Imi pare bine de cunostinta, Copenhaga!!

TIPĂREȘTE

Daaaa... Am reusit sa iau un prim contact, chiar daca nu pe indelete, asa cum mi-ar fi placut, cu Copenhaga. In delegatii nu stii niciodata daca programul pe care ti l-ai facut initial va iesi asa cum iti doreai. Insa eu, de obicei, ma pregatesc, in prealabil, pentru orice eventualitate. Ma indop cu destula literatura, nu numai sectoriala (adica de ce am eu nevoie cu jobul), ci si generala si turistica. Incerc sa-mi fac o lista cu obiective pe care sa incerc sa le vad, in limita posibilitatilor, si-mi place la nebunie sa citesc despre obiceiurile si gastronomia locala. Imi “spun” multe despre viata din locul respectiv, si mie asta-mi place, poate, cel mai mult, atunci cand cunosc un loc nou.

Am ajuns in Copenhaga intr-o zi de luni, spre seara, si am tras la hotelul Ascot 4 Est, despre care v-am povestit deja vezi impresii. Am pierdut destul de mult timp cu – deja faimoasa;) – valiza pierduta, asa incat vizita de “bine te-am gasit” s-a redus la o scurta plimbare prin imprejurimile hotelului, inainte de a lua cina. Primul lucru care mi s-a lipit de retina a fost multimea de biciclete, care m-a dus cu gandul, instantaneu, la prima mea vizita intr-un oras “din afara”, Munhenul, undeva prin vara lui 98. Facusem deja cunostinta cu existenta acestui mod de viata, atat de bine inradacinat in nordul Europei, inca de la intrarea in capitala daneza. Asa incat parcarile cu sute si sute de biciclete nu ne-au mai mirat asa de tare, desi am tinut sa ne facem poze pe langa ele, cum sa nu? ;) Strazile din Danemarca in general, nu numai din Copenhaga, permit folosirea fara probleme a acestui mijloc de transport, care este practic si foarte rapid. Ni se spusese ca folosirea bicicletei se datoreaza, totusi, si impozitelor foarte ridicate pentru autovehicole (ceva la peste o mie de euro pe an pentru un autoturism nu foarte mare). Peste tot sunt benzi pentru ciclisti, iar in Copenhaga exista chiar si semafoare micute pentru acestia (acest lucru mi-a placut tare mult). Gazda noastra din Ribe ne povestise ca, in anumite perioade ale anului, exista un serviciu de biciclete publice, care este asemanator clasicului sistem de caruturi de la supermarket: adica se introduce o suma de bani (sa zicem 20 de coroane), care se recupereaza la inapoierea bicicletei. Ciclismul este vazut ca singurul mijloc de transport pe care si-l poate permite toata lumea, si o forma de a fi toti la fel (chiar daca exista biciclete mai scumpe si biciclete mai ieftine;)). Ca sa nu mai vorbim de mentalitatea legata de ingrijirea mediului inconjurator si a sanatatii.

Cina la Hili Mili vezi impresii si, odata ajunsa in camera, am studiat brosurile (luate de la receptie) cu posibilele tururi la care m-as fi putut inscrie a doua zi, in conditiile in care totul ar fi decurs normal in programul nostru. Un plan clar nu puteam face, insa trebuia sa am ceva optiuni in minte, ca sa nu pierd timpul a doua zi. Chiar, intr-un moment de pesimism, m-am agatat de o brosura cu “Running tour”. Mi-a atras atentia faptul ca se facea noaptea (mie imi plac chestiile mai atipice), si scria clar ca era un tur pentru cei aflati in oras cu business, fara mult timp: “La 8h puteti fi la hotel pentru un dus, iar la 9h sunteti fara probleme la birou”, scria, atragator, pe brosura. Evident ca am intrat pe site ca sa vad amanunte si deja eram cu telefonul in mana ca sa sun, cand... mi-am dat seama ca “running tour” era... chiar asta... running!! Inclusiv se cerea forma fizica bunicica, nu stiu cati km/ora sau ceva in genul asta... Imi era imposibil. Eram inca intr-o stare foarte proasta, datorita otitei, durerii in gat, etc., nu aveam echipament sportiv la mine, si... (deloc de neglijat, dimpotriva;)) forma mea fizica lasa de dorit. La mers repede ma bagam, dar sa alerg... cine stie in ce ritm... nu aveam cum. Toate aceste “running sightseeing with a local guide” costau 150 coroane, iar site-ul lor, in caz ca sunteti interesati, este running-copenhagen.dk

M-am resemnat si am adormit cu gandul ca ceva ceva vad eu a doua zi.

Asa a si fost. Vizita de lucru de dimineata in Suedia, pranz in Sjöbo cu clientii, si intoarcere in Copenhaga la prima ora a dupa amiezei. Dupa cateva inconveniente peste care voi sari, am lasat masina intr-o parcare in centru, foarte aproape de Primarie. Pentru cateva ore am platit in jur de zece euro (in coroane nu mai tin minte, dar am vazut extractul de cont zilele trecute;)). Fuguta la Primarie, pentru ca citisem ca busurile turistice plecau din fata acesteia. Ceea ce nu reusisem eu sa aflu din brosurile respective era daca aveau program si dupa amiaza. Cred ca am ajuns exact dupa plecarea ultimului, pentru ca n-am mai vazut roata de autobuz pe-acolo. Si nici un ghiseu unde sa intreb.

Asaaa... Plan B. Dupa ce am admirat Primaria pret de cateva minute bune, usor, usor, am intrat pe strada Stroget, cea mai mare strada comerciala a Copenhagai (si nu stiu daca am visat;)... e si cea mai lunga din lume, sau cel putin asa se spune...). Vesela (in ciuda timpului mohorat), dinamica, eleganta, moderna si plina de magazine de tot felul (intre care si magazinul oficial al Cartii Recordurilor). Asa ca am intrat rapid sa rezolv problema cu suvenirurile, si am continuat, dupa pozele aferente cu “papusoii” (manechinii) in forma de vikingi aflati in fata magazinelor. Vremea era... instabila: acum iesea soarele, acum incepea o ploaie maruntica... Asa a fost toata dupa amiaza. Ceea ce nu m-a impiedicat, insa, sa ma bucur, pentru cateva ore, de orasul ales in 2008 drept capitala unde se traieste cel mai bine. Stroget mi-a placut mult, nu atat pentru zecile si sutele de magazine in care oricum nu am intrat, ci pentru cladirile vechi si frumoase, aflate de o parte si de alta a ei, si obiectivele intalnite in cale, cat si pentru suflul vioi pe care ti-l transmitea.

Nu am mers foarte mult si am ajuns la o piatoleta impartita in doua de catre aceasta artera comerciala: in stanga Piata Veche, cu Fantana Caritas, cea mai veche fantana din Copenhaga, si in dreapta Piata Noua, unde imediat iti atrage atentia cladirea Tribunalului Copenhagai, construita in stil neoclasic. Peste tot... arhicunoscutele biciclete. Am vazut cateva si cazute, din cauza vantului care batea de temps en temps. Biciclistii sunt foarte respectati in trafic, iar noi, neobisnuiti, trebuia sa fim foarte atenti la traversarea bezilor lor...

Am ajuns apoi repede la Helligaandskirken, aflata pe stanga strazii Stroget (in sensul mersului dinspre Primarie spre inima orasului). Este una dintre cele mai vechi biserici ale orasului, construita in stil renascentist, si cu cateva parti vechi de secole bune... Am pozat-o pe toate partile, pentru ca tot acolo am ajuns si dupa vizitarea Catedralei, insa nu am intrat din pacate. In apropiere se afla un post de dulciuri care taaaare-ti mai faceau cu ochiul;)

De acolo ne-am continuat drumul pana in Piata Amagertorv, care are in centru o frumoasa fantana construita cu ocazia nuntii regilor danezi de la sfarsitul sec. XIX. Mi-am lasat colegul sa intre intr-un magazin de jucarii si eu am mers fuga fuguta pana la statuia ecvestra a lui Absalon (aflata in dreapta pietei cum vii dinspre Primarie), care este, de fapt, considerat, fondatorul orasului. Cladirile continua sa fie minunate si de-o parte si de alta a strazilor. Arhitectura (desi nu ma pricep la stiluri) este placuta si-i confera centrului orasului o imagine care-ti ramane bine intiparita in minte. De langa statuie se poate vedea Palatul Christiansborg, in curtea caruia am intrat mai tarziu, venind (din nou) dinspre Primarie. Din pacate, nu am apucat sa trec podul ca sa vad si statuile scufundate cu faimoasa legenda, despre care citisem pentru prima data intr-un review al colegului @Costi (caruia pe aceasta cale ii multumesc, pentru ca-mi notasem cate ceva din notitele lui de calatorie). Trebuia sa ma intorc sa-mi “culeg” colegul din fata vitrinelor... ;)

In spatele uneia din cladirile din Piata Amagertorv se afla si Biserica Sf. Nicolae, care dateaza din 1914. Insa pe locul acesteia se afla o biserica construita in sec. XIII, distrusa, din pacate, in incendiul din 1728. Astazi este fololsita ca galerie de arta si sala de expozitii. De altfel, in ziua respectiva, am putut vedea un afis enorm atarnat pe partea din fata cu “Copengahen Art Festival”. Curios (desi nu unic, pentru ca eu m-am intalnit cu acest lucru de multe ori in Spania) mi s-a parut faptul ca pe un lateral al acesteia, aproape lipita de zidul bisericii, se afla o terasa intima, placuta... (desi la momentul respectiv nu se afla nimeni acolo). Curios pentru ca la noi nu cred ca se vede asa ceva; s-ar considera, cu siguranta, lipsa de respect.

In cele din urma am intrat pentru o mica pauza intr-un local, Café Norden, in aceeasi Piata Amagertorv, unde am baut un ceai si am mancat o briosa excelenta (o mancai cu ochii, nu alta;)). Pret: 180 DKK (doua ceaiuri si doua briose aproape 25 euro) !!!

Acolo m-am despartit (in sfarsit!) de colegul meu si am luat-o la pas repejor ca sa profit de timpul ramas cat mai bine cu putinta. M-am cam zapacit putin cu harta, nu stiu de ce, insa, din fericire, acolo toata lumea vorbeste engleza, asa incat, fara sa ma opresc prea mult pe strazile labirintice (o mica pauza tot am facut intr-o piata cu cladii colorate si um copac enorm in mijlocul ei), am ajuns la Catedrala (Vor Frue Kirke), pe care am si vizitat-o. Nu se plateste intrare. Este sediul diocezei luterane cu acelasi nume, creata in 1922, si este dedicata Fecioarei Maria. Pe locul unde se afla situata, exista o biserica din sec. XII, reconstruita de vreo trei ori datorita mai multor incendii care au distrus-o. Actuala Catedrala este neoclasica si a fost conceputa de Christian Frederik Hansen in prima jumatate a sec. XIX. Interiorul a fost “decorat” de sculptorul Bertel Thorvaldsen, cu imaginea Domnului, care te intampina in altar, si a celor 12 Apostoli, care troneaza/vegheaza de-o parte si de alta a bisericii. Coloanele, partea de sus si tavanul catedralei sunt albe si nu am inteles un lucru foarte bine, desi banuiesc explicatia (nu am cautat info nicaieri): bancile (cu “pernute” comode) sunt duble, adica exista banci unde te poti aseza privind spre altar, si banci care privesc spre intrarea in Catedrala, deasupra careia se afla orga. Presupun, deci, ca dublul rol al acestora este pentru zilele in care sunt concerte la orga... Alta explicatie nu gasesc, caci nu stai in nicio biserica cu spatele la altar.

Concluzie personala: nu poti astepta foarte mult in cazul unei biserici luterane, adica nu-ti ia ochii;), mai ales atunci cand ai vazut, inainte, atatea catedrale si biserici ortodoxe si catolice, adevarate opere de arta. Catedrala Sfintei Fecioare din Copenhaga atrage, insa, prin simplitate si linistea pe care o transmite, cel putin asa, la prima vedere...

Langa Catedrala se afla si Universitatea (Kobenhavs Universitet). De fapt, este vorba de sediul principal al acesteia (ca si la noi, ea are mai multe cladiri secundare). Am trecut pe langa busturile personalitatilor pe care, spre rusinea mea (si din pacate;)), nu prea le-am “recunoscut”. Adica mai deloc. Prefer sa cred ca se datoreaza faptului ca Danemarca a dat lumii multi matematicieni, astronomi, fizicieni si alte “creiere” de stiinta, si mai putin de... litere, pentru ca altfel ma apuca disperarea. In afara de Andersen si Kirkegaard nu prea mai cunosc pe nimeni:(Este o cultura despre care eu stiu atat de putin...

De acolo m-am intors la Primarie. Langa, se afla, dupa cum bine stim, parcul de distractii Tivoli, inaugurat in 1843. Pastreaza o tenta de vechi, din ce am vazut din afara, insa aceasta “convietuieste” fara probleme cu caruselelemoderne. Nu aveam timp sa intru si, in orice caz, nu ma dau in vant dupa parcurile de distractii, asa incat nu cred ca s-ar fi aflat pe lista mea nici daca as fi avut cateva zile la dispozitie. Poate doar sa fi fost cu cel mic sau cu un grup de prieteni, sau poate doar ca si curiozitate, si mai ales pentru a ma plimba putin prin gradinile parcului... In poze arata foarte bine;)

Am mai zabovit ceva timp in Rashudpladsen (numele Pietei Primariei) si am tot pozat dragonii asezati in fata cladirii si Fantana Dragonului (care se lupta cu un taur), pentru ca cel mic e mare amator de astfel de vietati... ;) si voiam sa-i aduc o particica din ceea ce eu vedeam. Cladirea a fost construita la sf. sec. XIX si inceputul sec. XX, in stil romantic... nordic, si are un turn cu ceas inalt de peste o suta de metri. Imaginile “furate” intai cu ochii si apoi cu mobilul mi-au placut, pentru ca soarele se indrepta spre apus si partea de sus stralucea (era si dupa ploaie)... Se poate vedea si statuia lui Absalon, arhiepiscopul danez care a trait in sec. XII si pe care l-am pomenit si mai sus. In apropiere se afla si un stalp / o coloana destul de inalta unde se afla doi trompetisti, o alta opera de arta... De altfel, tot centrul este plin de cladiri istorice si frumoase. Hotelul Palace, din stanga Primariei (cum te uiti spre ea), atrage si el privirile trecatorului...

La Palatul Christianborg, care gazduieste Parlamentul danez, am ajuns pe inserat, intr-o ultima fuga inainte de a ma intoarce la masina. Este mare si impune. Un palat in sobrul stil nordic, unde poti ajunge dupa ce traversezi o curte enorma, cu o fantana arteziana in fata. La ora la care am ajuns eu se mai afla un tanar care, am presupus, facea poze artistice, si pe care l-am rugat sa-mi faca si mie una. Asta dupa ce am facut slalom printre baltoace, pentru ca se efectuau lucrari si curtea era cam plina de noroi. Mi-a placut acoperisul din cupru verde-albastrui, atat de tipic in nordul si centrul Europei...

Imediat langa Palat se afla Borsen, sau fosta cladire a Bursei din Copenhaga. O cladire tipic daneza, al carei capitoliu iese in evidenta prin varful ascutit, de 54 metri, format din cozile impletite a patru dragoni.

Tot in apropiere, mai bine zis traversand canalul Frederiksholms, se afla si Muzeul National din Copenhaga, unde se pot “cunoaste” marile culturi ale lumii, datorita colectiilor care cuprind 14.000 ani de istorie. Edificiul a fost construit in sec. XVIII si expozitiile arata mai ales trecutul tarii, dar si istoria altor locuri.

In drumul spre masina, am trecut pe langa unul dintre principalele canale ale orasului (am presupus dupa marime, caci numele nu l-am vazut/retinut) si, dupa cateva minute in care taaaare mi-a parut rau ca nu aveam timp sa fac un tur “cu barca”, mi-am luat picioarele la spinare inapoi spre Primarie, unul dintre punctele nevralgice ale orasului. Am mai intrat putin intr-un magazin de la inceputul strazii Stroget si asta a fost “andecdota” amara a dupa-amiezei timp de vreo doua saptamani. Nenea vanzatorul/patronul din China mi-a zis ca nu merge cardul si a ghemotosit bonul si l-a aruncat (credeam eu). Ca sa nu mai pierd timp, pentru ca deja era tarziu, am platit in euro, la cursul stabilit de el, bineinteles (pe un tricou pentru cel mic cu “AmFostAcolo” si cu simbolul Copenhagai am dat 18-19 euro). Buuun. Seara, in aeroport, deschid telefonul si vad mesaj de la banca cum ca imi incarcasera factura in cont. M-am amarat eu un pic zicandu-i ceva de dulce lu’ nenea de la magazin pentru ca imi luase banii de doua ori... Intoarsa acasa nu am mai dat telefon sa incerc sa anulez operatia, desi la un moment dat, mi-am dat seama ca nu semnasem bonul. In fine, cand mi-a ajuns extractul de cont acasa, am vazut (cu usurare si ceva rusine, recunosc) ca nu mi se incarcarse costul tricoului... Mea culpa ca m-am gandit rau..., desi si cei de la banca au contribuit la acest lucru.

Din pacate nu am ajuns sa vad Mica Sirena, una dintre cele mai fotografiate femei din lume. Stim cu totii ca reprezinta un personj mitic al lui Hans Christian Andersen, iar sculptorul a vrut sa fie inspirat de balerina Ellen Price (de la Baletul Regal), care a refuzat sa pozeze goala. De aceea artistul a folosit numai chipul acesteia, iar corpul “este” al sotiei lui.

Dar, mai mult decat sirena, marele meu of a fost si va ramane lipsa de timp pentru a ajunge in Christiania. Fara indoiala un loc ce-ti ramane pe retina (si nu numai) toata viata din ce citisem inainte de a ajunge in Copenhaga... Cat mi-as dori sa vad, pe viitor, afisul care te anunta ca iesi din Europa si intri in Christiania... Daca veti cauta informatii, veti gasi poze cu case din lemn, construite de proprii locuitori, baruri si localuri foarte... speciale, parculete originale, si, mai ales... miros de marihuana si hasis... Este tipicul loc de – cum ar zice spaniolii mei – “traieste si lasa-i si pe altii sa traiasca”. In Vilnius mai intalnisem un fel de cartier asemanator si nici acolo nu am ajuns din pacate. Un stil de viata alternativ. Un model de a respecta aproapele.

Palatul Rosenborg se afla si el in centrul orasului si este, prin arhitectura si istoria sa, unul dintre cele mai vizitate locuri din capitala daneza. Construit la ordinul lui Christian IV, a fost folosit ca resedinta a monarhilor pana in anul 1710, cand un nepot al lui Christian a hotarat sa-l “abandoneze” si, incetul cu incetul, a devenit locul colectiilor regale: elemente de echitatie, arme, costume de bal si nu numai, obiecte de sticla si portelan, opere de arta si bijuterii... Toate acestea au inceput sa fie admirate in sec. al XIX-lea de catre marele public, adica atunci cand palatul a fost “deschis” cu acest scop. Daca as fi putut alege doua-trei obiective pe care sa le vizitez pe indelete, cu siguranta acesta ar fi fost unul dintre ele, pentru ca mi-ar fi permis sa cunosc un pic istoria, cu siguranta plina de culoare, a Danemarcei.

In fine, n-am bifat decat foarte putine dintre principalele obiective din Copenhaga... Faptul ca am avut pe cineva in carca a cam influentat vizita mea;) Pentru ca, cinci zile mai tarziu, m-am organizat mult mai bine in Helsinki (e-adevarat ca am avut si ceva mai mult timp). Desi, ca si comparatie, capitala daneza are, dupa parerea mea, mai multe de oferit decat cea finlandeza. Fiecare cu stilul ei, insa prima e mai cosmopolita si cu mai mare concentratie de obiective turistice pe metru patrat. Sper sa revin intr-o buna zi. Si sa fac un tur cu bicicleta, ca sa simt sufletul orasului pe deplin... Pana atunci, va las in compania pozelor!!

---

VIZUALIZĂRI: 4956 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI