Un oras minunat

TIPĂREȘTE

Si… am ajuns si in Bolzano. Un oras despre care… din nou… nu stiam absolut nimic.

Acest oras, ca si celelalte m-a surprins in mod placut. Un oras pe care l-am perceput a fi un oras mix… cand spun mix ma refer ca am auzit toate limbile posibile. Chiar si cand am cumparat un magnet de frigider, domnisoara care vindea m-a intrebat:”germana sau italiana? ”. Eu, politicos, i-am raspuns :”engleza”. Nu stiam la ce se refera. Din nou a repetat intrebarea, aratandu-mi doi magneti: pe unul scria in germana, pe unul in italiana.

Atunci am inteles ca este un oras mix, unde se vorbeste atat limba italiana cat si germana.

Dar sa revin la Bolzano. Se poate ajunge si cu trenul (din autocar am putut observa ca gara era destul de aproape de oras).

Autocarul ne-a lasat undeva pe Via Laurino si am mers cu grupul impreuna pana in Piazza Walther Von Der Vogelweide. Eu deobicei imi iau puncte de reper, dar am fost “furata” de peisaj si nu am fost atenta pe unde am mers… totusi, eram cu grupul.

O sa urmeze mai incolo o povestioara haioasa… dar acum sa vorbim putin despre Bolzano, despre ce putem face in acest oras si despre obiectivele turistice.

Piazza Walther Von Der Vogelweide parea extrem de micuta cand am ajuns deoarece era targul de Craciun. Era plin plin de comercianti ce vindeau diferite produse de Craciun. Un aranjament deosebit al tarabelor, o organizare perfecta si un brad in mijlocul pietei.

Piazza Walther este de asemenea, cunoscuta sub numele de "salonul" din oraș, a fost finalizata în 1808 prin ordinul regelui Massimiliano di Baviera, și inițial numita după el. Acesteia i-a fost dat ulterior numele arhiducelui Giovanni d'Austria (Johannesplatz) și, în 1901, a fost dedicata lui Walther von der Vogelweide (1170-1230), unul dintre marii poeți și povestitori din Evul Mediu din Germania. După anexarea provinciei Alto Adige în Italia, piața a fost numita după regele Vittorio Emanuele III și, numai în a doua parte a perioadei de după război, numele poetului german a fost reluat.

Un monument sau mai bine spus o statuie a lui Walther, in stil neo-romanic, sculptata in marmura alba sculptorul Heinrich Natter (1889), domina centrul pietei. In 1935 autoritatile fasciste au transferat-o intr-o parte mai retrasa din oras (pe Rosegger Park - via Marconi). Monumentul a fost ulterior mutat în piață în 1985.

Din piata se poate vedea Catedrala din Bolzano. O catedrala impunatoare, construita in stil gotic, care pe mine m-a fascinat. Prietenii si colegii mei nu au dorit sa intre in catedrala, preferand sa isi “piarda “ timpul intr-un magazin Loacker, aflat chiar vis a vis de catedrala, dar eu am insistat sa o vad si pe interior astfel incat am intrat singura. M-am facut pielea gainii : in momentul in care am intrat, orga a inceput sa cante. A fost un moment solemn, de care imi voi aminti mereu. La usa era si un rrom, care cerea de pomana.

Programul catedralei: Luni-Sambata: 10-12; 14-17. Eu am avut noroc si am prins-o deschisa. Intrarea este gratuita.

Aceasta este o biserică în formă dreptunghiulară, mai târziu a fost construită în stil romanic și consacrata în 1,180, cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

Arhitecții și constructorii catedralei, fratii Schiche din Augsburg au dat catedralei aspectul gotic din secolul al 14-lea, construit din gresie roșiatică de la Val Gardena si gresie galbena din sudul Tirolul de Sud.

Ornamentele amintesc de Notre Dame din Paris si sunt artistic cizelate și capodopere ale arhitecturii gotice.

Una dintre cele mai bune realizări ale artei gotice in zidărie de piatră este turla, finalizata în 1517 de Hans Lutz von Schussenried. El a construit o structură pătrată cu ornamentale pe partea de sus a bazei romanice și apoi o urcare cu șase colțuri spre clopotniță.

Înainte de a intra în biserică prin portalul principal este un portret al Madonnei, numit " „Plappermuttergottes ", pictat în alb puternic, roșu și negru de Friedrich Pacher. Legenda spune ca mamele ai căror copii au suferit de dificultăți de vorbire si-au dus copiii la aceatsa icoana si dupa ce au lasat câteva monede copiii au început să vorbească.

In interiorul catedralei, am fost imediat “lovita” de bolta interioara cu trei nave, construita la sfarsitul secolului al 14-lea. Este prima biserică gotică cu o navă centrală lungă și două laterale construite sub forma unei cruci.

Ma bucur nespus de mult ca am avut posibilitatea sa intru in aceasta biserica si sa o admir in “liniste”. Orga a facut ca biserica sa para si mai mare si mai superba.

Dupa ce am reusit sa imi “scot” prietenii din magazinul Loacker (erau plini de pungi cu ciocolata si napolitana), am pornit-o la pas pe Via Johann Wolfgang von Goethe pana am ajuns la Fratelli Fava in piazza delle Erbe. Un fel de bazar, multi comercianti care vindeau fructe, legume, flori.

Plina de culoare și plină de viață piazza delle Erbe, inima centrului orașului, găzduiește faimoasa piață de fructe și legume, se pare ca are loc zilnic (cu excepția sambetelor după-amiază, duminica și de sărbătorile legale).

Fântâna lui Neptun, o statuie cu trident din bronz, construita de G. Mayr di Fiè (1745), se afla pe colt pe via Portici.

Acesta a fost clasificata ca fiind printre primele o sută de fântâni cele mai frumoase din Italia, și este, de asemenea, numit "Gabelwirt" (Hangiul cu furca).

Pe colt cu Via Museo o placa de pe fațada clădirii neo-gotice, comemoreaza vechiul hotel "Al Sole" unde personalități precum Goethe, Herder și Împăratul Giuseppe al II-lea, au locuit între 1783 și 1790.

Noi ne-am lasat “pierduti” printre stradute, am mers in voie, fara sa ne gandim ca ne vom pierde si nu ne-am pierdut (inca) ci am descoperit locuri noi, fara sa vrem.

Dupa ce am vazut fantana lui Neptun am gasit intamplator “arcadele”.

Arcadele primariei vechi, acum sediul Arhivei Istorice Municipale. Arcadele sunt deosebit de frumoase, ascuțite și decorațiuni în frescă. Străzile din spate care leaga drumurile paralele sunt, de asemenea, de interes, deoarece acestea prezintă o arhitectura deosebita a cladirilor si diferitele utilizări ale spațiilor de locuit (magazine, pivnițe, hale, laboratoare sunt câteva exemple).

Via Argentieri este o straduta paralelă cu arcadele, folosita. De aici puteți vedea în mod clar intrarea la Muzeul Mercantile al palatului cu acelasi nume, apoi Casa Troilo.

Am ajuns, tot din intamplare si pe Via Bottai, care este este una dintre străzile cele mai caracteristice ale centrului orașului, cu semnele sale frumoase, hanuri, turnatorii și hotelul istoric Luna Mondschein.

Muzeul National de Stiinta este situat la capătul străzii. Vechile hanuri "Cavallino Bianco" și "Ca 'de Bezzi", o destinație preferată pentru mulți artiști, sunt chiar lângă Muzeu.

Mi-as fi dorit sa pot intra macar intr-un muzeu/doua dar din pacate timpul era limitat si am preferat sa admiram stradutele, cafenelele si magazinele.

Dupa ce am dat “ture” printre stradute, am gasit si Piazza del Municipio. Interesant in Bolzano este faptul ca majoritatea pietelor si a obiectivelor de interes (sa nu le spun chiar obiective turistice) sunt una dupa cealalta, sunt compact aliniate si sunt usor de gasit (chiar si fara harta le-am gasit fara sa vrem).

Piazza Municipio este marginita de palatul Primăriei spre sud (în stil neo-baroc cu fresce interesante în Sala del Consiglio - 1907) și de către Casa Amonn la est (fațada decorată cu stil rococo si fresce si decoratiuni pe restul clădiri), reprezintă începutul arcadelor și este adesea centrul de expoziții.

Si tot asa mergand noi ne-am dat seama ca ar fi cazul sa mai “pescuim” colegi de pe drum si sa mergem inapoi in Piazza Walther unde majoritatea s-ar fi strans (asa am presupus noi). Din Piazza Municipio am iesit in Parco Stazione si dupa aceea am putut sa ne orientam sa ajungem in Piazza Walther.

Am mai gaisit cativa colegi si am decis sa ne intoarcem spre autocar deoarece mai aveam vreo 15-20 de minute pana la ora stabilita.

Zis si facut. Si fiecare spunea:” eu cred ca de aici facem dreapta”, :”ba eu cred ca stanga”, “ eu sunt sigur ca tot inainte”. Si uite asa am ramas noi “blocati” pe loc, nestiind incotro sa o apucam.

Era deja seara, se aprinsesera luminile stradale si orasul deja arata cu totul altfel, diferit fata de orasul Bolzano ziua.

Mi-a parut rau ca nu mi-am luat puncte de reper, deoarece eu am si intuitie si ma orienteze foarte bine in spatiu… dar de data aceasta m-am lasat pe mana colegilor.

Am mers intr-o directie dar nu a fost bine.

Pana la urma, cineva din grup s-a trezit sa ia problema in mana si ne-a dus cu totul pe alt drum la autocar. Culmea este ca nu intarziasem aproape deloc!

Va spun cu mana pe inima ca m-a impresionat in mod deosebit acest oras. Nu ma asteptam sa am atatea de facut si de vazut in Bolzano.

Chiar mi-a placut. O atmosfera placuta, plus targul de Craciun, plus multi turisti vorbind toate limbile posibile au facut ca eu sa am o experienta de neuitat in Bolzano.

---

VIZUALIZĂRI: 4144 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI