GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Câteva zile petrecute în zona orașului Covasna pot aduce relaxarea și liniștea căutată de mulți după luni de muncă și stres. În Covasna am găsit liniștea necesară unei perioade de odihnă clară, fără prea multă alergătură, fără „n” obiective turistice de bifat într-o zi, fără grija unui loc de parcare, fără stres – în general. Plimbările de plăcere din Parcul central al orașului și pe faleza umbroasă a râului Covasna, pe lângă Balta Dracului și izvoarele minerale sunt printre puținele lucruri ce le poți face în orașul-stațiune balneoclimaterică. De la Centrul de Informare Turistică de pe str. Rakoczi Ferenc II puteți cere informații suplimentare și pliante privind posibilitățile de cazare, obiectivele turistice din zonă și oraș, alte sfaturi – am fost primiți cu amabilitate în acest centru.
Într-una din aceste zile liniștite am hotărât să facem o plimbare cu mocănița din Covasna. Locul de plecare este situat în zona Spitalului de Recuperare Cardiovasculară Doctor teculescu-Benedek Covasna, în fața Hotelului Clermont. Este vorba de o distanță de circa 2-3 km din centrul orașului care se poate parcurge cu autoturismul sau cu ajutorul unui tractoraș cu vagoane contra unei sume de 5 lei. Dacă sosiți cu autoturismul propriu veți găsi o mulțime de locuri de parcare în jurul punctului de plecare al mocăniței.
După debarcare ne îndreptăm veseli către linia de cale ferată ce trece pe sub gardul Hotelului Clermont, un hotel în trepte, cu aspect montan. Am ajuns pe șinele cu ecartament redus, mocănița nu e în stație – trebuie să așteptăm. Un program de funcționare destul de șters este inscripționat pe o tablă. Dar ce așteptăm? O mocăniță. Ce este o mocăniță? Este un tren, pe vremuri cu aburi, care circulă pe o linie îngustă, mai ales în zonele de munte.
Observăm în apropiere locomotiva pe aburi ce stă garată pe șine. Până la sosirea micului tren inspectăm această piesă interesantă. Aveam să aflăm că ea circulă doar cu ocazia Zilelor Covasnei și Comandăului ori alte evenimente importante (ex. Paște). Sâmbăta și Duminica pe linia îngustă circulă o „mocăniță” diesel. Despre locomotiva pe aburi aflăm câteva amănunte de pe plăcuțele ce sunt montate la exterior: a fost construită la Budapesta în 1911, are 90 cai putere, circulă cu o viteză maximă de 15 km/oră și are indicativul CFI 764-243. Urc cu grijă în cabină și privesc cu admirație la manetele de comandă, ceasurile și robineții și pârghiile roșii, scaunele rabatabile…. Urme de tăciuni zac peste tot printre șine – sunt lemnele ce au fost mistuite de foc în cazanul „monstrului” de fier.
Apare și trenulețul mult așteptat… vine însă cu spatele… adică locomotiva împingea cele două vagoane. Acest lucru se întâmplă deoarece traseul e scurt și nu merită efortul de a mai schimba locomotiva de la un capăt la celălalt. Așa-zisa „locomotivă” diesel e îmbrăcată într-o carcasă metalică care imită palid forma unei mici locomotive – cel mai mult m-a intrigat „volanul” prin care se conduce utilajul rulant. Două vagoane acoperite, dar fără ferestre, sunt mijloacele cu care vom călători preț de câteva minute de-a lungul unei distanțe de aproximativ 2 km. Între timp se adunaseră mai mulți călători dornici de aventură – trenul este acum în poziția normală de mers, cu locomotiva în capăt. Oamenii se urcă în vagoane, fiecare fiind dornic să ocupe un loc cât mai bun: „la fereastră”. Unul din angajați încasează banii și eliberează biletele de călătorie.
Aventura începe…. șuieratul de plecare răsună în vale. Garnitura se pune în mișcare – oricum ar arăta locomotiva și vagoanele inconfundabil este sunetul roților de tren pe șine. Traseul își urmează cursul de-a lungul gardului Hotelului Clermont, lasă în urmă Campingul, indicatorul unde se află o cascadă. Pe dreapta se află șoseaua ce merge spre localitatea Comandău, iar pe stânga pădurea. O alee de promenadă betonată, pentru plimbarea pacienților și a celor ce au venit la odihnă, însoțește calea ferată, trecând când pe dreapta, când pe stânga; din loc în loc sunt amplasate chioșcuri, bănci și coșuri de gunoi. După circa 10-12 minute am traversat șoseaua și am ajuns la „capăt de linie”. Aici se face o pauză de vreo 20 minute, prilej de a ne plimba puțin printre șine și vagoane părăsite (construite la Caracal în 1982) sau de a face câțiva pași până la un panou informativ.
Ne aflăm în zona Planului Înclinat – Șiclăul, o instalație tehnică considerată unicat în Europa, distrusă în totalitate acum. În 2013 se mai puteau observa o parte din șine și urma traseului prin pădure. Utilizată pentru transportarea lemnului, instalația avea o lungime de peste 1200 m și o diferență de nivel de circa 327 m. Inaugurată în 1890 această instalație tehnică ce funcționa doar pe baza gravitației a fost folosită până în 1999, după care a intrat în conservare (de fapt aproape că a dispărut).
Drumul de întoarcere îl parcurgem în același timp (circa 10 minute) ocupând un loc la fereastra din spatele ultimului vagon. Astfel, locomotiva diesel împingea vagoanele iar noi parcă conduceam garnitura având în fața ochilor traseul șinelor de fier. Mai multe curbe ușoare, traversări peste aleea betonată, câteva bălți cu stuf și papură, pădure – sunt tot atâtea elemente ale traseului mocăniței covăsnene.
Am petrecut 45 de minute plăcute călătorind cu această companie feroviară. Poate băncuțele de lemn vi se vor părea incomode și mici dar sunetul specific mersului cu trenul, aerul de munte ce te înconjoară și soarele ce te mângâie în vagoanele deschise compensează totul. A lipsit doar pufăitul locomotivei cu abur și fumul gros ce ar fi învăluit vagoanele. Calea ferată înființată la sfârșitul secolului al XIX-lea în scop pur industrial este utilizată astăzi, pe anumite porțiuni, în scop pur turistic.
O călătorie cu trenul cu aburi, pe o linie ferată îngustă, pe muchii de munte, prin păduri de brazi ori pe malul unor ape volburoase constituie mereu un prilej de bucurie și încântare sufletească. Să profităm de existența acestor bijuterii și atât timp cât mai există bucăți de astfel de linii ferate funcționale să încercăm să facem o călătorie cu Mocănița.
Trimis de tata123 🔱 in 17.12.15 21:34:00
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în COVASNA.
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 45.84599900 N, 26.21283400 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@tata123 -
”Așa-zisa "locomotivă" diesel e îmbrăcată într-o carcasă metalică care imită palid forma unei mici locomotive… A lipsit doar pufăitul locomotivei cu abur și fumul gros ce ar fi învăluit vagoanele.
Adică mocănița din Covasna nu este o mocăniță originală? Este numai o imitație a ei?
În urmă cu vreo jumătate de secol am avut ocazia să merg cu o mocăniță adevărată, una care nu făcea turism, ci transport industrial (material lemnos) și - ocazional - transport de călători (locuitori ai satelor răzlețite în munți care coborau în vale pentru aprovizionare).
Era în Munții Tarcăului, în Neamț. Tata care lucrea pe atunci la o întreprindere de construcții forestiere (drumuri prin munți) făcea adesea deplasări la un șantier din Ața - Bolovăniș, două mici sate pierdute în munți. Într-o vară m-a luat și pe mine. Transportul de la Tarcău (localitate aflată aproape de Bicaz) până la șantier se făcea numai cu mocănița pentru că drumuri nu erau. Abia se construiau. N-am uitat cum stăteam așezată pe platformă - un vagonaș fără pereți - cu picioarele atârnându-mi în afară, spre tufele de bălării. Așa se circula atunci pe acolo. Și totul era la buna înțelegere. Nu trebuia să plătești nimic. Trebuia să știi doar când mai pleacă o mocăniță. Sau să o aștepți până pleacă. Acum, în munții Tarcăului nu mai este mocăniță. Se circulă pe drumurile construite de întreprinderea la care lucra și tata.
@tata123 - Am fost în zona descrisă de tine acum cel puțin 15 ani, oricum după revoluție și prin pozele tale mi-am adus aminte. Atunci am mers cu mașina spre ieșire din stațiune, lângă un camping și am mers pe jos până la planul înclinat care mai se putea vizita, făcând și poze. Nici vorbă de trenuleț, doar o cale ferată îngustă. Am înțeles că inainte de 1945 aici era o exploatare lemnoasă austriacă sau germană nu îmi mai aduc aminte.
Văd că s-au mai schimbat lucrurile și aici. A mai crescut pădurea, erau zone defrișate complet care m-au șocat!!!
@tata123 - Merg în această zonă din 1990, an de an. Pot spune că am prins și vremurile bune când planul înclinat exista și funcționa. Sistemul era extrem de simplu, lucrând pe principiul gravitațional (așa cum ai spus și tu). Din zona Comandău erau încărcate vagoane cu lemn tăiat care coborau pe șine. În același timp de jos urca, tras fiind de cel plin, un vagon gol care urma să fie încărcat cu lemn. La jumătatea distanței linia se bifurca, acesta fiind locul de întâlnire ale vagoanelor. Fiecare vagon o lua pe linia lui urmându-și cursul spre locul de destinație. Vagonul cu material ajuns jos era legat la un atelaj cu 1 (un) cal puternic, ce îl ducea pe linia ferată unde era atașat micii locomotive. De aici trenulețul cu câteva vagoane cu lemn pleca spre o fabrică de cherestea de la marginea Covasnei în vederea prelucrării. Și pentru că locomotiva nu trebuia să lenevească, duminica căra turiști, exact ca și azi, de la hotelul ˮBradulˮ, pe atunci nu era ˮClermontˮ, până la plan.
Aș mai face o mică corecturăː numele spitalului este ˮSpitalul de recuperare cardiovasculară Dr. Benedek Gezaˮ (fără Teculescu).
Atașez și eu 2 fotografii de la ultima mea vizită aici în iulie 2015.
@iulianic - Mulțumesc pentru lectură și amintirile expuse în ecou. În textul respectiv fac referire la garnitura care circulă sâmbătă și duminică, cea din fotografiile P09-P10 - deci este doar o imitație de „mocăniță”. Locomotiva cu aburi din primele fotografii e originală dar tractează vagoanele cu turiști doar cu ocazia sărbătorilor speciale.
@mprofeanu - Mulțumesc pentru vizită. A rămas doar calea ferată cu ecartament îngust: partea de jos de la Hotel Clermont - până la Planul Înclinat: utilizată în scop turistic; partea de sus spre Comandău - folosită recent pentru curse turistice de Zilele Comandăului. Linia ferată nu mai este folosită pentru transportul lemnului - Șiclăul (ce făcea legătura între cele două porțiuni de cale ferată) nu mai există.
@Mitica49 - Mulțumesc pentru lectură și utila descriere a funcționării Planului Înclinat de la Covasna.
În ceea ce privește denumirea Spitalului de Cardiologie din Covasna aveți dreptate. Numele dr. Teculescu a fost alăturat denumirii pentru scurt timp, prin alt ordin de ministru revenindu-se la denumirea din 2010. Se pare că a fost un adevărat scandal în primăvara lui 2015 pe acest subiect. Se găsesc suficiente articole pe Internet pivind această problemă.
@tata123 - Mutat în rubrica "Mocănița Covasna - Comandău, COVASNA" (nou-creată pe sait)
===
rog aruncă o privire peste următorul link amfostacolo.ro/src_google ... ap.php?hid=7429.
- - dacă click simplu nu funcţionează: fă click-dreapta pe acel loc, apoi alege, din meniul ce va apărea, "Ce se află aici" ("What s here?")
@webmaster26 - Localizarea e corectă.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)