Strãbãtând Cheile Nerei din Sasca Românã prin zona La Tunele spre Podul Beu

TIPĂREȘTE

A doua zi pe la 8 dimineata si dupa noaptea (partial) alba petrecuta la pensiunea Cheile Nerei, coboram sa luam micul dejun. Asa cum v-am spus in review-ul anterior, MD-ul nu era inclus in pretul cazarii asa ca fiecare comanda ce-l taie capul si ce-i place. Tot ca am comandat a fost de calitate, gustos si la preturi corecte.

Pentru ca programul de vacanta pe care-l facusem era foarte condensat (vedeti motivul in primul review din serie), nu ne puteam permite cazarea 2 nopti la rand in aceeasi locatie. Aveam multe locuri de vazut si intr-un timp foarte limitat. Desi in Cheile Nerei ar trebui sa stai un minim de 2-3 zile zile ca sa le vizitezi pe indelete, noi vom aloca doar o zi si nici aceea intreaga. Urma sa avem o zi “plina”. Pentru inceput planificasem vizitarea zonei “La Tunele”, dupa care om vedea cat timp ne mai ramane si pentru altceva. Cum ziceam, o zi incarcata.

Despre Cheile Nerei trebuie sa stiti ca fac parte din Parcul National Cheile Nerei – Beusnita si ca sunt cele mai lungi chei din tara, avand undeva la peste 20 de Km.

Daca ve veti hotari sa faceti acest traseu care se intinde intre Sopotu Nou, acolo unde incep Cheile si Sasca Romana locul unde se termina veti urma marcajul banda rosie. Dar tineti cont ca daca il veti face “dintr-o bucata”, trebuie sa aveti ceva conditie fizica si asta pentru ca traseul se poate strabate numai pe jos si intr-un timp deloc neglijabil, 8 – 10 ore in functie de cum va miscati.

Este un traseu lung, dar ca si dificultate nu-i un traseu solicitant si asta pentru ca de la intrarea in chei si pana la iesire, veti avea de acoperit o diferenta de nivel de numai 45 m, care pe o distanta atat de lunga (20 Km) este practic insesizabila. Asadar nu vor exista urcusuri si coborasuri foarte dificile si/sau pe distante lungi.

De-a lungul acestui traseu (Sopotu Nou - Sasca Romana) veti intalni Lacul Dracului, CarsiiIe Dese si Carsia Caprarului, zona La Carlige unde va trebui sa traversati Nera pe celalalt mal prin vadul raului :), Pestera Porcului si Pestera Dubova, Cantonul Damian (aici se poate campa) si Begul Mic si in fine Podul Beu imediat dupa care incepe zona La Tunele. Cum ziceam, traseu usor dar lung si parcurs pe drumuri de caruta prin padure, pe drum forstier, pe poteci de munte si o mica parte a sa pe poteci sapate in stanca. De fapt cam orice traseu veti alege in zona este de dificultate redusa.

V-am dat acest traseu pentru ca era prins in planul nostru initial si in care alocasem pentru vizitarea Cheilor Nerei 2 zile, timp suficient pentru noi sa ne bucuram pe indelete de frumusetile lor.

Ce mai vreu sa va spun este sa nu va asteptati ca aici sa gasiti peisaje coplesitoare si versanti cu inaltimi ametitoare gen Cheile Dambovicioarei (un adevarat canion), Cheile Bicazului sau Cheile Turzii, pentru ca veti avea o dezamagire. Cu mici exceptii totul se intampla in si prin padure :))

Dar totusi faptul ca majoritatea traseelor pot fi parcurse numai pe jos (fara auto din dotare), face ca aceasta zona sa fie una ce-si pastreaza salbaticia si frumusetea naturala mult apreciata de turistii adevarati si in acelasi timp ferita si ocolita de asa zisii turisti “pantofari”. Un lucru foarte bun de altfel :)

Inainte de a va descrie traseul pe care am mers, este important sa aflati cate ceva despre...

“Vipers Land” – Ţara viperelor. Am dedicat acest sub-capitol Viperei cu Corn Banãţene si asta pentru faptul ca multi dintre cei ce au fost pe Cheile Nerei sau pe Clisura Dunarii au povestit despre minunatiile intalnite in vacantele lor acolo, dar foarte foarte putini amintesc si de pericolul reprezentat in zonã de vipere. Probabil riscul pe care il reprezinta viperele in aceste zone nu este cunoscut, sau poate nu suficient de cunoscut de catre turistii ce ajung pe aici, asa ca nu cred ca ar fi un lucru nepotrivit faptul de a va aduce la cunostinta acest risc si sa facem putina lumina in privinta asta. Asa cum se stie, ca sa te poti feri de un pericol trebuie sa fii constient de prezenta acelui pericol.

Important. Cum sa ne ferim de vipere. Atentie marita la poteca / zona stancoasa pe unde veti calca; Atentie si atunci cand veti trece pe langa sau pe sub pomi cu crengile joase si pe care le puteti atinge; Nu va ganditi sa ridicati vreo piatra mai mare si s-o mutati in alt loc pentru a o folosi sa zicem pe post de scaun improvizat. Langa sau sub ea pot fi una sau mai multe vipere ce se feresc acolo la racoare de arsita soarelui.

Nu uitati nici o clipa unde sunteti. Va aflati in arealul viperei cu corn aflate peste tot in zona, incepand cu Clisura Dunarii, Baile Herculane, stancile de langa cascade si pe tot parcursul Cheilor Nerei.

Primavara intre lunile aprilie si mai, viperele au perioada imperecherii iar masculii devin foarte agresivi, pentru ca intre august si octombrie sa vina randul femelelor sa fie agresive, aceasta fiind perioada din an cand dau nastere puilor (femelele clocesc ouale in corp) asa ca isi vor apara familia.

Viperele nu aud, dar percep vibratiile solului si in general vor parasi poteca simtindu-va ca va apropiati. Dar totusi fiind un sarpe de dimensiuni marisoare, nu-i foarte iute si este posibil sa nu aiba ragazul necesar de a se retrage in timp util. Pentru asta v-am spus sa fiti atenti pe unde calcati. Si daca veti fi incaltati cu pantofi de vara tip sport si cu talpa moale, este foarte probabil ca vipera sa nu va simta apropierea si luata prin surprindere si simtindu-se amenintata, sa reactioneze atacandu-va.

Si daca se intampla asta si sunteti muscat... Sa va mai spun oare si ca semnalul telefonic in Cheile Nerei si in alte zone (intinse) invecinate lipseste cu desavarsire ? :)). Asadar mai bine atentie sporita si va fi bine. Cum spunea si Gica Hagi ca mi-a venit acu’ in minte la moment : “Sa fie bine ca sa nu fie rau" si alta mai tare : "Viata e frumoasa dar merita traita" =))

Vipera cu corn banateana este o subspecie din familia viperidelor si cea mai mare ca talie dintre speciile de vipere existente in Europa Continentala, masculul avand intre 70-100 cm iar femela intre 70-90 cm. Dar desi dimensiunile maxime ale speciei sunt atinse de masculi, in general femelele sunt mai mari ca masculii.

Viperele sunt deosebite fata de alti serpi (urati si aia, dar nepericulosi), prin forma triunghiulara a capului si dupa desenele rombice de pe spate care incep de la cap sub forma literei “V” (de la vipera, ce chestie :))) si continua pana la coada. Masculii sunt in general gri-cenusii si cu desenul foarte vizibil iar femelele sunt cafeniu-aramii si cu desenul putin distinctiv. Info – herpetolife.ro si wikipedia.org

Muscatura viperei cu corn banateana, in general nu este atat de periculoasa cum s-ar crede, dar asta pentru persoane adulte si sanatoase. O doza mortala de venin pentru un adult sanatos de ~ 80 Kg, ar fi data de muscatura a 5 vipere, cel putin asta sustin specialistii herpetologi (n. b. - herpetologia este ramura zoologiei care se acopa si cu studierea serpilor). Asa stand lucrurile, grupele de risc in cazul asta raman copiii si batranii.

Grija mare cu copiii. Tineti copiii sub stricta supraveghere si nu-i lasati sa se joace prin boscheti si locuri cu iarba inalta sau sa ia de pe jos niscaiva beţe. Vipera banateana si in special femela, asa cum va ziceam mai sus are desenul de pe spate prea putin vizibil si poate fi confundata cu usurinta de un copil (chiar si de un adult) cu un bat oarecare. Iar la urmarile luarii unei vipere in mana pe post de bat... Aici nu cred ca e cazul sa dezvolt :)

Hai si putina psihologie acum. Nu am studii de specialitate, dar eu ca parinte asa as face: Daca sunteti si cu copii mai mici atunci cand veniti in zona va trebui sa le explicati ce este un sarpe, cum arata si daca vor vedea vreunul sa-l lase in pace. Veti avea nevoie de rabdare, tact si putere de convingere in a explica si a face copilul sa inteleaga ca unei vipere nu-i va face nicio placere sa fie trezita din somn si se va supara daca e deranjata, asa cum nici copilului nu-i place (probabil) sa se scoale de dimineata si sa mearga la scoala sau la gradinita :))

Daca nu veti proceda astfel si veti speria copilul certandu-l la modul “Nu te duce la tufisul ala ca e sarpele” sau “nu lua batul ala ca te musca sarpele”, riscati sa creati o trauma copilului, care trauma il va putea face sa nu se mai joace nicaieri in curte, in parcuri sau pe la munte pe undeva, de teama “Vine sarpele si ma musca”.

Asa as face eu. Dvs. procedati cum credeti de cuviinta.

Bun... Ziceam putin mai sus ca o doza mortala de venin pentru un adult este data de muscatura a 5 vipere. Bine, asta nu inseamna ca dvs adulti fiind, puteti sa stati linistiti si sa contorizati cate vipere v-au muscat intr-o zi :)). Posibila situatie : - Aahh, m-a muscat o vipera ! Da-o incolo. Mai am 4... - La naiba, m-a mai muscat una ! Mai am 3... Ahh ! Inca una... Si tot asa =)). Mai bine eviti decat s-o comiti, zic eu. Asadar evitati intalnirile de gradul “0” si un posibil si nedorit conflict. Ca daca totusi specialistii gresesc ? Si daca da, odata ce sunteti muscat v-apuca asa o moleseala si un somn... Si dupa care va treziti ca nu va mai treziti =))

Tot ce v-am spus acuma despre Vipera cu Corn Banateana nu trebuie luat ca un indemn de a ocoli zona si nu trebuie sa va faca sa evitati Clisura Dunarii, Baile Herculane sau Cheile Nerei. Luati-o numai ca pe o informare. Vorbim aici de zone superbe ce nu pot si nu trebuie sa lipseasca CV-ului dvs. turistic. Insa asa cum spuneam si la inceputul acestui sub-capitol, ca sa te poti feri de un pericol trebuie sa stii de el si sa fii constient de prezenta sa. Multa lume nu stie si nu-i deloc bine.

Pentru a vedea si a sti de ce sa va feriti si daca webmaster este de acord, voi posta si 2 poze luate de pe internet cu un mascul si o femela. De vipera normal :)). Pozele altora, pentru ca noi din fericire n-am avut “cinstea si onoarea” unei intalniri de gradul 0 :). Vedeti P 48 si P 49.

Dar sa revenim la ale noastre. Ale noastre drumetii vreau sa zic ca de serpi cred ca v-ati cam saturat :)). Traseul pe care l-am facut va va lua ca si timp ~ 1 ora. Cap coada o ora dus si una intors, asta daca reveniti ca si noi in Sasca Romana :)

Asadar suntem in dimineata zilei de 3 august. Pe la 8,45 predam camera, ducem bagajele in portbagaj, lasam masina in parcarea pensiunii si o luam plini de elan turistic si cu pas intins spre intrarea in Cheile Nerei. De fapt ca sa respectam adevarul istoric (recte cel geografic, da’ istoric suna mai bine :))) – iesirea din chei, pentru ca aici Nera paraseste Cheile in drumul sau spre varsarea in Dunare.

Pensiunea Cheile Nerei este foarte aproape de Chei (unul din plusurile pensiunii si bifat ca atare in review-ul trecut), cale de cateva sute de metri. Drumul (de carute) coboara la un moment dat printr-un tunel facut de crengile unite ale pomilor de pe margine, dar n-o luati pe acolo pentru ca acel drum duce doar pana la Nera unde se infunda, adica se termina brusc in albia raului. Lasati-va usor stanga paralel cu acel drum si luati-o “la deal” cum zic moldovenii :))

Veti ajunge apoi la un pod suspendat pe cabluri de otel, pod din acela de tip “bãlãngãnitor” care pod hâţânat cu simt de raspundere de baieti va fi un bun prilej de facut fetele sa tipe la traversare :)). Treceti respectivul pod si apoi faceti dreapta tinand marcajul banda rosie ce merge paralel cu raul Nera.

Traseul pe aici este foarte usor si nu implica un efort deosebit fiind in cea mai mare parte a sa pe teren drept, cu mici reprize de urcare si nici alea foarte dificile. Poteca te duce pentru inceput pe langa mici livezi de pruni ale oamenilor din zona (bune prune, am gustat / furat si noi cateva spre deliciul copiilor (si al nostru, de ce sa zic :))), pentru ca dupa aceea prin padure poteca sa serpuiasca intalnind de mai multe ori raul Nera.

Atentie pentru ca la un moment dat din drumuletul pe care sunteti si care continua in panta lina, se lasa la dreapta o poteca mai micuta cu un indicator spre Podul Beu. Pe acolo trebuie s-o luati pentru a da de tunele. Oricum, cautati si tineti tot timpul marcajul banda rosie si nu aveti cum sa gresiti.

Peisajul in jur incepe sa se schimbe si asta pe masura ce incepem sa urcam usor. Nu peste mult timp veti ajunge la o potecuta ingusta sapata in stanca masivului si la o inaltime destul de maricica de albia Nerei, undeva pe la ~ 17 m. E o zona periculoasa, poteca avand aici doar 1 m si in unele zone chiar si mai putin. Dar nu trebuie sa va faceti griji pentru ca in stanca si bine ancorat veti gasi un cablu solid din otel de care sa va tineti si sa nu va pravaliti Doamne Fereste in vale. O cadere de acolo nu v-ati dori-o si cu siguranta s-ar termina cum nu se poate mai prost pentru cel in cauza. Scurt timp dupa zona asta, veti ajunge si la primul tunel dintre cele 6 pe care le veti vedea in acest traseu. Peisajul este frumos si relaxant tot drumul pana la Podul Beu, loc unde raul Beu se varsa in Nera.

Ca o regula generala aplicabila nu doar aici, ci peste tot unde veti intalni zone cu astfel de cabluri de sustinere (si cele prinse in stanca, dar si cele de la podetele suspendate). NU va deplasati lasandu-va mana sa alunece de-a lungul cablului, ci folositi cablurile doar pentru priza ferma din loc in loc. Daca nu veti proceda astfel, riscati rani urate la maini si asta pentru ca unele cabluri sunt mai vechi si au fire iesite din impletitura, fire ce va pot provoca taieturi adanci.

La intoarcere pentru ca ne miscasem bine si era inca devreme, am facut o pauza mai lunguta pe malul Nerei pentru o repriza de “racorela” desculti prin apa si stropire intre participantii la marea hoinareala :). Distractie maxima si copiii cei mai fericiti.

Dupa binevenita racoreala plecam si dam iar de podul balanganitor, alte tipete alta distractie si ne oprim la prima casa pe stanga la intrarea in Sasca Romana, un mic magazinas de suveniruri dar dotat si cu o vitrina frigorifica cu diverse chestii de potolit setea :))

Suntem invitati de propietarii sot - sotie oameni seriosi intre 2 varste si foarte foarte amabili, suntem invitati ziceam in curtea din spate (curtea privata) ca sa stam omeneste la o masa sub un umbrar si sa bem care o bere, care o Cola, care un Nestea, fiecare ce-a vrut sa-si cumpere si sa nu ramanem in fata boutique-ului cu sticla la gura ca boschetarii =))

Un gest frumos si care ne-a facut daca tot am mai intarziat putin pe acolo, sa mai cumparam de la ei si una alta mici suveniruri pentru noi si pentru cei dragi de acasa, toate cu sigla “Cheile Nerei”.

Dupa pauza de hidratare si stat la taclale cu propietarii magazinasului, mergem si mancam la pensiunea Cheile Nerei (mancarea excelenta si deloc scumpa) unde ne petrecusem noaptea, recuperam masina si valea spre urmatoarea destinatie.

Inchei aici povestea invitandu-va sa faceti acest traseu nu foarte lung si nici greu "dar" frumos si relaxant:), sperand ca am putut fi util prin informatiile pe care vi le-am dat in acest review, pentru ca nu-i asa -

Cine detine informatia, detine puterea.

THX ! Bye bye.

---

VIZUALIZĂRI: 9888 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI