City break în vremea COVID-19 - Partea I

TIPĂREȘTE

În ianuarie, abia trecute sărbătorile, m-am gândit să mă mai uit pe unde ne-am putea plimba în prima jumătate a lui martie, înainte de proiectata Întâlnire anuală AFA.

Nu a trebuit să caut mult, pentru că am găsit o destinație interesantă, cu un zbor al cărui preț era unul de nerefuzat. Destinația era Hannover (Hanovra, pe românește), iar zborul dus-întors era oferit de compania Wizz Air, la prețul de 156 de lei pentru două persoane (fără bagaj de cală). Perioada era 09-13 martie, suficient pentru a vizita orașul. Cum Hanovra era una din puținele zone din Germania pe care nu avuseserăm încă ocazia să le vizităm, ne-am decis repede și am achiziționat biletele de avion.

Primul lucru făcut după achiziționarea biletelor a fost să caut cazare. Unde? Evident, pe booking.com, unde statutul de genius level 2 îmi oferă ceva avantaje. Am găsit o ofertă bună, la prețul de 53,10 € pe noapte, la Apartment City Lenaustrasse, unde am închiriat o cameră (apartament e mult spus), dotată, pe lângă baie, cu o chicinetă. Nu insist asupra cazării, pentru că am de gând să scriu un review despre ea.

În continuare, pregătirile au constat în găsirea celor mai importante locuri de vizitat în Hanovra și în întocmirea planului vizitei, această activitate fiind întreruptă doar de cele două plimbări, la Copenhaga, la sfârșit de ianuarie și la Eilat, la început de februarie.

Cum spuneam, plecarea era programată pe 9 martie, dimineața devreme (decolare – 06:15, aterizare 07:55) și revenirea pe 13 martie (decolare 08:25). Asta ne asigura, practic patru zile pline, în care să ne desfășurăm…

Cu vreo două săptămâni înainte de plecare însă, primesc un e-mail de la Wizz Air, prin care eram anunțat că zborul de întoarcere a fost anulat și mi se ofereau trei posibilități. Nu am renunțat complet la deplasare, deoarece tocmai ce mi se retrăsese de pe card suma totală pentru cazare. Am optat pentru returnarea banilor (plus 20%) în contul meu de la ei (deci banii puteau fi folosiți numai pentru a cumpăra bilete la zborurile lor). Am ales această opțiune, pentru că am găsit imediat soluția: am găsit, pentru zborul de întoarcere varianta de plecare, tot cu Wizz Air, din Dortmund. Evident, asta însemna că trebuie să ajungem de la Hanovra la Dortmund (distanța între cele două orașe este de ceva mai mult de 200 km), dar nu a fost o problemă, din două motive: primul era că zborul de la Dortmund pleca mai târziu, la 13:35; al doilea este că Deutche Bahn (Căile Ferate Germane) oferă condiții excelente de călătorie.

Am găsit și explicația anulării zborului de întoarcere: începând cu luna martie, Wizz Air a renunțat să mai opereze de pe aeroportul din Hanovra și și-a mutat zborurile pe cel din Dortmund. Cum acesta este un aeroport mult mai mic, local, putem zice, evident mutarea s-a datorat costurilor mai mici la operarea de pe acest aeroport.

Până acum, observați că nu am amintit nimic despre coronavirus și, poate vă întrebați de ce, atunci, l-am amintit în titlul review-ului.

Cu câteva zile înainte de plecare, informațiile legate de epidemia, la acea dată, de coronavirus au început să apară și la noi. Toți cunoscuții și prietenii care știau de planificata călătorie a noastră, ne întrebau: Mai plecați? Tuturor, le răspundeam că, atât timp cât zborul nu se suspendă, noi suntem pregătiți să mergem.

Am primit și tot felul de „sfaturi” și „informații” mai mult sau mai puțin exacte sau alarmiste. Am primit și mesaje redistribuite, cu privire la faptul că avionul este unul din locurile cele mai propice răspândirii virușilor, pentru că, vezi-doamne, aerul este recirculat într-un spațiu închis. Apropo de asta, eu știam că sistemul de aerisire folosește filtre și, în plus, acum două zile am primit, atât de la Wizz Air, cât și de la Ryan Air, câte un e-mail, în care mi se comunică măsurile adoptate de fiecare companie. Citez din mesajul celor de la Wizz Air:

Am implementat o serie de măsuri de precauție ca răspuns la această epidemie, de la procedura de dezinfectare a aeronavelor și oferirea de tampoane de dezinfectare de unică folosință pentru a fi utilizate la bord de către pasageri, la anularea zborurilor către zonele afectate și multe altele. Aerul din interiorul flotei noastre aeriene moderne este la fel de curat ca în sălile de operație ale spitalelor, deoarece este schimbat de multe ori prin filtre de aer cu particule de înaltă eficiență (filtre HEPA) care elimină 99,97% din virușii și bacteriile aeropurtate.

Oricum, nu ne-am făcut probleme și nu am renunțat la călătorie.

La plecare nu prea am văzut prea multe semne legate de epidemie. Doar faptul că am găsit un loc „mai în față” la parcarea de lungă durată unde lăsăm de obicei mașina a fost un mic semn legat de cele ce aveau să urmeze.

Aflați la Hanovra, am urmărit evoluția problemei coronavirusului, seara, la TV, pe BBC și France3. În același timp, pe Facebook și WhatsApp, mai aflam știri și fake news din țară. Astfel, cineva ne anunța îngrijorat că Wizz Air a anulat toate zborurile din și spre Germania (știre apărută pe ziarul online al românilor din Germania), asta exact după ce făcusem check-in-ul.

Dar, cum nu am primit nicio știre de la Wizz Air, am rămas încrezător, vorba englezului: no news, good news!

Ultima zi a city break-ului am folosit-o numai pentru drumul de întoarcere. Acesta a început la 08:31, când am plecat cu trenul spre Dortmund, unde am sosit la ora 10:09; trenul a mers pe unele porțiuni chiar cu viteza de 200 km/h, iar biletele au costat 76 €, pentru două persoane, cu rezervarea locurilor.

Ajunși la Dortmund, am luat din fața gării centrale, Shuttle Bus-ul spre aeroport (9 € de persoană, bilet cumpărat direct de la șofer) și în jumătate de oră am ajuns la aeroport. Acesta era pustiu, o singură linie de control al bagajelor fiind deschisă.

De la ora 11, până la decolarea avionului, ne-am cam pierdut vremea; în aeroport nu erau decât pasagerii cursei spre București. Pe lista plecărilor, figurau mai multe curse, toate ale unor companii low cost: Wizz Air, Ryan Air, Easy Jet, Eurowings.

Pe la 12:30, s-a anunțat că zborul Wizz Air spre Vilnius, de la ora 14:30 a fost anulat, dar nu m-a surprins, văzusem seara trecută la știri că Lituania decisese să-și închidă granițele. De altfel, nu am văzut pe nimeni să se agite, sau să plece, semn că oricum nu era nimeni venit să plece spre Vilnius.

Avionul nostru, un Airbus A320, a sosit la timp de la București și din el au coborât fix 62 de pasageri. Au urcat, în schimb, 98, printre care și un grup de ruși sau ucraineni (nu am urechea formată încât să-mi dau seama de diferențele de limbă), veseli și gălăgioși, prea gălăgioși (cu ceva votcă la bord), astfel că a fost nevoie de intervenția pilotului secund, ca să se potolească.

Ajunși la Otopeni, am rămas surprinși să vedem cât de pustiu este aeroportul, doar avioane cu baza la Otopeni mai erau pe aici. Am fost duși, toți, într-o sală din zona zborurilor interne, unde ne așteptau polițiști și jandarmi și am fost puși să completăm un chestionar prost conceput (de altfel, a doua zi, la audierile pentru noul-vechi guvern, ministrul sănătății a recunoscut că acest chestionar „e depășit”). Pe dosul lui era și declarația la intrarea în țară, dar ni s- spus în mod repetat să nu o completăm. În schimb, am fost întrebați insistent, prin difuzoare, dacă venim dintr-o zonă al cărei nume nu l-am înțeles (mi s-a părut că era vorba de Würzburg, dar nu bag mâna în foc, pronunția era groaznică), probabil o zonă cu o densitate mai mare de cazuri de îmbolnăviri, dar nimeni nu a răspuns afirmativ (ce, erau proști?). L. E. Între timp, m-am informat mai mult și cred că este vorba Heinsberg. :)

Cu chestionarul și actul de identitate ne-am îndreptat spre ghișeele de control al documentelor, iar după acestea ne aștepta un tânăr semiechipat cu echipament de izolare, care ne-a îndreptat un pistol spre frunte, după care ne-a lăsat să trecem. Aaa … , nu era un pistol cu gloanțe, era unul din acelea cu laser, pentru măsurarea temperaturii la distanță, folosite industrial. Am și eu o jucărie din astea, nu am mare încredere privind precizia, mai ales la temperaturi mai scăzute, cum este cea a corpului uman, ele sunt concepute pentru măsurarea temperaturilor în instalații industriale.

Am ieșit, aeroportul era aproape pustiu, ne-am recuperat mașina din parcarea de lungă durată (nu cea a aeroportului, Doamne-ferește! , alta) și am ajuns cu bine acasă.

Cum review-ul riscă să se lungească prea mult, mă opresc deocamdată aici, urmând ca descrierea celor vizitate să o fac în partea a doua.

Pentru a preîntâmpina eventuale comentarii de un anumit gen, precizez că am plecat și am efectuat această excursie în deplină cunoștință de cauză și asumându-ne riscurile.

De fapt, singurul risc real era cel al unei șanse crescute să contractăm COVID-19, ca urmare a deplasării prin zone aglomerate. Din fericire, nu am umblat prin astfel de zone, în primul rând pentru faptul că nemții nu umblă creanga peste tot, ei mai și muncesc. De altfel, în Hanovra am regăsit „aerul” cunoscut din Copenhaga, circulația autovehiculelor fiind foarte rarefiată, în avantajul mijloacelor de transport în comun și al deplasării cu bicicleta, trotineta și alte astfel de vehicule.

Cât privește eventualitatea de a fi puși în carantină sau să ni se impună izolarea la domiciliu, eram pregătiți psihic pentru una din cele două posibilități, de altfel m-a și mirat că nu ni s-a impus izolarea la domiciliu, pe care, de altfel, ne-am autoimpus-o și o respectăm, cu excepția ieșirilor pentru aprovizionare, pentru că nu are cine să ne aducă cele necesare.

Vă doresc tuturor sănătate și să ne vedem cu bine la viitoarea Întâlnire anuală AFA, când va fi ea!

Deci, să aveți viață ușoară, în vreme de COVID-19! :)

---

VIZUALIZĂRI: 559 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI