Nici cal, nici măgar...

TIPĂREȘTE

Aceasta este, sintetizând, impresia generală pe care mi-a lăsat-o Eforie Sud: o stațiune care nu s-a autodefinit încă, deși are în spate un trecut de aproape 120 de ani. Vremurile când doamnele elegant îmbrăcate în mătăsuri diafane se plimbau pe faleză însoțite de gentlemeni chipeși și ținând delicat în mână umbreluțele de soare au apus de mult. Acum bărbații se fâțâie de colo-colo în șlapi, șort și cel mult un maiou, dacă nu la bustul gol. Iar domnițele nu-s genul care să își etaleze bikinii și ochelarii de soare ultimul răcnet al modei, ca la Mamaia, și nici fustele lungi și lălâi stil hippy, ca la Vama Veche. Sunt modeste și nu-și pun în valoare silueta decât poate cu papuceii cu platformă decorați cu ștrasuri...

Că Eforie Sud nu se adresează tineretului e limpede precum lumina zilei: nu tu cluburi, nu tu dans-antren, când se întunecă singura distracție care rămâne este plimbarea pe faleză, cu eventuale opriri la un covrig, un buticuț cu țoale sau o terasă la o bere. Iar stingerea se dă pe la ora 11. Măcar pe plajă ar fi putut să se străduiască să aducă niște sporturi mai pline de adrenalină, dar s-au mulțumit cu banala banană și cu vaporașul - ”Căpitanul Burtă mare / te invită la plimbare” - 10 lei ”croaziera” de 15 minute pentru adulți, 5 lei copiii.

Cei trecuți de prima tinerețe au și ei de pătimit: e drept că liniștea încurajează somnul profund, însă cu scările care coboară de pe faleza înaltă către pajă ce te faci? Cum se împacă treptele multe cu articulațiile lor suferinde? Chiar este imposibil să se monteze scări rulante? Or costa o avere? Da, știu, bat câmpii...

Familiștii constituie majoritatea populației vilegiaturiste din Eforie Sud. Îi vezi pe mame și pe tați cu copilașii după ei, cărând harnașamentul de plajă, întinzându-și prosoapele (șezlongurile sunt scumpe: 20-25 lei), cumpărând de la comersanții ambulanți porumb fiert (7 lei) sau Kürtőskalács (10 lei) și câte o bere (5 lei paharul) de la beach barurile cu muzici care mai de care, de la manele cântate de aromâni români (!), la valsul lui Smiley, după preferințele DJ-ului ad-hoc.

Ziua ca ziua, dacă au noroc de vremea bună stau la plajă, se bălăcesc, înapoi pe plajă și tot așa, copiii își văd de treburile lor, toată lumea e mulțumită și împăcată cu soarta. Ce se întâmplă însă seara? Cum îi distrează pe cei mici? Cu o plimbare pe faleză, o șepcuță cumpărată de la o dugheană și un mic (2,50 lei) la o terasă? Ei aș, astea nu-s chestii care să îi tenteze pe copii. Părinții, săracii, îi dau atunci cu kiki-carul, care e chiar simpatic, le place, dar nu îi păcălesc decât o dată, maxim de două ori. Le iau o înghețată de la toneta cu muzici, altă treabă haioasă, dar tot nu-i de ajuns. Atunci hai la mașinuțe! Da, există, sunt vreo 5-6 instalații de-astea, într-o seară copiii le dau gata, ce mai urmează? A, uite un părculeț lângă cazinou, sunt acolo 4 leagăne, două tobogane, o pistă de biciclete de... 50 m lungime și ceva care vrea să fie un skate park. Dar nu e...

Prea puțin, mult prea puțin. După mintea mea, ar trebui amenajate un Luna Park sau un Aqualand pentru ca Eforie Sud să devină o stațiune cu adevărat atrăgătoare pentru familiile cu copii.

Și atunci, dacă aia nu, aia nu, de ce mai vine lumea aici? Nu știu, dar pot să-mi dau cu presupusul.

”Seniorii” vin pentru tratament la Băile Reci, așa cum am făcut și noi. Iar familiștii vin fiindcă Eforie Sud este o stațiune ceva mai ieftină decât Olimp, Neptun, Venus sau Saturn și în același timp cu mai multe posibilități de distracție decât 2 Mai.

Dar cât de ieftin este un sejur aici?

Economii serioase poți într-adevăr să faci dacă te cazezi la o pensiune/vilă, unde tarifele pornesc în plin sezon de la 100 de lei pe noapte pentru o cameră dublă cu baie proprie. Oferta e destul de substanțială, multe vile au grădini frumoase, cu bănci și mese, un mic spațiu de joacă, plus un grătar, obiect de maximă importanță în vacanță!

Perfect, de unde cumpărăm carnea? Ei, aici e aici! În afara minimarketurilor cu ronțăieli, sucuri și bere, și eventual ceva fructe de sezon - toate la prețuri mari -, eu n-am văzut decât un așa-zis supermarket la șosea, vizavi de Băile reci. Era botezat așa, dar pe jumătate abandonat. Ca să te aprovizionezi trebuie să ajungi la Eforie Nord, la Profi sau la Lidl; la cel din urmă ne-am făcut și noi cumpărăturile pentru masa de seară și de fiecare dată l-am găsit plin nu numai cu localnici, ci și cu turiști. Vă vând însă un pont: chiar în ziua plecării noastre se deschidea la Tuzla un alt Lidl. Ura!

Dragilor, pentru mine este de neînțeles cum în toată stațiunea, care este, să nu uităm, un orășel totuși, nu există un supermarket, o măcelărie, o băcănie, o pescărie, nicio unitate alimentară mai de Doamne ajută. Și la fel ca la Costinești și 2 Mai, și aici m-am întrebat cum de rezistă oamenii locurilor cu prețurile uriașe practicate? Că doar n-or fi milionari. Ba dimpotrivă, aș zice...

Se duc cu toții în excursie la Lidl din Eforie Nord minim o dată pe săptămână? Se poate, însă în full sezon vă spun că este un adevărat coșmar călătoria asta scurtă. Se circulă bară la bară și, colac peste pupăză, n-ai cum să intri sau să ieși din stațiune virând pe sensul opus. Cred că am văzut bine: pe șosea sunt doar două locuri unde ți se permite să faci asta, însă manevra este imposibilă pentru că din sens opus se scurge coloana de mașini. Deci, pentru a ajunge cu mașina la Pongal am fost nevoiți să mergem până la sensul giratoriu de la intrarea în Eforie Nord, să ne învârtim și să revenim în Eforie Sud iar pentru a reveni la Hotel Splendid de la Lidlul din Eforie Nord am întors la sensul giratoriu... de la Tuzla. Nervi, timp pierdut, bani aruncați pe benzină. O fi așa de greu să se monteze semafoare?!!

Am pomenit de Pensiunea/Restaurantul Pongal, locul unde, în urmă cu un an și ceva, la recomandarea și cu sprijinul oferit de draga noastră Maria, Dumnezeu s-o odihnească, am petrecut două zile de vis în compania altor AFA-iști. Am mers o dată să luăm masa de prânz acolo: meniu fix 18 lei, la fel ca la hotelul nostru. Și am fost dezamăgiți de calitatea mâncării; îmi pare rău să o spun, n-o să insist, dar așa a fost.

O altă încercare am făcut la Terasa Cocktail, drăguță, așa, mai cu ștaif, situată aproape de Hotel Splendid și cu ceva impresii favorabile pe AFA. Mâncare rezonabilă dar serviciul prost - am așteptat un sfert de oră să fim băgați în seamă, deși nu toate mesele erau ocupate, iar comanda (câte o supă și un grătar cu cartofi prăjiți și salată) ne-a fost adusă peste treizeci de minute. Nota de plată de aproape 120 de lei, în condițiile în care nu am băut decât două beri, ni s-a părut prea mare pentru buzunarul nostru și nu am revenit.

La restaurantul Poarta Apelor, aflat pe plaja dintre cele două Eforii, toate speciile de pești la grătar costau peste 40 de lei porția de 200 g, așa că am zis ”pas. ” Și ne-am orientat spre ”împinge tava”, unde am avut surpriza de a da peste prețuri de restaurant cu servire. Dacă sunteți curioși, am postat câteva poze, ca să vă faceți o idee.

Una peste alta, restaurantele din Eforie Sud mi-au lăsat o impresie destul de proastă. Și ca tacâmul să fie complet, la cele situate chiar pe malul înalt puțea a instalații sanitare defecte de îți muta nasul din loc...

Eforie Sud mi s-a părut o stațiune a contrastelor nefericite.

Are cea mai frumoasă faleză de pe litoralul nostru, dar bănci sunt prea puține și riști luxații din cauza trotuarelor și bordurilor sparte. Iar coborârea pe treptele roase către plajă este o adevărată aventură.

S-au făcut lucrări de consolidare a malurilor și de extindere a plajei. Toate bune și frumoase, însă digurile de stabilopozi plasate la distanțe prea mici unele de altele au creat golfulețe în care apa băltește și are o culoare maronie. Iar pentru a înălța fundul apei, au fost aduse pietre și chiar și cu papuci speciali intrarea în mare e un calvar. Nu știu, nu mă pricep, dar chiar nu exista altă soluție?

Buticuri sunt destule iar marfa, în mare parte chinezească și/sau kitschoasă, este în cel mai bun caz de calitate îndoielnică, dacă nu de-a dreptul proastă. Dar ce să-i faci, e oarecum ieftină și lumea cumpără...

Pe unele străduțe vezi case vechi, cu aer patriarhal, înecate în grădini cu flori, iar pe altele vile noi, unele cu arhitectură chiar reușită. Au apărut și niște grupuri statuare interesante, dar ce păcat când dai cu ochii de clădiri abandonate, cu anunțuri de ”Pericol de prăbușire”, cazinoul fiind cel mai bun exemplu.

Între Eforie Sud și Eforie Nord au răsărit după 1990 hoteluri cu pretenții și restaurante pescărești scumpe. Strada din fața lor nu e asfaltată și când plouă, noroiul se adună iar mirosul devine pestilențial.

Parcul Movilă e frumos, dar Hotelul Parc părea să se afle în același stadiu (de neterminare) ca anul trecut. Iar în Parcul Central băncile rupte și Teatrul de Vară care stătea să se prăbușească îți tăiau tot cheful.

Ceva amenajări s-au făcut în părculețul de lângă cazinou de care aminteam, însă degeaba montaseră niște mici tribune pentru ca lumea să urmărească un festival de folclor atâta timp cât arteziana și cișmelele nu funcționau. De ce Dumnezeu facem noi lucrurile pe jumătate? Și de ce, atunci când reușim, în fine, să finalizăm o investiție, după ce tăiem panglica în prezența mass-media (desigur), uităm de ea și nu o mai întreținem? De parcă nu am ști că metalul ruginește, că vopseaua se scorojește, că tencuiala cade.

O stafie bântuie... Eforie Sud. Și da, este stafia comunismului. M-am înșelat: ambianța bătrânicioasă, vetustă, letargică pe care anul trecut, de 1 Mai, o atribuisem extrasezonului, este în fapt caracteristica sa definitorie. Ceva pași s-au făcut, dar prea puțini și prea mărunți, și pentru a deveni o stațiune modernă orașul mai are cale lungă de parcurs.

Ce rău îmi pare...

Îmi pare rău că nu pot spune mai multe lucruri de bine despre Eforie Sud. Să mă ierte colegii născuți și trăiți acolo, ca și cei care iubesc litoralul românesc: și pe mine mă leagă amintiri frumoase de acest orășel, dar amintirile nu sunt de ajuns, prezentul ne ajunge mereu din urmă.

Din Eforie Sud, la fel cum mi s-a întâmplat în urmă cu doi ani la Băile Herculane, am plecat cu imensul regret că noi, românii, avem „talentul” ăsta nemaipomenit de a ne bate joc nu numai de ceea ce ne-a lăsat, cu atâta generozitate, Dumnezeu, dar și de propriile noastre realizări. Din neglijență, ignoranță și/sau prostie, lăsăm până și ceea ce am creat cu mâna noastră să se degradeze, nu gândim în perspectivă și nici măcar pe termen scurt, facem totul în stil heirupist, ne mulțumim să dăm o spoială lucrurilor și atât. Fiindcă merge și așa.

Ei bine, vremurile când ”mergea și așa” se cam apropie de sfârșit...

PS. Cred că fotografiile atașate nu au nevoie de explicații. Și sper să compună, măcar parțial, imaginea globală a unei stațiuni nici cal, nici măgar.

---

VIZUALIZĂRI: 3566 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI