Un altfel de sejur în delta Dunării

TIPĂREȘTE

În ultimul an jumătate, de când a început pandemia n-am ieşit din Bucureşti decât în vara 2020 câteva zile la Sinaia şi anul acesta am făcut un Paşte excelent la Gulliver Moeciu Resort. Ar fi simplu să dau vina numai pe pandemie dar mi-am făcut vaccinul în ianuarie, am ieşit destul de puţin din casă cu mască până la alimentară, farmacie sau parcurile apropiate (câteva sute de metri) şi la aniversările prietenilor la unele locante. Atât. Adevăratul motiv este că s-a accentuat insuficienţa respiratorie (BPOC cu dependenţă de câteva ore pe zi oxignoterapie acasă) dar şi un mers mai greu ca falnică purtătoare a trei proteze de articulaţii şi un baston. De vârstă (87) nu suflu niciun cuvânt, nu se pune. Totuşi ochii văd, inima cere, aproape 30 de ani am fost învăţată cu excursii fără număr- fără număr şi în aceşti aproape doi ani mi-au lipsit farte mult oricât m-aşi fi învârtit eu prin casă în jurul cozii. În plus tare aşi fi vrut să mai scap câteva zile de canicula din Bucureşti.

Ocazia a venit odată cu cumpărarea săptămânală a revistei Telemania. De mai mult timp găseam în revistă o foiţă reclamă cu o ofertă de sejur al aceleaşi firme Gulliver la care am făcut Paştele la Moeciu. Era vorba de patru sau cinci zile la o locaţie la Murighiol în Delta Dunării. Oferta conţinea transport cu autocarul, cazare, masă all inclusiv (trei principale, două gustări şi băuturi la discreţie) Preţul de cca 1500-1700 lei (depindea de perioada aleasă) era pentru două persoane.

Într-un târziu m-am hotărât. Aveam să fac un altfel de sejur, doar să-mi mai clătesc ochii fără să mă obosesc. Zis şi făcut! Am sunat un prieten, fost coleg încă din liceu, deci copt şi el (nu mă refer la copţii din Egipt ci la vârstă) care urma să vină cu partenera lui şi la o prietenă mai ˝mică˝cu vreo trei ani decât mine, deci octogenari, ce să mai vorbim.

Prima greşeală: ne-am hotărât destul de târziu şi nu am mai găsit locuri decât pe 12 septembrie. Lui Dumnezeu însă i-a fost milă de noi şi ne-a dăruit un timp superb cu 27-28 de grade. Înscriindu-ne târziu, nu mai aveau locuri decât la etajul doi al resortului. Nu am bănuit din start ce va însemna asta pentru mine, adică urcat şi coborât scări de trei ori pe zi. Dacă ne înscriam din timp, am fi găsit locuri într-una din cele opt căsuţe de lângă piscină. Acestea erau adevărate case de vacanţă, aveau toate dotările, baie proprie, TV, plus că fiind pe pământ nu aveai nicio treaptă de urcat.

De ce dau atât de multe amănunte care pentru mulţi dintre voi sunt total neinteresante? Pentru că sunt unii useri, care, din lipsă de drumeţii, nu mai scriu pe AFA, deşi ar dori. Ei suferă pentru că stau între cei patru pereţi ai casei lor şi nu mai vizitează nimic. Sunt cei cu probleme cardiace, respiratorii, gonartroze sau coxartroze care le dau dureri la mers, cei proaspăt operaţi, ca să nu mai vorbim de seniorii cărora anii le-au ruginit articulaţiile. Ei sunt însă în stare să facă excursii neobositoare care i-ar scoate din rutina zilnică. Chiar tinerii după un an de încordare, restricţii, probleme la serviciu, mulţi dintre ei vor linişte şi odihnă, un loc unde să-şi încarce bateriile pentru anul viitor care din nou se anunţă incert. Retrospectiv vorbind, e clar că prin această excursie, am revenit în lumea care mi-a fost atât de dragă.

Am mai fost în delta Dunării de două ori:

-prima dată o splendidă întâlnire AFA trei zile în iunie 2013. Am locuit pe un hotel plutitor format din două pontoane paralele de patru stele cu cabine ultra elegante. Mâncarea şi băutura era all inclusive. Mâncarea ar fi putut lua premiu la orice concurs gastronomic. Cel mai important lucru a fost însă atmosfera de continuă distracţie cu dans până târziu spre zori. Am avut la dispoziţie trei bărci şi un cataraman cu care am ieşit la plimbare. Fiind prima dată în deltă am fost uluită de frumuseţea locurilor, de coloniile de pelicani, lebede, cocostârci, covoarele de nuferi albi şi galbeni. Am vizitat cele două străzi principale ale Sulinei oraş înfloritor acum un secol, tăcut şi fără viaţă acum. A fost una din cele mai frumoase excursii pe care le-am făcut, ocazie pentru care îi mulţumesc lui Cornel şi celorlalti organizatori. Cuvântul perfect este prea necuprinzător pentru această excursie.

-a doua oară am făcut cu soţul în 2016 o excursie de cinci zile în Dobrogea continentală. Înainte de aceasta pentru mine Dobrogea însemna doar litoralul, delta, Adamclissi şi Istria, nu ştiam ce frumuseţi, vestigii arheologice, mănăstiri sunt în Dobrogea continentală. Planul şi obiectivele acestei excursii le-am făcut exclusiv pe baza sfaturilor prietenilor useri afaişti din rubrica ˝Ce-mi recomandaţi? ˝ Am traversat Dunărea cu bacul pe la Galaţi după care am vizitat ruinele unor cetăţi greceşti sau romane lăsate de izbelişte şi ne-am cazat în Tulcea de unde am pornit în toate direcţiile. Am vizitat manăstirile Saon, Cocoş, Delic Cere. Din deltă am văzut Murighiol cu cetatea Halmyris, din nou Sulina la care am ajuns cu o cursă pe Dunăre, Enisala de pe malul lacului Razelm. Am vizitat mănăstiri splendide dar şi basilica paleo- creştină de la Niculiţel, manăstirea Cerbul, Ibida, Upsenia, Novoduium, Istria şi Adamclissi cu noile muzee, mănăstireaDervent- adică am făcut Dobrogea în lung şi în lat.

Drumul Bucureşti- Murighiol

Am plecat din Bucureşti toţi patru cu Loganul prietenului şi ni s-au redus câte 30 lei/ persoană cheltuieli de transport. Important a fost că începuse explozia tulpinei delta şi mersul în autocar 5-6 ore cu masca pe nas în căldură şi printre oameni străini nu ar fi fost deloc confortabil în special pentru mine care am proleme de respiraţie. Am străbătut distanţa de 320 km dintre Bucureşti şi Murighiol prin Tulcea în cinci ore jumătate, fără opriri semnificative. Drumul nu oferă imagini spectaculoase cu excepţia morilor eoliene care împânzesc Dobrogea.

Despre resortul propriuzis am să scriu un review separat.

Plecând tărziu din Bucureşti am ajuns la Delta Resort Gulliver -Murighiol pe la ora 14. La sosire am fost trataţi cu tartine cu icre şi ţuică lipovenească după care ne-am cazat. Am simţit pe pielea mea (vorbesc de picioare) ce înseamnă să urci două etaje cu patru tronsoane de scări. Am apelat la o menajeră care mi-a urcat bagajele, adică concentratorul mic de oxigen de 6 kg de care nu mă despart şi trolerul de 3-4 kg. Acum, ca în viaţă, după una rece, una caldă! Cum în cameră era doar un pat matrimonial la care eu şi prietena mea am strâmbat din nas, administratora, dna Marcela- o femeie de excepţie-, i-a găsit prietenei, fără să plătim în plus, o cameră la etajul trei mansardat. Prietena mea are picioare bune şi n-a fost o problemă să mai urce un etaj. Am fost foarte mulţumite. Se făcuse déjà ora trei şi am fost chemaţi la masă. Mai târziu, nici nu despachetasem bine şi a urmat gustarea şi apoi cina. Am inspectat puţin zona, am făcut un duş şi am adormit buştean fără a fi primit vizita vreunui ţânţar.

A doua zi, imediat după micul dejun am consultat excursiile opţionale oferite de resort. Practic erau în toate direcţiile si se organizau dacă era un număr suficient de amatori. Majoritatea erau pe braţele şi canalele deltei iar altele pe şosea. La cele pe apă se pleca cu microbuzul şi/sau autoturismul pensiunii (în mai multe ture dacă erau mulţi solicitanţi) o distanţă de câţiva kilometri până la debarcaderul Murighiol. De aici se luau şalupele proprii rapide ale resortului către Sfântu Gheorghe, Sulina, Letea, pădurea Caraorman (fiecare din aceste excursii costau câte 190 lei/ pers şi aveau o durată de 5-6 ore). Alte excursii pe canale erau scurte, de ex. amurg în rezervaţie sau descoperă delta, (costau 90 lei/ persoană şi durau 2-3 ore). Excursii cu microbuzul sau autoturismul pensiunii se făceau la mănăstirea Saon, Cocoş şi Celic –Dere trecând prin Tulcea (170 lei/ pers cu durata de 5-6 ore) La două excursii lungi cu şalupa sau auto beneficiai ca bonus una din excursiile scurte.

În intervalul 12-16 septembrie în care am fost noi la Gulliver resort, au fost cereri şi s-au organizat excursii pe braţul Sf. Gheorghe până la mare, la Sulina, la mănăstiri, la pădurea Caraorman şi s-a beneficiat de bonus la o excursie de 2 ore în amurg pentru a vedea apusul de soare.

Nimeni din noi cei patru n-am mers la Sulina din cauză că în două ore era mult de mers pe jos, nu puteai vedea toate obiectivele istorice plus că plaja premiată era departe (eu fusesem la Sulina atât cu grupul AFA cât şi cu soţul cu 5 ani în urmă). Până la urmă fideli principiului ˝fără oboseală˝am luat croaziera pe braţul Sf. Gheorghe incluzând si plaja unde se varsă Dunărea în mare, turul cu autoturismul pensiunii a trei mănăstiri şi amurgul bonus în deltă. În timpul liber am făcut plajă sau înot la piscină şi am mai aţipit în leagănele- pat cu perdele care te fereau de soarele arzător.

Dacă recomand acest gen de excursie şi locaţia? Cu siguranţă pentru cei care vor să nu se obosească prea tare dar să simtă delta Dunării cu frumuseţile ei, câteva din minunatele mănăstiri dobrogene şi să contempleze un spectaculos apus de soare (chiar pe cer parţial înnorat), plus alte opţiuni, după puterea, dispoziţia şi buzunarul lor.

Proiecte de viitor. După această excursie teoretic neobositoare, la anul, dacă m-o ajuta Dzeu să rămân pe aici şi staţionară în privinţa bolilor, am să mai caut una cu cazare la parter, cu tras autocarul la scara obiectivelor de vizitat, fără pantă de urcat, fie prin ţară sau prin Bulgaria, Grecia ori Moldova. Cu siguranţă voi reuşi.

Doamne Ajută şi Carpe diem!

Întregul ţinut al deltei Dunării este de o frumuseţe neobişnuită şi cred că ar trebui vizitat de foarte multe ori pentru a-l cunoaşte în profunzime

Am ales excursii opţionale ca plimbare cu şalupa rapidă pe braţul Sf. Gheorghe, vizitarea mănăstirilor Saon, Cocoş şi Celic-Dere şi fiind cu prieteni ne-am distrat foarte bine.

---

VIZUALIZĂRI: 1323 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI