Am ajuns la Borșa. Ce-i de făcut?

TIPĂREȘTE

După ce v-am enervat lăudându-mă cu cazarea mea bengoasă de la Borșa, e, neaparat, momentul să vă urc pe pereți, dându-mă, io, mare, despre ce să faceți dacă v-a adus viața în Borșa.

Cum niciun text de-al meu nu poa'să fie simplu, vă avertizez în scris pe toți eventualii mei cititori, să nu considerați ceea ce urmează un ghid de călătorie. Dacă o faceți, va fi numai și numai pe întreaga dvs răspundere, deci, n-arătați cu deștu' spre mine, acuzator.

Io, oricum, nu o să recunosc nimic, că așa sunt eu, îmi asum! :p

Aaa, uitam, să știți că ”împrejurimile” Borșei înseamnă, în cazul meu, ajuns la Săpânța. Ce vreți, io nu percep depărtarea?!

Este ideală pentru sporturile de iarnă!

Veți găsi, acoloșa, vreo trei pârtii numai bune pentru ăia de știu a se da cu doagele, fie ele doua înguste sau una mai lată.

Accesul spre pârtii se face din centrul stațiunii, acolo veți găsi stația de telescaun, de unde vă puteți cumpăra pasul pentru pârtie. După ce urcați cu instalația până la capăt, de acolo veți avea ocazia să vedeți că mai începe o altă pârtie, care este servită de o instalație de teleschi.

La data la care am fost noi, era atât de frumos afară și pârtiile erau suprapopulate, ei, nu chiar așa, să apunem că erau foarte mulți amatori de alunecare controlată.

Eu nu am abuzat de inexistentele mele cunoștințe despre alunecarea cu schiurile ci am folosit telescaunul pentru a ajunge la locul de plecare spre Cascada Cailor.

Cât costă să te tragi cu instalația? Doo persoane, doo bilete dus-întors, 60 de lei. 6 bancnote nou-nouțe de câte 10 lei s-au despărțit de mine pentru ca eu și aleasa inimii mele să ne hlizim de la înălțimea celor 25 de piloni de care este atârnată instalația de telescaun. Sincer, io nu mă hlizeam, mă simt oarecum mort la înălțime, pe față rămăsese un rictus...surâsul morții.

Traseul pleacă de sub poarta maramureșeană, ceva mai sus de locul unde, țuști, sari din telescaun.

Treci pe lângă o căbănuță unde se poate servi oareșce produse alimentare, lichide și altele, apoi treci de cabana Salvamontului, apropos, în cazul nostru au ieșit doi salvamontiști care ne-au verificat cum eram îmbrăcați și încălcați și care ne-au îndrumat spre traseu.

O să găsiți, spun, la începutul traseului niște indicatoare care-ți explică unde este Lacul Știol, Șaua Știol și Cascada Cailor. Credeți-mă, sunt corecte.

De acolo și până la cascadă, se face, la mers lejer, 15-20 de minute. Așa am făcut și noi, ne-am bucurat de un peisaj superb, brazi încărcați cu zăpadă, vârfuri de munți încărcate cu zăpadă, am alunecat de două ori pe cărare și, evident, m-am încărcat de zăpadă. E drept, o dată am făcut-o intenționat, că prea era frumoasă zăpada aia!

Cascada am găsit-o în stare criogenată total, motiv pentru a vă declara, rituos, e mai frumoasă vara!

De la cascadă la telescaun se face, la mers ”împins vagoane” vreo 40 de minute, pe motiv de gravitație. Abia atunci realizezi să mănânci fără lăcomie și să nu pui kile în plus pe talie și pe cur. Știți ce-a dracu' te trage gravitația înapoi?!

Este amplasată, cumva, mai jos cu vreo 400 de m de instalația de telescaun.

Este construită, evident, din lemn, în stilul ăla, moroșenesc, cu turla de-l înțapă pe astronautul ,ăla ,american ,de trece cu satelitul pe deasupra , în ochiul cu care ne spionează.

Nu o să fiți răzbiți de emoție, mai ales cei mai atei dintre voi, dar, nah, io asta am vizitat, asta vă povestesc!

Cam atâta-n Borșa. Cu specificația că, oameni fiind, deci, găini mâncăm, ca să ne potolim foame și setea am abuzat de serviciile Restaurantului ”Roman” pentru frumoasa seară de 14 februarie, menu festiv, cu palincă, bere, platou tradițional și vreo 3 beri și două sucuri (eu nu beau suc, Adi nu bea bere sau palincă!), cu tot cu zâmbetul ospătarului, 250 de lei, preț absolut decent!

Locația elegantă, servire promptă, cinstită că, ce să vezi, ne-am găsit hainele la garderobă. Deci, nu-i ca-n bancul cu ăla de strigă, supărat, la ospătar:

- Ce restaurant este ăsta? Ciorba nu mai aveți, felul doi nu mai este, n-aveți nimic de băut?! Aduceți-mi haina!

-Știți, este restaurant românesc și, din păcate, nici haina dvs nu mai este!

Am mai fost și la Pizzeria ”Rustica” și-o fost bun, nu mă-ntrebați ce soi de pizza am crăpat în mine, mie, când mi-e foame, mă mușc de deș'te de grăbit ce-s, pe motiv de glicemie sub nivelul mării. Prețuri bune, Adi a plătit și nu m-o boscorodit, deci, a fost OK!

Sătui fiind, ne-am fos'decis să mergem să abuzăm de ce se poate vedea prin Maramureș, motiv pentru care, în ziua de sâmbătă ne-am aburcat în auto de-l aveam în posesie și am dat bice spre Sighetul Marmației. Drum de vreo 82 de km, făcut lejer, șoseaua bună, neaglomerată.

Am intrat în Sighet, ”Ioana” ne-o adus la intrarea-n Muzeu.

Probabil că ați fost acolo, eu, cel puțin, am mai fost de vreo două ori, adică, tot de atâtea ori de câte am mai fost în Maramureș.

Intrarea-n Muzeu costă 10 de lei de adult, dar eu, având dizabilitatea de a fi pensionar, am plătit doar 5 lei, total 15 lei.

Vorbind despre Muzeu, sincer, îți cam piere cheful de râs. memorialull l-aș asemăna, păstrând proporțiile, cu Auschwitz-ul, despre care nu pot spune că m-am bucurat că l-am vizitat, e doar așa, știu c-am fost acolo și-am plecat tare trist.

Cam același sentiment l-am avut și după ce am vizitat Cetatea Făgăraș, în Muzeul luptei anticomuniste...

Cert este că am petrecut vreo 3 ore în acest Memorial, vizitând aproape fiecare celulă, curtea interioară, loc unde este expus și ”Cortegiul Sacrificaților” celebrul grup statuar.

Ne-a prins bine o plimbare în zonă, ne-a mai limpezit după ce vizitasem Memorialul.

Este chiar la intrarea în Săpînța, la cca 20 de km de Sighet.

La intrare în comună, se face la dreapta, se merge pe un drum nu tocmai-tocmai vreo 500 de m și ajungeți la Mănăstirea Peri- Săpînța, a cărei biserică are cea mai înaltă turlă de lemn din lume, de cca 71 de m. Acuma, nu bag mâna-n foc că așa o fi și-acuma, cert este că turla este cu adevărat impresionantă!

Cred că toată lumea știe de acest cimitir. Chiar dacă pe mine nu m-a dat niciodată pe spate, este un must see al locului, trebuie deci ca să-l putem de vedea!

8. Ansamblul de Arhitectură Tehnică- Complex Vîltori.

Dacă tot în Săpânța, fiind, putem arunca un ochi și la Ansamblul de Arhitectură Tehnică- Complex Vâltori. Știți ce-s vâltorile, cred? Mașinile de spălat în care maramureșencele spală cergile și țesăturile lor din lână, folosind forța și apa unui pârâiaș, care învârte țesăturile într-un fel de coș făcut din scânduri.

Apropos de țesăturile lor din lână, sunt tare multe tarabe cu produse artizanale, unde sunt expuse de toate: pălincă (nu m-o lăsat Adi să-mi cumpăr), haine (n-am lăsat-o pe Adi să cumpere!). Nu de alta, dar o haină din lână avea prețuri între 5-800 de lei. Cam cât ai cumpăra vreo 4 oi la noi, în Vrancea. care Vrancea este locul recunoscut din România cu balada ciobanului ”Miorița”, deci, nici noi suntem chiar așa, aduși cu apa în ale ciobăniei, da, m-ați înțeles, sper?

9. Mănăstirea Bârsana

De la Săpânța am venit înapoi, spre Sighet, dar am intrat pe la Vadul Izei și, de-aici, spre Bârsana, spre cea mai frumoasă Mănăstire din România, după umila-mi părere.

Este atât de frumos acest loc și-atât de-aproape de Dumnezeu, că nici măcar n-am ced comenta, ar fi de prisos!

10. Ne întoarcem spre Borșa, trecem prin Moisei și n-avem cum să ratăm Monumentul de la Moisei, ridicat în memoria celor omorâți de armata horthystă în retragerea ei spre Ungaria .

Este extrem de simplu de ajuns la monument, este chiar din șoseaua ce leagă Sighetul de Borșa.

Cam asta am făcut noi în ziua de sâmbătă, 15 februarie, trăitori fiind în Maramureș.Bine, mai puțin mersul la Cascadă care a fost în ziua de duminică, 16.02.2020

La toate astea se mai poate adăuga o vizită la Mănăstirea Prislop, amplasată ghiciți unde, da, exact, în Pasul Prislop. Noi n-am făcut-o, nici la dus, nici la-ntors, dar obiectivul e frumos, cine vrea se poate duce.

Cum vă spuneam, nu trebuie să mă luați în seamă, cu propunerile mele, fiecare, odată ajuns aici, face cam ce vrea el sau ce-l lasă soția, să nu ne mai ascundem după deșt, spun. Ho, bărbați, nu vă umflați la mine că voi sunteți cei mai tari în casele voastre, și io am crezut la fel! 30 de ani!

Așa că, înțelept fiind, mă retrag, haidi, pa!

Nu înainte de a ruga web să puie melodia asta: https://www.youtube.com/watch?v=qweZ_Y7O9Mo

---

VIZUALIZĂRI: 6963 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI