O scurtă vizită, la unele mănăstiri din judeţul Neamţ.

TIPĂREȘTE

Următoarea drumeţie, pe care am făcut-o plecănd de la "tabăra" noastră din Izvoru Muntelui (vezi impresii), a fost pe un traseu în judeţul Neamţ, în care să vizităm şi câteva mănăstiri. Din Bicaz, am luat-o pe DN15 spre Piatra Neamţ şi dupa cca 10 km pe un drum lateral, în stânga, am ajuns la Mănăstirea Pângăraţi.

După ce am parcat maşina în faţa mănăstirii, am intrat în curte urcând o pantă pietruită, apoi pe nişte trepte până la biserica nouă. Despre această mănăstire-cetate, începuturile şi evoluţia ei în timp, nu pot spun prea multe. A făcut-o intr-un mod magistral colega noastră Iulianic (vezi impresii), care cunoaşte foarte bine aceste meleaguri.

Am vizitat cele două biserici, foişoarele, aleile pline de flori şi împrejurimile, apoi am revenit în DN 15 şi după încă 10 km, tot în stânga pe un drum lateral, am ajuns la Mănăstirea Bistriţa. Această mănăstire o mai vizitasem în urmă cu aproape 35 de ani, însă puţine lucruri îmi rămăsese în memorie după atâta timp.

De data aceasta m-au impresionat altfel zidurile de piatră, meterezele de apărare, drumurile de strajă, clopotniţa lui Ştefan cel Mare, dar mai ales istoria zbuciumată a acestei mănăstiri, pe care o descrie excelent, tot colega noastră Iulianic (vezi impresii).

Să amintesc totuşi, că aici îşi duc somnul de veci, Alexandru cel Bun şi prima lui soţie Doamna Ana, Alexăndrel unul din fii lui Ştefan cel Mare, Doamna Maria (Chiajna) soţia domnitorului Ştefan Lăcustă şi cronicarul Grigore Ureche.

De la mănăstire, am urmat traseul care duce la Targu Neamţ, via Piatra Neamţ. Am traversat oraşul fără sa-l vizităm (o făcusem în altă ocazie) şi am intrat pe drumul naţional 15 C. Ajunşi în localitatea Băltăţeşti, ne-a atras atenţia un grup de clădiri mai interesante, aşezate lângă un parc de brazi, cu nişte alei frumoase şi multe flori.

Am aflat că aici se află Staţiunea Balneoclimaterică Dr. Dimitrie Cantemir, atestată documentar încă din secolul XVIII, când prinţul Cantacuzino a pus bazele primelor băi cu apă sărată. Apele din staţiune, bogate în săruri de sodiu şi clor, sunt indicate în tratamentul multor afecţiuni.

După ce mai parcurgem 7-8 km spre Târgu Neamţ, părăsim şoseaua prin stânga şi ajungem la Mănăstirea Agapia.

Ansamblul mănăstirii cuprinde mai multe obiective, bisericile "Sf. Voievozi", "Adormirea Maicii Domnului", "Sf. Ioan Blagoslovul", paraclisul "Sf. Nicolae", chiliile şi clădirile interioare.

Mănăstirea este formată dintr-o incintă, dispusă pe două nivele de jur împrejurul bisericii. Este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din ţară, unde funcţionează şi un seminar de fete.

Mănăstirea este ctitorită în timpul domniei lui Vasile Lupu, de către fratele acestuia, Gavriil Coci, între anii 1641-1643, aşa cum scrie şi pe uşa de la intrare în biserică. A suferit numeroase daune, provocate de invaziile turcilor, tătarilor sau polonezilor lui Sobieski. Ca şi in cazul altor mănăstiri, a fost însă refăcută de fiecare dată.

La începutul secolului XIX, mitropolitul Moldovei Veniamin Costache, dorind să înfiinţeze un seminar la Socola, mută cele 50 de maici la Agapia, iar printr-un hrisov al lui Alexandru Moruzi, Agapia devine mănăstire de maici.

După ultima distrugere provocată de turci şi ca urmare a incendiului de la 1821, a avut loc iar reparaţii, iar spre sfârşitul secolului XIX cu ocazia altor reparaţii, a fost pictată de Nicolae Grigorescu.

De la Mânăstirea Agapia, urmând un drum comunal plin de gropi, am ajuns la cea mai mare mănăstire ortodoxă de maici din România, Mănăstirea Văratec. Ansamblul mănăstirii cuprinde bisericile "Adormirea Maicii Domnului" (principala), "Sf. Ioan Botezătorul", "Schimbarea la faţă", Turnul clopotniţă de la poartă şi chiliile.

Întemeierea mănăstirii, este legată de numele unei măicuţe de la Mănăstirea Durău, Olimpiada şi a părintelui duhovnic Iosif, care in anul 1785 a pus bazele primei bisericuţe din lemn.

Cu ocazia mutării celor 50 de măicuţe de la Socola la Agapia, mitropolitul Moldovei unifică cele două mănăstiri după care la 1839, Mănăstirea Văratec devine independentă.

Zidirea actualei biserici din piatră începe în anul 1808 (aşa cum afirmă pisania bisericii), are ca principalii ctitori pe maica Olimpiada şi părintele Iosif şi prăznuieşte hramul "Adormirea Maicii Domnului"

Alţi ctitori, spune pisania mai departe, au fost măicuţele mănăstirii şi unele soţii de boieri, care şi-au donat o parte din moşii. O mare parte din ctitorii mănăstirii sunt înmormântaţi aici.

Următorul obiectiv pe care l-am vizitat în cadrul Ansamblului de la Văratec, a fost biserica "Sf. Ioan Botezătorul"aflată la 200 de metri de mănăstire, biserică în faţa căreia se găseşte mormântul Veronicăi Micle. Celebra iubită şi muză a lui Eminescu, a locuit la Văratec aproape 2 luni după moartea poetului şi din cauza unei depresii severe, s-a sinucis cu arsenic.

De la Văratec, ne întoarcem pe şoseaua care duce la Târgu Neamţ, trecem de Humuleştii lui Creangă şi ne îndreptăm spre comuna Vânători, pentru a vizita cea mai veche ctitorie ortodoxă din Moldova, Mănăstirea Neamţ, numită şi "Ierusalimul Ortodoxiei Române".

După cca 6 km parcurşi pe șoseaua Târgu Neamţ - Poiana Teiului, am făcut la dreapta, am ajuns în faţa unei biserici, parte a complexului mănăstiresc, unde am parcat maşina şi de aici am mai mers 200 de metri pe jos, până la mănăstire. Este una dintre cele mai cunoscute şi mai frumoase mănăstiri din Moldova.

Izvoarele istorice nu ne dau o dată exactă a întemeierii mănăstirii, însă sunt consemnaţi ca ctitori Petru Muşat, Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Domnitorul Petru Muşat a zidit prima biserică din piatră, în locul unei vechi biserici.

După un mare cutremur, biserica este afectată serios, ocazie cu care Ştefan cel Mare construieşte alături o altă biserică, cea care dăinuiește şi astăzi.

Intrarea în curtea mănăstirii, se face prin gangul turnului clopotniţă, dăruit mănăstirii de Alexandru cel Bun. Chiar în faţă la intrare se află monumentala biserică "Înălţarea Domnului" ctitorie a lui Ştefan cel Mare.

În partea dreaptă la etaj, se află muzeul mănăstirii, care adăposteşte manuscrise vechi, porturi preoţeşti, icoane, biblii şi chiar coroana cu diamante a lui Ştefan (vezi PO12).

O piesă valoroasă din colecţia mănăstirii, este icoana "Maicii Domnului", primită în dar de Alexandru cel Bun, de la împăratul Bizanţului, Ioan Paleologul. Interesant este şi aghiazmatarul circular din faţa intrării în mănăstire, unde credincioşii stau de sărbători la rând să ia aghiazmă.

Ne-m continuat traseul, nu înainte de a ne opri şi servi masa într-un loc amenajat, aproape de intrarea în şoseaua Târgu Neamţ-Poiana Teiului. De la ieşirea în şoseaua principală, cam după vreo 3 km, am făcut la stânga spre Mănăstirea Sihăstria.

Am intrat într-o vale foarte frumoasă, gen Valea Cerbului de la Buşteni, dar parcă mai frumoasă, cu stejari seculari ca nişte umbrele, locuri de campare cu iarbă verde şi miniterenuri naturale pentru practicarea unor jocuri sportive.

Ajunşi la mănăstire, am parcat maşina chiar la intrare, în zona tarabelor cu fel de fel de produse artizanale. Complexul de la Sihăstria, aşezat intr-o zonă mirifică, este impresionant de mare si are două biserici, cea veche cu hramul "Naşterea Maicii Domnului" şi cea nouă numită şi catedrală, "Sfânta Teodora de la Sihla".

Deasemeni se mai pot vizita Turnul-clopotniţă, cimitirul unde este înmormântat părintele Ilie Cleopa, unul din cei mai zeloşi şi apreciaţi călugări ai mănăstirii Sihăstria, biserica cimitirului, chiliile, foișoarele şi alte clădiri.

Incinta mănăstirii seamănă cu un mic orăşel Este foarte aglomerat şi tot timpul pe alei, se intersectează turiştii cu călugări, gata oricând să-ţi ofere servicii religioase.

Foarte frumoasă este biserica nouă (catedrala) şi peisajul care o înconjoară. Şi cu toate acestea, am plecat puţin dezamăgit după ce am vizitat-o. Pe unul din pereţii naosului, am citit cu multă atenţie (şi plăcere totodată), unele extrase din Biblie (parafrazate), despre existenţa umană, prietenie, caracter, dragoste de semeni etc.

Începusem să cred că aici lucrurile stau altfel decât la o biserică de cartier, când inscripţia de la ieşire (în pronaos) a stricat totul. Citez din memorie: "Biserica ortodoxă este singura care te mântuieşte" (sau prin care găseşti mântuirea), afirmaţie care nu este conformă cu Biblia.

De la Sihăstria am făcut un scurt popas la Mănăstirea Secu, am vizitat exteriorul şi împrejurimile, apoi am plecat spre Poiana Teiului, în zona barajului.

Un drum nu tocmai bun, dar frumuseţile traseului din zona lacului Bicaz, ne-a făcut să nu simţim acest disconfort şi să ne propunem revenirea pe aceste meleaguri minunate şi pline de istorie.

---

VIZUALIZĂRI: 7190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI