Verona (update) — a doua vizita, mult mai placuta

TIPĂREȘTE

Intr-un articol trecut (vezi articol aici ) am spus despre Verona:”un oras nu foarte spectaculos”. Am vizitat pentru prima oara Verona in 2013, mai exact, pe 01.01.2013.

Acum, am revenit in Verona, nu pentru ca mi-as fi dorit acest lucru dar pentru ca asa era planificat in program. Cu ceva strangere de inima si fara chef, deoarece eu deobicei nu vizitez un loc de doua ori (doar daca mi-a placut extrem de mult sau daca nu am apucat sa stau prea mult in orasul respectiv). Pentru mine, ca sa revin intr-un loc de doua ori, acel loc trebuie sa aiba ceva special, ceva deosebit, ceva sa ma atraga sa revin.

Dar acum, vrand, nevrand, am revizitat Verona.

Dar acum, am vazut Verona cu alti ochi.

Mi-a placut. Da! De data aceasta mi-a placut. Parca am refacut drumul pas cu pas, drumul din 2013 dar acum am perceput totul diferit. Poate si persoanele din grup, prietenii cu care am mers de data aceasta au facut sa percep altfel orasul, poate si turistii si localnicii m-au ajutat sa percep altfel locul... ?? Cine stie?

Ideea este ca da, mi-a placut!

Nici mie nu mi-a venit sa cred. Eram reticenta dar perceptia mi s-a schimbat cu totul.

Poate si ghida care “vibra” si “bazaia” cu acel sistem audio care parca “pleca” din ea… haha

Piata Bra era mult mai curata decat prima oara cand am vizitat-o, scaldata in soare, Amfiteatrul Roman arata la fel ca ultima oara cand l-am vazut dar... parca diferit...

Ghida ne-a dus si intr-un loc nou, pe care nu il vazusem pana atunci: Porta Borsari.

Porta Borsari este o poarta romana maiestuosa care datează din primul secol.

Porta Borsari a fost inițial intrarea principală a orașului. Realizata din calcar alb local (care trebuie să fi fost o priveliște orbitoare) are două arcuri și deasupra celor două arcuri niste “ferestre”. A existat inițial o curte interioară care acum nu mai este vizibila.

În epoca romană poarta era numită "Porta Lovia", din cauza templului lui Jupiter din apropiere. Numele de "Borsari" provine de la medievalii "bursars” sau “bursarii” (borsa = sac/punga/geanta) - care colectau taxe și plăți acolo.

Am fost impresionata atât de dimensiunea sa dar si de faptul că aceasta mai este încă în picioare la înălțimea actuală.

Desi ghida ne-a “umplut” de informatii, nu o sa intru in mai multe detalii tehnice si istorice, cu totii le puteti citi pe internet…

Am ajuns apoi in Piazza delle Erbe. Mai fusesem si in 2013, dar se pre ca atunci ori nu am dat eu importanta loclui, ori ghidul nu ne-a dat prea multe informatii… ori… nu stiu...

Dar de data aceasta mi-a plavut locul extrem de mult. Am prins si wi-fi gratuit, se pare ca peste tot in Verona puteti gasi retele Wi-fi gratuite.

In Piazza delle Erbe sunt foarte multe cladiri frumoase. Printre acestea se numără Palatul Maffei, Case dei Mazzanti, Torre dei Lamberti, Palazzo del Commune și Casa dei Mercanti. Există, de asemenea, un turn cu ceas numit Torre del Gardello care datează din 1370 și o coloană înaltă, cu un leu cu aripi pe partea de sus. Acest lucru datează din zilele în care Verona a fost sub controlul Veneției. Piazza delle Erbe are, de asemenea, o frumoasă fântână numită Fontana dei Madonna Verona. Tot in Piazza delle Erbe este si un market, un fel de mini-bazar, care se pare este deschis zilnic. Aceeasi negustori din 2013, aceleasi produse. Preturile sunt foarte mici, magneti la 1.5 euro, 2 euro, tot felul de globulete, suveniruri la preturi chiar decente.

La doar câțiva pași distanță de Piazza delle Erbe, există o altă piata, care este uneori numita [b"Piazza dei Signori" (din moment ce este înconjurata de numeroase palate) si uneori este numita, "Piazza Dante", pentru că o statuie a celebrului poet italian se află în centrul pietei. Statuia, care a fost instalata în 1865, comemoreaza faptul că, atunci când Dante Alighieri a fost condamnat la exil din Florența la începutul secolului al 14-lea, el a fost invitat să trăiască în Verona de Cangrande I.

Mormintele Scaliger sunt chiar lângă Piazza dei Signori. Acestea sunt un grup de cinci morminte foarte elaborate și foarte decorate si comemoreaza falimia Scaliger, care a domnit in Verona din sec al XIII-lea pana in sec. al XIV-lea. Mormintele sunt în curtea bisericii Santa Maria Antica. Le puteți vedea printr-un gard de fier, fără a intra în biserică.

S. Maria Antica este deschisa publicului:

zilnic între 7:30 și 12:30

plus 15:30 până la 19:00

Intrarea este gratuita.

Dupa aceea am trecut pe langa Casa di Cagnolo Nogarola detto Romeo si anume casa lui Romeo.

Daca tot ne indreptam spre casa Julietei, trebuia sa vedem si casa lui Romeo, nu?

Casa în sine este în proprietate privată si din păcate, nu este deschisa pentru vizitatori. Cu toate acestea, frumoasa fațadă gotica din secolul al 14-lea se potrivește bine cu celebra poveste de dragoste a lui William Shakespeare.

S-a dovedit, totuși, că puternica familie nobilă Montecchi a locuit anterior în acest cartier din Verona, și așa acest loc a reușit să păstreze un pic din fascinația cu privire la faimoasa poveste de dragoste a lui Romeo și Julieta.

Dupa aceea am mers la pas si am “dat” peste statuia lui Garibaldi.

Bine, cine era Garibaldi??? El a fost un erou italian, care a luptat pentru unificarea Italiei în timpul războaielor între 1848 și 1870. De fapt, el s-a născut in Nisa și la un moment dat a imigrat și a devenit cetățean al SUA între 1849-1854. El s-a întors în Italia, în 1854 și în 1859 a invadat Sicilia și Napoli cu trupele sale numite "tricouri roșii" și le-a eliberat de dominația spaniolă.

Statuia lui Garibaldi se află intr-o micuta piata numita Piazza Indipendenza, chiar în spatele Pieti dei Signori.

Giuseppe Garibaldi este cel mai important politician din istoria tarii. Cred ca aproape in fiecare oras italian pe care l-am vizitat am vazut ridicat un monument in memoria acestuia.

Dupa aceea, bineinteles ca am ajuns la “Julieta”… la casa ei si la balconul ei. Nu se schimbase nimic din 2013. Poate erau mai putin turisti si am apucat sa fac cateva poze mai in “liniste” cu statuia Julietei, cu sanul care parca era si mai “tocit”. Oare toti care au atins sanul statuii au noroc in dragoste?

Era o intrebare retorica.

Nu am intrat, nu avea rost…

Am facut poze si gata, timp liber.

Ne-am plimbat, am facut ceva cumparaturi dar din pacate timpul era limitat.

Da, din pacate! V-am spus ca mi-a placut. Poate si compania a fost de asa natura incat mi-as fi dorit sa am timp sa lenevesc la o cafenea… dar... din pacate a trebuie sa ne grabim spre autocar.

Am trecut peste Fiume Adige, deoarece autocarele nu mai au voie sa parcheze in locul unde in 2013 parcau.

Adige este un râu din nordul Italiei. Cu 410 km este cel mai lung râu după Po din Italia.

Adige curge prin orașele Merano, Bolzano, Rovereto, Trento și Verona.

Exista mai multe poduri peste rau, cele mai cunoscute fiind Ponte Pietra și Ponte Scaligero.

Dupa ce am admirat pentru ultima oara Verona, am ajuns la autocar.

Cand ma urcam in autocar ma gandeam cum mi se poate schimba perceptia despre un oras. Ma gandeam ca abia astept sa ajung acasa si sa citesc articolul trecut despre Verona si sa il scriu pe acesta…

Există un monument al poetul italian Berto Barbarani (1872-1945), la începutul strazii Via Capello / la sud-est de Piazza delle Erbe.

---

VIZUALIZĂRI: 3721 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI