibil pe toată perioada anului, cu excepția perioadelor cu căderi abundente de zăpadă, fără însoțitor sau cu însoțitor, prin solicitare prealabilă la Ocolul Silvic Pădureni.
Plimbarea a fost foarte plăcută. Am citit înscrisurile de pe panourile întâlnite pe drum (fotografii atașate), am zăbovit puțin într-o poieniță situată pe la jumătatea parcursului (P21-P22), ne-am salutat cu alți drumeți întâlniți pe traseu și, fără să băgăm de seamă, am și ajuns în Poiana cu Schit. Este cel mai mare luminiș al Codrilor Iașilor și își datorează numele ruinelor unui schit din sec. XIV (P37-P41). Reproduc informațiile de pe panoul pe care l-am găsit la fața locului (P42):
În mijlocul Pădurii Boroșești, cunoscută și ca Pădurea Bârnova, în Codrii Iașilor, se află Poiana cu Schit, un luminiș larg, plin cu flori, păzit de stejari bătrâni și colorat de mesteceni cu coaja albă de omăt. Mare scriitor Mihail Sadoveanu o amintește ca unul dintre locurile sale preferate de vânătoare în volumul „Țara de dincolo de negură” , descriind această poiană ca loc de odihnă și ospăț după o vânătoare la lup pe Valea Cucoarei. Aici, în poiană, cornul suna, chemând vânătorii forfotitori și gălăgioși la focurile prânzului și amiezii.
În Poiana cu Schit stau stinghere, înfruntând timpul, zidurile în ruină ale bisericuței de vale cunoscută drept Schitul lui Duma Negrul, mare vornic al Țării de Jos a Moldovei, înălțată în anul 1392, o mărturie peste veacuri despre trecutul și credința locuitorilor acestor meleaguri din perioada domniei voievodului Alexandru cel Bun. Biserica a fost ridicată pe cheltuiala cneazului cu meșteri greci aduși tocmai din Bizanț. Aici, în Poiana cu Schit, se găseau curtea cneazului, cu ziduri înalte, case și bisericuța, toate durate în piatră.
La jumătatea secolului al XVIII-lea, vornicul Mihalache Costache ridică peste fundația vechii biserici un alt lăcaș de rugăciune. Hramul schitului, Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, se sărbătorea pe 24 iunie, de Sânziene. Schitul a funcționat până în anul 1863 când, după secularizarea averilor mănăstirești, călugării greci au părăsit locul, care a rămas în paragină. Odoarele schitului au fost salvate de sătenii din Boroșești, care le-au strămutat în biserica satului.
În jurul bisericuței a existat o mică așezare, atestată în anul 1853. La sfârșitul veacului al XIX-lea, cum schitul se afla în paragină, sătenii rămași în poiană s-au retras în satul Poiana cu Cetate. Drept mărturie a viețuirii lor în Poiana cu Schit stau fragmentele de cruci și pietre funerare care indică existența unui vechi cimitir în apropierea schitului.
Schitul din poiană a funcționat ca biserică de mir, în condiții improprii, până în perioada Primului Război Mondial, când un aeroplan s-a prăbușit peste el. În ruină, a rămas mai departe un reper spiritual pentru localnicii din satele dimprejur, care au continuat să vină mulți ani după părăsirea acestuia și să sărbătorească diferite evenimente religioase.
Din anul 2003, vestigiile bisericuței din Poiana cu Schit figurează în registrul monumentelor istorice la nr. 2685.
Ați înțeles deja: poiana este punctul central al plimbării, „loc de relaxare și de regăsire a liniștii” . Este încadrată ca rezervație floristică, pentru numeroasele specii de plante rare identificate aici (P26); cei interesați pot găsi detalii pe site-ul poianacuschit.ro/1rezerva ... 20naturala.html sau pe FB.
De asemenea, prin toată poiana sunt răspândite 30 de sculpturi rezultate în urma taberelor de sculptură organizate aici după închiderea celor de la Măgura, jud. Buzău (descrise de mai mulți useri pe AFA). Amănunte despre artiștii care le-au creat, precum și despre atmosfera acelor ani, găsiți aici poianacuschit.ro/1sculpturile.html sau aici alpinetrekkers.wordpress. ... poiana-cu-schit. Am atașat și eu câteva imagini (P28-P36).
Am admirat sculpturile, ne-am cocoțat pe ruinele schitului, am mâncat ce aveam prin traistă și am pornit către Gara Grajduri. Adică... asta am vrut să facem, că de ieșit nu ne-a ieșit. În zona adiacentă poienii am mai găsit câteva sculpturi (P43-P44), am mai făcut ceva poze, am mai bântuit prin pădure și am pierdut punctul albastru. Din păcate, nici gps-ul nu avea cine știe ce semnal, nici persoane care să ne îndrume nu am întâlnit. Astfel, am avut ocazia de a ne convinge că pădurea chiar e mare. Am mers pe buza unei râpi până unde ne-a dus curba de nivel, dar către est, și nu către vest, așa cum ar fi trebuit.
Bine, traseul a fost frumos, dar am adunat în acea zi peste 25 de kilometri. Nu eram pregătiți sufletește pentru așa o încercare. La un moment dat am ajuns în cătunul Sofieni, în județul Vaslui (P45-P46). Acolo am recăpătat semnalul pe telefon. Aveam de ales: puteam continua drumul spre Mănăstirea Dobrovăț (nu am ajuns încă acolo, spre rușinea mea) – dar pe net nu găseam niciun autobuz care să ne readucă în Iași, sau să o luăm pe șosea către nord, prin Protopopești – Poiana cu Cetate, înapoi la Gara Bârnova.
Am optat pentru a doua variantă. Pe asfalt nu a fost la fel de frumos ca prin pădure, dar măcar inima a rămas la locul ei :). În trecere, am mai pozat niște turme de oi (P47-P48), am mirosit salcâmul (în Iași îi trecuse timpul, deja începea teiul, dar se vede treaba că pe acolo vremea era întârziată) și am oprit, pentru scurt timp (pierdeam trenul!) la Biserica lui Cujbă (P49-P54). Vă rog să vă uitați la P54, este una dintre imaginile emblematice ale împrejurimilor Iașului, o găsiți pe multe conturi de Instagram (cu persoane în cadru, desigur). Însă despre Poiana cu Cetate – mai multe într-un episod viitor (dacă suntem sănătoși).
Am ajuns în gară odată cu trenul. Am urcat fără bilet. Dar am avut noroc: controlorul ne-a spus că oricum nu se vindeau în gară, nu au niciun angajat acolo, deci prețul biletului în tren era cel normal, 5 lei.
VOTAȚI CODRII IAȘILOR CA PARC NATURAL!
De ce m-am învrednicit să scriu acest articol: lipsesc câteva sute de voturi pentru a putea trimite către organul legislativ abilitat propunerea de a desemna Codrii Iașilor drept Parc Natural Național. Dacă vi se pare interesant ce am povestit mai sus, puteți vota și dvs. folosind link-ul
campaniamea.declic.ro/pet ... PlgmXMpJzF-TscI.
În cazul în care doriți să aflați mai multe amănunte, o comunitate entuziastă vi le poate oferi pe FB.
Idei despre alte trasee prin pădure, unele poate mai frumoase decât cel prezentat de mine, pe harta de aici: google.com/maps/d/viewer? ... 5532692416&z=13.
Trimis de adso in 27.09.23 15:06:57
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@adso: Frumoasă plimbare (minus haitele de câini și rătăcirea). Am semnat petiția.
Rog așteptați...
@Carmen Ion: Rătăcitul a avut farmecul lui 
Mulțumesc pentru semnarea petiției. Nu sunt un mare drumeț prin pădure: știu destule persoane care efectiv semnează condica acolo. Dar e plămânul unei conglomerații de peste 500000 de suflete; sunt destui cei care nu înțeleg asta și încearcă doar să facă bani bani bani. Este nevoie de un plus de protecție din partea legii.
Și e atât de frumos!
Pentru animalele pădurii codrul este în loc de casă.
Iar pentru unii dintre noi care aproape am copilărit în codru (cel puțin în weekenduri sau vacanțe) codrul este ca acasă.
De și am devenit un drumeț slab spre foarte slab față de perioada anterioară îmi petrec fiecare weekend în proximitatea pădurii și îmi imaginez ce tragic ar fi un incendiu de ex sau mult mai rău exploatare forestieră. Cred că nu m-aș mai simți ca acasă. Astfel am semnat și eu și la o eventuală vizită viitoare în Iași și împrejurimi probabil o să ajung și eu în Codrii Iașilor.
@adso: Frumoasă pledoarie pentru un loc care trebuia de mult să fie protejat atât de mult cât trebuie ca să nu se poată atimge nimeni de el. Și când această pledoarie se transformă și-ntr-un articol pe AFA, care ne prezintă locuri frumoase și îngrijite despre care, eu unul habar n-aveam, parcă e și mai bine. Chiar mă simt mai bine în seara aceasta. Am mai” văzut” ceva nou și-am mai aflat despre ceva frumos.
M-aș bucura mult dac-aș citi în viitorul apropiat daca nu alt articol, măcar un ecou la acesta prin care să aflăm că inițativa Declic a avut succes.
fra'adso..., inițiativa de a salva un petec de pădure de la condamnarea la defrișare, e lăudabilă. Amenajamentul silvic, despre care se pomenește, implică o altfel de abordare pentru viitorul Parc Natural. Dar știi cum e, la umbra Parcului, se petrec cele mai abominabile acțiuni... Legile de protejare a arealului, fie că vorbim de păduri, deltă, situri naturale, etc, sunt de cele mai multe ori, paravane de protecție a intereselor ascunse ale unor "iubitori" de natură... mult prea "iubitori". Să le dea Cerul, "adrisanților" petiției, gânduri curate, chiar dacă unii dintre ei, fie nu mai sunt printre cei cu decizia în pix (N. Ciucă, T. Barna), fie și-au dovedit "apropieri" firești, pe ramură teutonă, față de "țapinarii" omv-iști (K. I.) Recunosc că am semnat cu un oarecare scepticism petiția, și nu datorită haitelor de câini cu care te-ai intersectat prin pădure, ci a haitelor de politicieni care transformă orice inițiativă într-o oportunitate aducătoare de avantaje personale, de cele mai multe ori, cu încălcări flagrante ale legii.
@AZE:
” Pentru animalele pădurii codrul este în loc de casă.
Sigur, ba chiar invită și oaspeți
Vă rog să dați o căutare după „urs în Codrii Iașilor” . Primăvara-vara lui 2022 e fost o adevărată psihoză pe tema asta. Vai, urme în pădure, sunt de urs, nu sunt de urs, ce ne facem dacă e urs etc.
Se pare că am avut un cetățean în vizită, dar nu a provocat nicio problemă, s-a comportat ca un domn.
În rest, exploatările raționale sunt firești, atât timp cât se reîmpădurește acolo unde se taie. Problema e că uneori (deseori) nu sunt raționale.
Mulțumesc pentru implicare! Și DA, Iașul și împrejurimile sale merită vizitate!
@ghisor: Vă mulțumesc pentru ecou!
În studenție și în anii tinereții am mai ajuns la Bârnova, cu gașca / la cules de flori de tei, pentru ceiuț . Apoi, o lungă perioadă, am drumețit la munte sau în afară sau deloc, dar nu am mai urcat în tren pentru a ajunge în pădurea aflată la doi pași.
Cred că norocul Codrilor Iașului vine de la neieșeni. Tineri sau persoane cu suflet tânăr, cu venituri peste medie și obiceiuri occidentale, care și-au cumpărat case în apropierea orașului și care ies la plimbare sau la alergat sau cu bicicleta prin pădure sau pe la marginea acesteia.
Pe drumul de întoarcere am admirat vreo cinci cabane din lemn, aproape identice, bine îngrijite. Am crezut că se deschide vreo pensiune, ceva. Am aflat între timp că nu, sunt case de vacanță ale unor tineri informaticieni / medici / avocați, amici, care au decis să își facă un loc de refugiu undeva unde e superfain, dar la jumătate de oră de oraș.
Aceștia sunt oamenii care se implică în a face din Codrii Iașilor un loc mai frumos și care să aibă viitor.
Articolul meu e o picătură în ocean, dar - dacă AZE va ajunge pe aici - tot nu a fost scris degeaba
@zapacitu: Sigur ca ai dreptate. Dar alternativa care ar fi? Sa nu se implice nimeni?
Spui ca ar fi un petic de padure condamnat la defrisare. Nu e chiar asa. E o padure compacta, nefragmentata, cu diametrul de peste 15 kilometri. Acopera aproape in intregime vreo trei-patru comune.
Se taie, intr-adevar, dar nu ca prin alte parti. Localnicii se implica activ. E o padure foarte umblata, e greu sa furi o caruta de lemne fara sa te vada n persoane.
In ceea ce priveste exploatarea macro, sunt anumite avantaje in a locui intr-un mare oras. Opinia publica chiar conteaza. Mai ales ca e vorba de o patura de oameni avuti si vizibili, nu e asa usor de trecut peste cuvantul lor.
Deci... exista speranta!
@adso: Citit, plăcut, votat! Inclusiv petiția. Frumos și instructiv!
@crismis: Am înțeles, misiune îndeplinită
Mulțumesc!
Spuneam:
” Însă despre Poiana cu Cetate – mai multe într-un episod viitor (dacă suntem sănătoși).
Legat de asta, mi-au ajuns la ureche vorbe care trebuie împartășite :
– Câți ani ai, puișor? întreabă o doamnă pe o mogâldeață.
– Dacă ne ajută Dumnezeu, în octombrie fac șase.
@mprofeanu: Mulțumesc! codrul răspunde
(mă dau și eu rotund că am citit Grigore Alexandrescu, să fac impresie în fața fratelui vâlcean)
Redevenind serios, mă bucur că ați citit ce am scris aici și că ați votat petiția. Și articolul, desigur
@adso: cum mă provoci fra'adso, ai aflat că e ziua recoltei la Râmnic și scoți dovleacul din mine? Stam de vorbă cu un amic, pe tema articolului tău, cam naiv amicul meu, iaca ce a aflat de la Codru, vecinul nos't dinspre Capela (Dealul Capela):
-Oh, tu nici nu știi bătrâne,
Câți în cale mi s-au pus,
Din est -drujbele păgâne,
Securi crude, din apus.
Jocurile sunt făcute,
Hlamida mi s-a uscat,
Paserile-mi sunt tăcute,
Iar izvorul mi-a secat.
Mi-au tăiat și rădăcina,
Frunzele mi le-au zburat,
Trunchiuri zac fără patina,
Timpului de altădat'.
Oameni grei ce azi se arată
Că vor să-mi salveze un ciot,
Cînd pădurea e furată,
Nu-nțeleg că nu mai pot?
Azi e o sigură speranță
Arborii ca să-mi renască:
Omul să stea la distanță!
De nu, Cerul să-l ferească!
@zapacitu: Excelent! Speram la o replică de genul acesteia, dar ai depășit toate așteptările
Încă râd și plâng. Mănânc. (Na, că am citit și Labiș!)
L.E. Parcă ți-am mai spus: pe când serveam Patria, într-o sală la poalele Dealului Capela, am ascultat pentru prima oară un concert a capella. Încă îl aud în cap.
@adso:” Vorbeam” aseară parcă despre ecouri... Et voila!
Un articol excelent, completat cu ecouri de excepție.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Nov.2023 Repere istorice împrăștiate prin Iași — scris în 29.02.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Baia turcească — scris în 19.10.23 de adso din IAşI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 Bănci în formă de carte în Iași — scris în 17.07.23 de adso din IAşI - RECOMANDĂ
- May.2023 Călător prin Iași – sau City break de 3 zile în capitala Moldovei / a doua parte — scris în 30.05.23 de ANILU din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- May.2023 Călător prin Iași – sau City break de 3 zile în capitala Moldovei- prima parte — scris în 29.05.23 de ANILU din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jan.2023 La Iași - o plimbare pietonală în capitala moldavă — scris în 24.01.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2022 O locație neașteptat de frumoasă, Miroslava din județul Iași — scris în 07.06.23 de DeniCri* din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată