Copenhaga – un muzeu în aer liber

TIPĂREȘTE

Copenhaga este un oraş încântător, cu o zonă pietonală vastă, parcuri şi palate, canale pe care circulă vaporaşe pline cu turişti, un oraş care şi-a păstrat farmecul de odinioară, noul uneori atât de inestetic, nefăcandu-şi loc aici, la fel ca în alte capitale.

Clădirile sunt foarte bine întreţinute, puse în valoare, transportul este foarte bine pus la punct, maşini puţine, biciclişti numeroşi.

Am observat cu uimire ca garniturile de metrou nu au vatman, mişcarea trenului făcându-se automat. M-am dus până la capetele trenului... nimic. Dealtfel în staţii există un perete de plexiglass, uşile de deschid doar în spaţiul creat de deschiderea uşilor de pe peron. Mi-am zis atunci... am trăit-o s-o văd şi p-asta.

În Copenhaga preţurile sunt indecente, un euro fiind 7,44 koroane daneze, preţurile în koroane nu diferă de celelalte ţări nordice, diferenţa o face cursul de schimb, în Suedia şi Norvegia, 1 euro fiind în jur de 9,60 koroane suedeze şi norvegiene, bineînţeles.

Dealtfel ca să vă faceţi o impresie, biletul de metrou - o călătorie în Copenhaga este de 4,30 euro.

Fiind cazaţi la Hotelul Park Inn by Radisson Copenhagen Airport, pentru 2 nopţi, am împărţit obiectivele în 2 părţi şi am pornit la drum. Fiindu-ne şi foame după drumul parcurs de la Oslo, primul popas l-am făcut în cartierul Nyhavn, zona cea mai frumoasă a oraşului. Am avut senzaţia că suntem în Amsterdam, restaurantele aflate pe canale erau pline, cu greu am gasit o masă la un restaurant italian unde am fost serviţi de un simpatic ospătar român. Am fost surprinşi ca după 12 zile de când eram plecaţi, să fim întrebaţi în româna, ce dorim. Dealtfel ne-a sfătuit şi unde să schimbăm bani. La fel ca în toate ţările nordice, doar ca să vedem cum arată banii lor, pentru că la orice se foloseşte cardul.

Cei care nu serveau masa, stăteau de vorbă pe marginile canalelor, erau grupuri de tineri care cântau la chitară, toată lumea era relaxată, bucurându-se de căldura verii.

Cum toate drumurile duc spre strada pietonală Stroget, am pornit şi noi într-acolo admirând frumoasa fântînă a carităţii, Caritas Springvandet.

Următorul obiectiv a fost Palatul Christiansborg, aflat în apropiere. Alături de Amaliensborg şi Rosenborg, reprezintă cele 3 palate vizitate de turişti în capitala daneză.

Palatul a fost construit în forma actuală din ordinul lui Christian al VI lea, primul monarh absolut al Danemarcei. El a ars de câteva ori, fiind renovat ultima dată acum 100 de ani. Nu este spectaculos la exterior, ne-am plimbat prin curţile interioare, nu l-am vizitat.

Acum în clădirea palatului stau (... cred că şi muncesc) parlamentarii danezi.

Printre canale ne-am îndreptat spre Turnul Rotund, un frumos monument istoric înalt de 36 m, construit ca un observator astronomic, acum unul din turnurile Bisericii Trinităţii. Se poate urca pe o scară în spirală până în vârf. El a rămas faimos datorită faptului că în 1716, Ţarul Petru cel Mare a ajuns călare până în varful lui. Bine, calul a făcut hernie de disc dupa asta, dar ce-a mai contat...

Cum seara se apropia, ne-am plimbat pe straduţele pietonale, pline de restaurante şi ne-am întors în Nyhavn, acum plin ochi de danezi şi mai ales de turişti. Am admirat clădirea Teatrului regal, a Bibliotecii precum şi a Operei, aflate pe malul canalului principal.

A doua zi am inceput-o coborând din metroul fantomă, fără cai dar şi fără vatman, în cartierul Christiania. Un alt cartier superb, cu o multime de vaporaşe locuinţă, clădiri foarte frumoase, foarte multe flori... Dar ce ne atrăgea, era zona din cartier locuită de cei care trăiau altfel, după legi proprii, liberi de orice constrângere. Era dimineaţă pe la 10, locuitorii încă dormeau, puţini erau cei care îşi făceau de lucru. Unul din cei de aici, le vorbea unui grup de turişti, aşa că am tras şi noi cu urechea. Actualmente locuiesc în cartier 568 de oameni, dintre care 100 de femei. A fost o problemă absenţa femeilor, aşa că acum treaba s-a mai reglat. Se consumă droguri uşoare, nu este permis accesul celor cu droguri tari. Bănuiesc că se referea la cocaină sau... altele.

Locuitorii se întreţin din vânzarea brăţărelelor, lănţişoarelor, picturilor sau a altor lucruri hand-made. Spunea că sunt şi în jur de 100 de locuitori care muncesc în oraş. În week-end într-o piaţă mică vin trupe care susţin concerte pe gustul rezidenţilor. Există şi o mică plajă pe malul unui canal. Totuşi, nu curăţenia este principala calitate a zonei. Interesant acest colţ de oraş, toţi sunt prieteni aici, pun banii la comun şi trăiesc aşa cum vor.

Revenind în lumea reală, am pornit alene spre Palatul Amaliensborg pentru a asista la schimbarea gărzii la locuinţa suveranilor. Nimic spectaculos, mult mai frumoase au fost ceremoniile de schimbare a gărzii de la Stockholm, Praga sau Londra.

Clădirea este construită în stil rococo în formă octogonală, alcătuit din 4 palate mai mici distincte. Ele poartă numele a 4 monarhi, nu pot să zic că m-au impresionat foarte mult.

Impresionantă este însă Biserica de Marmură sau Biserica lui Frederick. Construită în 1894, are cupola inspirată de Sf. Petru de la Vatican, iar interiorul mi s-a parut că seamană cu cel al Panteonului din Roma.

În apropiere se află şi Biserica Rusă, o copie mai mică a unei biserici ruse, cred Sf. Nicolae pe care am vazut-o în pozele cu Moscova.

În Muzeul designului, am făcut o poză pe un scaun gigantic şi am văzut lucruri interesante.

În drum spre Micuţa Sirenă, am admirat, interior şi exterior o micuţă biserică St. Alban Church, aflată în apropierea Făntânii Gefion, o spectaculoasă fântănă arteziană care reproduce într-o sculptură monumentală frumoasă, legenda conform căreia regele suedez Gylfi i-ar fi promis zeitei nordice Gefion, întreg teritoriul pe care ea l-ar fi putut ara într-o noapte. A facut bine că i-a promis asta, a ieşit o fântână frumoasă cu foarte multă apă aruncată în capul zeiţei. Probabil să nu i se incălzească excesiv plugul.

Micuţa Sirenă, simbolul oraşului, am gasit-o asaltată de japonezi... cred că acum se crede şi ea asiatică. Am făcut şi noi pozele de rigoare, să dovedim că am fost în... Japonia. Ni s-a părut că are o privire ciudată, probabil încă mai e speriată de românii noştrii care i-au facut baie prin 2003, bucuroşi de arbitrajul lui Urs Mayer. Cunoscătorii ştiu ce zic.

Plăcută plimbarea prin Kastelet, un vechi castel de apărare al portului oraşului.

Cel mai frumos palat din Copenhaga este Rosenborg, construit ca un veritabil castel. Acesta este înconjurat de un şanţ de fortificaţii, găzduieşte aici Bijuteriile Coroanei şi Coroana Regală Daneză. Foarte frumos la interior, ne-a plăcut Sala de marmură, Sala Cavalerilor, porţelanurile care se găsesc aici din belşug. Castelul se află într-un parc foarte frumos, Grădina Regelui, cu multi trandafiri de toate culorile, dar şi lânga Grădina Botanică pe care timpul scurt nu ne-a permis să o vizităm. În parc, o mulţime de danezi citeau şi făceau plajă pe păturică.

Admirând (mai mult eu) şi aflând ce sutiene se mai poartă în Copenhaga (mai mult soţia), am pornit către Grădinile Tivoli. Până să ajungem am admirat cladirea Primăriei, o construcţie medievală, stil romantic (mă pricep la stiluri arhitecturale... să citesc dintr-o broşurică) din cărămidă roşie.

Chiar frumoasă, merită studiată. Am studiat şi o statuie aflată în faţa primăriei cu un balaur, căruia nu-i găseam capul. L-am dibuit până la urmă, era pe undeva pe la picioare.

Cum nu puteam sa venim la Copenhaga şi să nu vedem Tivoli, am intrat şi noi în mulţimea de vizitatori, dornici de senzaţii tari. Singurele senzaţii de care am avut parte au fost cele date de aglomeraţie, erau nişte cozi interminabile. Dar e foarte plăcută plimbarea prin grădini, pe malul lacului, unde am hrănit peştii cu mâncare cumpărată de la un automat. Să mai zică cineva că românii fac numai rău pe unde trec.

Cum avem puţine idei, dar fixe, ne-am îndreptat din nou spre cartierul Nihavn, punctul forte al capitalei daneze, nu înainte de a ne procura magnetii şi amintirile din frumosul oraş.

Ajungand acolo ne-am bucurat şi noi, alături de ceilalţi de ultimele minute în Copenhaga, oraş superb, în care ne-am propus să revenim cât mai curând.

Din nou în trenuletul de jucărie... şi la hotel, gata pentru odihna. Urma ca ziua următoare să plecăm spre Hamburg.

---

VIZUALIZĂRI: 4085 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI