EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Într-un review anterior spuneam că în Parcul Naţional Cheile Nerei – Beușnița există 4 trasee deosebite, foarte frumoase, mai ușoare pe care le-am parcurs și noi, despre trei dintre ele am scris impresii pe site-ul nostru, acum voi scrie despre al patrulea traseu, Sasca Română – La Tunele – Podul Bei.
Venind de la Cascada Șușara, am intrat în Sasca Montană și la circa150 de metri de Casa Borcean, cazarea noastră, am virat la dreapta pe lângă Pensiunea Dora, pe Str. Nera, pe care am mers până la Pensiunea Patru Anotimpuri, pensiune nouă, cred că cea mai mare, mai frumoasă și mai modernă pensiune din Sasca Montană, vezi reviewul scris de @Aurici, vezi impresii. Mai trebuia lucrat la gardul împrejmuitor și totul era gata. Distanța dintre cele două pensiuni este de circa 2 kilometri și se parcurge în câteva minute. Am parcat mașina în poiana de lângă pensiune și am plecat în a doua plimbare a acelei zile.
Traseul La Tunele, lung de circa 5 kilometri, reprezintă porțiunea finală din Cheile Nerei cuprinsă între Podul Bei și Sasca Română ce cuprinde 7 tuneluri săpate în stâncă în timpul stăpânirii turcești din Banat de locuitorii din Sasca Română în scopul de a micșora distanța până la morile din Potoc.
Știam că traseul este marcat cu bandă roșie, că se face în circa o oră, că nu este dificil și că este populat de vipere. Timpul începusem deja să îl depășim, rămânea de văzut cu cât, dificultatea o acceptam, pentru vipere aveam bocanci, pantaloni lungi și o invenție găsită pe Ciucaru Mare „avertizor pentru vipere” : o sticlă de plastic, cu mai multe pietre, fixată spre baza unui trekking autohton. În timpul mersului, lovind pământul cu bățul se produce un zgomot care ar trebui să avertizeze viperele că se apropie cineva. Pentru următoarea plimbare, soțul și-a propus să înlocuiască sticla cu o cutie metalică, poate fi și de bere…. Cred că și-a îndeplinit rolul pentru că în toate plimbările noastre nu am văzut picior!?!? de viperă, nici nu am auzit zgomotul făcut la retragerea lor din fața noastră, să fiu corectă, am văzut una moartă pe Muntele Ciucaru Mare.
Dar să revenim la oile, traseul nostru.
Am pornit pe un drum de căruțe, încadrat într-un făgaș acoperit de o cupolă verde formată de coroanele arbuștilor ce îi îmbracă malurile. Drumul întunecat, care doar pe alocuri este mângâiat de razele soarelui, ajunge până pe malul Nerei, dar îl părăsim după puțin timp la un indicator ce ne dirija la stânga pe o largă potecă ce ne-a condus foarte repede la o Punte Suspendată, pe care am trecut Nera, chiar dacă putea fi trecută și prin vad, am văzut niște tineri care se bălăceau sau mergeau prin apă….
Poteca trece printr-o poieniță, pe lângă livezi și parcele cultivate, intră în pădure, apoi urcă pe un făgaș, un adevărat canal cu taluzurile împâmzite de rădăcinile copacilor crescuți pe malurile lui, slab luminat de soarele ce abia reușea să-și strecoare câteva raze prin țesătura făurită deasupra lui de crengile copacilor, poate al optulea tunelul, verde, de pe traseu!?!? .
După mai puțin de 30 de minute de la plecarea din parcare am ajuns la un Indicator ce ne anunța că mai avem încă 40 de minute până la Pod, în intersecția a două trasee care mergeau la Podul Bei, la stânga prin Dealul Cărăula, la dreapta prin Tunele pe care ne-am continuat plimbarea până la un Panou cu informații turistice, de unde, pot spune, începe partea cea mai spectaculoasă a traseului.
Traseul merge mai sus de Nera, am urcat nu foarte abrupt la vreo 20 de metri deasupra apei, ajungând la o potecă nu prea lată, săpată în versantul muntelei, prevăzută cu cabluri de susținere. Nu le-am folosit poteca fiind uscată, oferă o perspectivă deosebită asupra Văii Nerei, apoi intră iar în pădure și ajungem la primul tunel, unul mic, mai mult un Tunel Arcadă, prin care am trecut repede.
În câteva minute, am ajuns la al doilea tunel, Tunelul Mare. Are 40 de metri și este cel mai lung din cele 7 tunele, este înalt, ca și celălalte, cât să se poată merge normal doar pe miljocul lui, pe margini, pe care trebuie să mergi când întâlnești pe cineva, trebuie să te apleci puțin, noi nu ne-am prea aplecat, în Tunelul Mare nu am întâlnit pe nimeni, la celelalte se așteaptă ieșirea turistului aflat în tunel. Am avut cu noi și o lanternă, deși cred că se poate merge, ceva mai greu, și fără….
De aici poteca coboară și ajunge la malul Nerei, am văzut mulțime de peștișori și niște libelule ce semănau și cu fluturii… Am continuat urcarea și am mers pe două porțiuni cu mici grohotișuri.
Am trecut prin alte două tunele, din nou pe potecă și am ajuns la ultimele trei, aflate destul de aproape de Podul Bei. Am trecut prin ele, am ajuns la Pod și a urmat o pauză de odihnă, necesară pentru unii…, de hidratare-energizare pentru toți, pauză ce a durat circa 30 de minute, urmată de întoarcerea pe același traseu, la fel de spectaculos și de la Podul Bei la Sasca Montană.
Mulți turiști vizitează ultimele cinci tunele acestea fiind destul de aproape de pod, în jur de 20 de minute și nu mai continuă tot traseul până în Sasca Română, îl recomand și așa dacă aveți alte priorități în excursiile voastre.
Și ducerea și întoarcerea au durat fiecare câte o oră și un sfert, diferența de nivel între cele două extreme, Podul Beiului și Sasca Română, fiind nesesizabilă ca și diferența timpilor.
De aici am plecat spre Sasca Montană cu mașina și am fost să vedem și Mănăstirea Nera, mănăstire nouă și frumoasă aflată la circa 3 kilometri tot pe valea Nerei, drum nemodernizat.
A fost un traseu frumos, deosebit, spectaculos, cum spuneam mai sus merită văzut, parcurs, …., traseul și timpul necesar parcurgerii lui fiind accesibil oricărui turist.
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Traseu ușor, frumos, marcaj bandă roșie, timp 1 oră, Sasca Română - La Tunele - Podul Bei, cadru natural deosebit...
Trimis de mprofeanu in 18.09.20 21:35:16
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în SASCA MONTANĂ.
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mprofeanu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 44.95584430 N, 21.88779020 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Trebuie sa ajung si eu in acest colt de tara. Am citit atatea articole si provocari in ultimul timp despre Cheile Nerei - Ochiul Beiului - Beusnita, ca nu mai rezist.
Iar acum ca am rasfoit si pozele, am incercat sa ma transpun in acele locuri.
Favorita mea e P10! ????
Si trebuie sa simt emotiile traversarii puntii suspendate, bineinteles!
Felicitari! Numai bine! ????
Rog așteptați...
@mprofeanu: In general, viperele simt și reacționează retregandu-se, la vibratiile produse de încălțăminte sau bețe, când sunt lovite de pamant.
Noi am întâlnit 3 exemplare în toamna asta în Cheile Nerei. Un pui de vipera chiar dincolo de tunele spre Sasca Romana, care ne-a simțit, era chair pe marginea poteci, dar doar s-a mișcat 50cm mai încolo și s-a tupilat sub un smoc de iarba.
Nu a vrut sa mai plece de acolo nici când am bătut cu bățul în pământ lângă el.
@Dan&Ema: Sigur vei ajunge acolo și sigur vei face tot traseul cheilor Nerei... 
Ai dreptate în vara aceasta au fost destul de mulți colegi acolo, voi enumera câțiva pe care i-am citit și eu: @Crazy_ Mouse, @ Aurici, @ Dana2008, @Mariana07, ordinea este aleatorie....
Tunelul verde mi-a plăcut și mie!
Mulțumesc frumos pentru ecou! 
@Testosu: Ai dreptate în ceea ce privește comportamentul viperelor, ne-a spus mai multe despre ele gazda noastră de la Dubova, ghidul nostru din Peștera Ponicova.
Când am urcat pe Ciucaru Mic ne-a atenționat că nu este multă lume pe acolo și să fim mai atenți, exact ce ai spus și tu...
Puiuțul de viperă era mai mic și mai prostuț dar mi-ar fi fost teamă și de el!...
Aștept impresii de acolo, din toamna aceasta, pentru că pe cele scrise de tine mai de demult le-am citit... Atunci ați fost primăvara și din cauza vremii nu ați abordat cheile, acum cred că ați ajuns acolo...
Mulțumesc frumos pentru ecou!
@mprofeanu: De fapt sunt chiar mai periculoși puii de vipera decât adulții.
De multe ori muscatura viperelor adulte este uscata, fără a injecta și venin, sau injectand o doza mica, pe când puii nu-și pot controla încă muscatura injectand și venin.
... referitor la scrierea unor articole viitoare, deși excursii și plimbări au fost foarte multe și anul acesta, aici doar pot spune ca... s-a încheiat acest capitol pentru mine, de aproximativ un an. Nu voi mai scrie.
Doar sporadic ecouri!
Vacante faine!
@mprofeanu: Am făcut şi noi traseul prin anii ´60 aşa că, în lipsa fotografiilor descărcate pe calculator (aveam un aparat Smena din care am scos 2-3 poze pe hârtie că erau scumpe) văd excursia aceea ca prin ceaţă. Ce sigur ţin minte este întâlnirea cu două vipere care stăteau înlemnite la soare. Nu ne-am dat atenţie reciproc. Cât despre fotografii sunt de National Geographic şi cu asta am spus totul.
@Testosu: Nu înţeleg cum ai putut să te desprinzi de scris dacă şi anul ăsta ai călătorit mult. N-am urmărit, nu ştiu dacă te-a supărat ceva sau cineva dar făceai parte din greii saitului şi e păcat să renunţi atât timp cât mai ai ce spune. Nu doresc nimănui să treacă prin situaţia să fie dependent de sait şi să nu mai aibă ce să scrie, decât să aducă la lumină vechituri de 10-15 de ani. Să-ţi refaci traseul pe baza pozelor şi să te documentezi la greu pentru că memoria îţi joacă feste nu e o joacă. Eu cred că ar fi bine să scrii în continuare ce ai văzut, măcar să se bucure şi alţii.
Noi nu știm dacă am văzut o viperă sau un șarpe de alun pentru că seamănă destul de mult. Pe traseul La Tunele, în zona de pietre, am văzut un exemplar, nu chiar mic, dar a zbughit-o atât de rapid printre pietre încât nu ne-am dat seama ce o fi fost. Am înclinat și noi către viperă pentru că eram pe teritoriul lor, dar a fost prea scurt ca să ne dăm seama bine. Dar în sperieți ne-a băgat pe unii pentru că am mai trecut de 2 ori prin zona aceea și fi-mea ocolea poteca câțiva metri mai sus, de parca vipera nu s-a mai mișcat din locușorul ăla.
@Michi: Mulțumesc frumos pentru ecou și pentru că v-au plăcut pozele!
Nu ne-am întâlnit cu vipere pe traseele noastre, m-ai auzeam fâșâieri prin iarbă dar nu am băgat de seamă.
Sunt amintiri pe care nu le puteți uita și sincer o întâlnire cu două vipere este o amintire!!... am văzut poze cu ele și mi s-au părut destul de mari...
Cu mare drag, 
!
@Testosu: Are dreptate @Michi și eu sincer m-aș bucura dacă ai reveni și ai mai scrie alte impresii, sunt informații excelente care ajută mult. Eu te-am citit pe tine, știam că ești mare cunoscător în ale munților din România dar și din alte țări și chiar dacă am plecat după câțiva ani acolo m-au ajutat mult informațiile tale, mergeam la sigur!
@Aurici: Acum dacă mă gândesc mai bine în urmă cu 14 ani când am urcat pentru prima dată pe Ciucaru Mare am văzut traversând poteca ceva șerpuitor, m-am gândit la viperă, a fost foarte iute... nu aveam atâtea informații ca acum...
Înțeleg teama fetei tale și eu aș fi făcut la fel ca ea...
Mulțumesc frumos pentru ecou!
Cu mare drag, !
@Michi: Gustul amar lăsat în urma unei discuții pe marginea ultimului articol scris, a contribuit decisiv și irevocabil în a luarea deciziei de a nu mai scrie pe AFA.
@mprofeanu: Decizia de a nu mai scrie e fără cale de întoarcere.
Eventuale informații ajutătoare pot oferi cu mare drag oricând pe oricare alte canale de comunicație.
@mprofeanu: După ce am citit și văzut in review-urile tale și ale lui @Aurici, am pus Cheile Nerei pe listă pentru anul viitor. O zonă foarte frumoasă! Felicitări pentru drumețiile prin aceste locuri minunate!
@Testosu: Am citit pe sărite cele 60 de ecouri din ultimul tău review şi vreau să-ţi spun, ţinând seama de experienţa mea de viaţă că:
1. într-o familie (şi recunoaştem cu toţii că AFA e o familie), membrii ei se mai ceartă, se mai împacă, tocmai pentru că ţin unii la alţii. Simplul fapt că ai spus că vei scrie din când în când ecouri, înseamnă că încă faci parte din familie.
2. psihologii spun ce e valabil pentru toţi, că cel mai repede se şterg amintirile neplăcute. Singur ai spus că din punct de vedere turistic a fost foarte frumos. Noi am fost o singură zi în Cappadocia luând bilete de la o agenţie din Istanbul, am avut şi neplăceri că nu cunoşteam pe nimeni- totul s-a uitat- şi au rămas amintirile bisericuţelor construite în stânci, peisajul lunar pe care l-am străbătut, dansul în transă al dervişilor rotitori, nimic nu mai reţin din ce a fost neplăcut.
3. şi cum m-am englezit şi eu fără să fi învăţat la şcoală că ˝never say never˝renunţă la sentinţe ca la tribunal cu definitiv şi irevocabil. Mai gândeşte-te.
@Mika: M-aș bucura dacă ai ajunge acolo, cu atât mai mult cu cât ești o mare cunoscătoare a atâtor poteci montane ale țării noastre dar și a altor locuri frumoase pe unde ai fost, Austria îmi vine acum în gând, Corsica a fost de mult!!...
Cu mare drag, !
Si daca atata lume isi dorea sa mearga in Cheile Nerei nici eu nu puteam ramane mai prejos (sau mai pe jos).
Asa ca anul acesta mi-am propus sa ajungem, pentru cateva zile in aceasta zona. Acum tocmai cautam sa vad ce au scris si ce au mai vazut altii, inainte mea, pe acolo.
Ocazii de a intra in Banatul montan am mai avut in tinerete, dar totdeauna am ales sa conduc grupuri pe Transfagarasan, asta desi acolo mergeam aproape saptamanal.
Sper ca anul acesta sa pot ajunge si eu in cheile Nerei.
Numai bine si calatorii placute!
@liviu49: Mă bucur dacă vei ajunge acolo, merită. Și eu am citit pa AFA și am hotărât să vizitez zona. Îmi pare rău că am ratat circuitul propriu-zis al Cheilor, soțul a făcut o entorsă atunci, călcând aiurea printre niște rădăcini, nu știu dacă voi mai ajunge acolo...
Mulțumesc frumos pentru ecou! Drum bun să aveți! ????
@Michi: Văzând astăzi un ecou la acest articol, fiind ramas activa notificarea unor scrieri noi, dar din care citesc extrem de rar vreuna, și aia în diagonala, sărind printre rânduri, am recitit câteva din ecourile acestui articol, adresate mie.
Se confirma, în continuare, decizia mea de a nu mai scrie, deja au trecut mai bine de 2 ani, fără a mai scrie articole.
Deja sunt detașat complet de imboldul de a mai scrie, eram de fapt încă de când am luat decizia.
Chiar nu ma mai atrage deloc în a mai scrie articole pe AFA!
Dar în continuare sunt deschis în a acorda "suport tehnic", oricărei persoane care solicita, bineînțeles dacă și pot oferi acest lucru.
Multă sănătate!!!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2023 Cheile Nerei, pentru iubitorii de natura si drumetii — scris în 25.08.23 de raducondurache din SFANTU GHEORGHE - RECOMANDĂ
- Apr.2023 Frumusetile de pe Raul Beiu — scris în 09.12.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Drumeție de vis in Cheile Nerei — scris în 10.07.21 de @Lavi73 din AGIGEA [CT] - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Lacul Dracului, cel fara fund — scris în 12.10.20 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Tunelurile de pe Cheile Nerei si „terasa suspendata” — scris în 10.10.20 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Un albastru infinit – Ochiul Bei şi mult verde crud - Cascada Beusnita — scris în 10.10.20 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Cascadele Beușnița și Lacul Ochiul Beiului, frumuseți datorate unei triste povești — scris în 16.09.20 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată