Amintiri din copilărie...

TIPĂREȘTE

  Anul trecut am fost de două ori aici; o dată in mai și o data prin august, pozele s-au amestecat dar impresia a rămas aceea că, dacă nu ați trăit la țară puteți să traiti câteva zile acum.

 Primul contact cu cei de acolo l-am avut pe whatsup, le-am dat un mesaj să intreb dacă putem sa le facem o vizită. 🙂 Am trimis si un mic avans si am sigilat înțelegerea pt cele 3 nopți, 2 camere. Ca si timp nu stiu căt am făcut efectiv, ne-am oprit pe la Mănăstirea Curtea de Arges, apoi pe la Câmpul Lung (aici cu ceva treabă) si in jurul orelor 16 am ajuns intr-o vale, pe malul unui râușor, cu o casă mare, cu două niveluri, situată  chiar la intrare iar in spate in curtea imensă, cățărate, pănă pe o creasta a dealului câteva căsuțe mici, albe care străluceau in soarele amiezii... Nu am intrat cu masina in curtea primitoare până nu am primit acceptul, am parcat și am urcat niște scări de la intratea in casa mare. Pe holul de la intrarea, in fuga am vazut un meniu al zilei, semn ca intram undeva unde se mananca. Era intr-adevăr restaurantul pensiunii unde retras, era si un spațiu pentru receptie. Am dat bună ziua, ne-am cunoscut și am completat formularele de cazare, dupa care am primit niste chei imense, de broască antică, cu insemnele 1 si 2. Erau cele două căsuțe rezervate, primele de jos. Am primit permisiunea si indicatia de a parca masina in zona lor (a casuțelor), ne-am conformat si am intrat. Vis a vis de casute un helesteu unde se putea pescui  (dar se elibera pestele) o vedere frumoasă de pe terasele casuțelor. Cateva trepte pe o scara din lemn până la usă, intrarea intr-un hol micuț cu baia in față si un dulap pe stânga apoi camera propriu zisă cu o maduta mai inalta pentru tv, un pat, o noptiera, o masa si un scaun. Camera micută dar incapătoare. Din cameră o altă usa care dădea în terasă, o terasă mare, cu două scaune și o masa, dar incapatoare  cum va spuneam, a putut sa adaposteasca 4 persoane care au si dansat... (😅)

 Ceea ce a fost intr-adevăr o surpriză a constituit-o mobilierul. Totul vechi, lemn vechi, si multe obiecte vechi, reconstituite si inadrate in mobilierul casei. Pozele si filmarea cu siguranta va vor  fura un zâmbet. Ca si dotări să nu fiti surprinși când vă voi spune că toate căsuțele aveau încalzire in pardoseala, centrală proprie si aer condiționat!  

 Restaurantul, despre care am vorbit la inceput, cu vreo 7 mese unele mai micuțesi altele lungi, cu băncuțe la fel de lungi, dar și cu o terasă din care se vedea atât râul care trece prin fata pensiunii cât și un al doilea helesteu unde, deasemenea se putea pescui.  

 Acelasi aer rustic si mobilă de la țara, obiecte demult dispărute afișate, nu mai știu care unde era așezat, in casă  sau in restaurant.  

Micul dejun a fost inclus, foarte gustos, mezeluri foarte bune, făcute undeva prin zona, zacusca, fasole batuta, oua, brânzeturi, oricum nu puteam manca tot ce ni se aducea, cafea Julius Meinl, insa doar una inclusa, a doua contra pret... Am mâncat acolo toate mesele, mancare bună si foarte bune prețurile, zilnic secafisa un meniu recomandat dar daca doreati puteati opta pentru altceva.

Activități? pai in primul rând plimbări in natură, de-a lungul râului inconjurați de natură pură, cine știe când trece vreo mașină pe acolo, căci e un sat la vteo 2 km de acolo dar cred că o mai avea vreun drum de acces, apoi pescuitul, puteți închiria o bicicletă, un atv... Nouă ne-a plăcut maxim, liniste deplină, poate câte un lătrat al blănoșilor cei prietenosi pe care îi au cei de acolo.  

 Aș fi vrut sa merg de Paște acolo dar, fiind în minoritate, mă supun.  

Asta nu inseamnă ca nu voi mai ajunge!  

 P. S. Deși născut crescut în București am avut ceva rude pe la țară, de aici și titlul.  

Poze mai am multe dar desi m-am chinuit de câteva ori să mai încarc tot au apărut erori...

---

VIZUALIZĂRI: 43 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI