O zi la Cascada Șușara și împrejurimi

TIPĂREȘTE

In vara aceasta am fost 2 saptamani in Romania si ne-am propus sa ii aratam si juniorului cateva din locurile frumoase pe unde au umblat parintii lui cand erau studenti.

Am plecat devreme din Resita spre Sasca Montana, prima oprire fiind la Cascada Susara. Am traversat tot satul si am lasat masina in parcarea de langa ultima casa, unde se afla si un panou informativ despre flora si fauna din Parcul National Cheile Nerei.

Traseul spre casacada este foarte usor, marcat cu cruce albastra iar poteca merge pe lângă firul apei, care e numai cascade-cascade, cu apa cristalina si limpede.

Undeva in dreapta am gasit un indicator spre „Vechea mina romana” dar nu am intrat, neavand nici o lanterna la noi. Dupa aproape o ora, in care mai facem cate o pauza, o fotografie si traversam 2-3 podete de lemn ajungem la Cascada Beusnita, cu o cadere de vreo 15m de apa, formata din 2 trepte. La intoarcere am oprit in poienita de la Cabana Susara unde sunt amenajate pe terasa o masa si bancute si am facut picnic.

Pe ultima bucata de traseu, unde poteca este sapata in stanca avem noroc si zarim o salamandra, deloc rusinoasa ce sta sa fie fotografiata, spre bucuria juniorului.

Urmatoarul obiectiv ce-l aveam pe lista avea sa fie la “Casa Verde” singura casa de cob din Romania. Cand veniti de la cascada, inainte de pod si biserica din sat, se face un drum la dreapta si se merge vreo 5 km.

Am oprit si am intrebat localnicii care ne-au indicat cum sa ajungem la “puntea” de peste Nera (un mic pod susupendat) si de aici spre stanga, cum coborati, pe o poteca printre fanete in nici 10min sunteti la casuta.

Am avut noroc si gazda, arhitecta M. era acasa, ne-a primit in micuta casuta si ne-a povestit cum a luat aceasta nastere acum 10ani. Asa am aflat ca doamna architect a locuit o perioada in Canada si apoi a revenit in Romania, iar la Sasca a gasit acest pamant lutos necesar pentru constructiile de acest gen si a inceput sa experimenteze.

Casa este facuta in intregime din cob (un amestec de paie si lut, amestec natural, folosit de mii de ani in toata lumea si neavand nici un fel de chimicale) care se aplica moale, dandu-i forma in care se gaseste acum.

Casa-verde are in camera de zi o bancuta încălzita (in perioadele reci ale anului) de la cuptorul cu lemne, baie cu apa curenta adusa prin cadere libera de la fantana din deal, curent de la o baterie solara. In timp pe langa casa au mai fost ridicate anexe: Bucătăria de vara are cuptor de paine, loc pentru ţăst și pat deasupra cuptorului, o casuta mica, pentru nepoteii care vin in vizita. In ziua cand am ajuns noi urmau sa vina studenti in Sasca, pentru workshop-uri organizate aici.

Inainte de a pleca din Sasca am urcat si la Manastirea Nera. Plouase cu vreo 2 zile inainte si nu am reusit sa facem drumul forestier cu masina, dupa o bucata ne-am intors, gropile erau prea mari, pline de apa si nu stiam nici drumul foarte bine.

Am lasat masina pe o margine de drum si am urcat in vreo ora, pe jos, o bucata de traseul mergand paralel cu Nera, care era tulbure si ajungea aproape pina in drum.

Manastirea o vazusem ultima oara acum vreo 15 ani cand era ridicata numai bisericuta de lemn. Acum am gasit la fata locului cladiri ce cuprind chiliile maicilor, atelierul de plante medicinale, o capela mica si magazinul manastirii unde exista de cumparat produse facute de catre calugarite:cosmetice din plante, siropuri presate la rece, tablouri pictate in atelierul de pictura al manastirii, carti pe teme religioase.

Am aprins o lumanare si am plecat inapoi spre sat, ne-am recuperate masina si a urmat drumul spre casa.

O zona turistica foarte frumoasa, unde cu siguranta vom mai reveni.

Vacante placute sa aveti!

---

VIZUALIZĂRI: 2965 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI