Trei zile la Costinești și prin împrejurimi

TIPĂREȘTE

În weekend-ul de Rusalii ne-am întors la Costinești, după mulți ani în care doar am vizitat în treacăt această stațiune de pe litoralul românesc. Am rămas acolo timp de aproape trei zile, astfel că am avut suficient timp să explorăm multe locuri la pas. În general, ne-a plăcut Costineștiul la început de sezon estival, poate și pentru că nu a fost prea aglomerat (dar nici pustiu), adică numai bine pentru a ne putea relaxa după perioada dificilă din această primăvară.

Dornici să ne plimbăm, am vizitat mai multe locuri din stațiune, dar și din împrejurimi.

Obeliscul este unul dintre simbolurile stațiunii. O astfel de sculptură a fost amplasată pe plajă în anul 1970 și a fost apoi distrusă la inundațiile din anul 2005. Un an mai târziu, a fost amplasat un nou Obelisc, având înălțimea de 18,5 metri. Nu am ratat prilejul de a face câteva poze, mergând după aceea pe digul din apropiere, loc unde valurile supărate se spărgeau în mii și mii de stropi.

Lacul din stațiune este situat între zona centrală a localității și plajă. Cu suprafața de circa 7 hectare, lacul este folosit ca punct de plecare pentru ambarcațiuni mici spre epavă, dar și ca loc de unde pot fi închiriate hidrobiciclete. Am aruncat o privire la prețurile afișate: plimbarea de jumătate de oră la epavă costa 20 de lei/adult și 10 lei pentru un copil; închirierea unei hidrobiciclete - 50 de lei/oră.

Ne-am plimbat în prima seară de jur-împrejurul lacului; partea de promenadă dinspre plajă este frumos amenajată, cu băncuțe din loc în loc. În zona opusă cresc boscheții. Erau și câțiva pescari ce așteptau în liniște” marea captură” , dar nu am remarcat să aibă parte de o zi norocoasă.

Zona centrală a stațiunii nu era prea animată. Doar o parte dintre comercianții de pe aleile ce conduc spre plajă erau” la datorie” . Totuși găseai câte ceva de cumpărat, fie mâncare, fie suveniruri. Noi am mâncat pe terasa exterioară a unei autoserviri (Marea Neagră parcă), iar locul era aerisit (cu mese așezate la oarecare distanță una de cealaltă). Oricum, îmi imaginez că în plin sezon estival va fi o mare de oameni în acea zonă a stațiunii.

Epava navei Evanghelia este un alt simbol al stațiunii. Epava poate fi admirată atât de pe faleză, cât și de pe mare (plimbarea cu vaporașul). Noi ne-am mulțumit să o privim și să o fotografiem de pe faleză, iar la plecare am avut parte de o imagine mai rară, epava fiind învăluită aproape integral în ceață.

Despre acest vapor se cunoaște faptul că a fost eșuat intenționat în anul 1968, urmărindu-se încasarea primei de asigurare de către proprietar (ceea ce nu s-a întâmplat în final). De câțiva ani epava s-a rupt în două, iar degradarea sa este tot mai accentuată.

Plimbarea pe faleza stațiunii este un alt punct de atracție. Faleza se prezintă în condiții bune, iar iluminatul public funcționează pe timpul nopții. În partea de jos există o alee pietonală până în zona epavei, iar plimbarea noastră de dimineață a fost cu adevărat interesantă. Între faleza de sus și cea de jos sunt câteva scări realizate din lemn, aflate (din nefericire) într-un stadiu avansat de degradare; practic există pericolul de a te accidenta, unele trepte fiind șubrede, iar altele lipsind cu totul.

Dincolo de zona epavei, se poate continua pe un drum neasfaltat care urmărește linia țărmului. Drumul acesta are mici denivelări, dar noi am plecat pe acolo și am ajuns până la Eforie Sud, dorind să vizităm farul de la Tuzla.

Acest obiectiv este cel mai vechi far de pe litoralul românesc, el aflându-se în funcțiune și în zilele noastre. Farul de la Tuzla are 44 de metri înălțime și a fost construit în anul 1900, fiind inaugurat un an mai târziu. Farul a fost electrificat în anul 1957, până atunci funcționând pe bază de petrol.

În apropierea farului am coborât din mașină, plimbându-ne pe aleea amenajată lângă mare. Întrucât o ceață misterioasă învăluia marea, sirena farului era în funcțiune, iar sunetele se auzeau de la câțiva kilometri depărtare. Am remarcat faptul că zona este una frecventată de amatorii de off-camping, aceștia instalând rulote și corturi chiar lângă mare. Chiar dacă nu sunt neapărat de acord cu acest tip de turism (din cauza celor care abandonează gunoaie la plecare), trebuie să recunosc faptul că ne-ar surâde o noapte la cort, chiar pe malul mării.

De la Costinești până în zona farului am parcurs cam șase kilometri, iar după alți doi kilometri am ajuns la plaja de la Tuzla. Numeroase rulote erau parcate” în buza” mării, dar era liniște și locul arăta destul de îngrijit.

Ultima porțiune de drum pe malul mării (până la Eforie Sud) am parcurs-o fără a mai opri și în câteva minute ajungeam pe străzile asfaltate din această stațiune. Ne-a plăcut plimbarea pe țărmul dintre Costinești și Eforie Sud, probabil că vom repeta experiența cu altă ocazie.

Revenind la Costinești, în partea cealaltă a stațiunii se află mănăstirea” Sfânta Elena de la mare” . Am trecut pe acolo în a doua zi a sejurului nostru. Din centrul stațiunii până la mănăstire trebuie parcurși doi kilometri, iar drumul este asfaltat. Am vizitat lăcașul de cult și în alte rânduri, acum doar am coborât pentru câteva minute din mașină. În curte este o cișmea de unde am umplut o sticlă cu apă rece, apoi ne-am continuat plimbarea, mergând spre Olimp. Dincolo de mănăstire drumul este neasfaltat. În acea zi am vizitat sudul litoralului până la Saturn, iar impresiile sunt amestecate. Multe locuri aproape pustii, iar porțiunile îngrijite alternează cu zone urâte.

Concluzii - Noi ne-am simțit bine la Costinești și am avut timp de plimbare, întrucât apa mării a fost rece și nu prea a fost vreme bună pentru plajă. Vom reveni în această stațiune, dar probabil că tot într-o perioadă mai liniștită (la început sau la final de sezon), cu avantajele și dezavantajele care apar în urma unei asemenea alegeri.

Mare frumoasă, plimbare, obiective interesante, relaxare după o perioadă dificilă.

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 3306 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI